Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
Sunt in pragul unui divort pe care nu mi-l doresc. Sunt insurat de 7 ani, fetita de 5 ani, baietel de 2 ani.
De-a lungul relatiei, am avut momente bune si rele, ca orice alt cuplu. Frumusetea acestei relatii dupa cum am spus Mai sus s-a materializat in cele doua minuni.
Probleme au fost legate Mai mult din partea mea ca sot, insa si a sotiei pe parte de lipsa de comunicare.
Cert este ca am ajuns sa insel acum vreo trei ani, o singura data, un one night stand, pe care il regret si in ziua de azi. Totul pe fondul "lipsei" de Acasa! Dupa o perioada am ajuns sa ma refugiez intr-o lume virtuala, creandu-mi prietenii si petrecand enorm timp in acel mediu bolnav, ignorand total familia.
Sotia a insistat sa merg in alta tara, la o ruda, sa ma trezesc, fiind satula de certuri, simtind ca nu Mai poate trai Asa. Eu in nebunia mea cu mediul online, am acceptat.
Cand eram acolo, sotia a aflat de escapada mea si de alte tampenii..... A fost distrusa....dar s-a focusat pe job, pe copii si in a nega absolut orice sentiment cater mine.
O perioada de 4 luni, am continuat in aproximativ acelasi ritm. Dintr-o data, in acea tara, am observat ca sotia mea a inceput sa lupte. Sa lupte pt copii, sa devina o Agripina contemporana, pastrand limitele.
Din acel moment in mine s-a produs"refresh-ul". Am inteles ca familia, copiii, ea, sunt cele Mai importante persoane in viata mea, valorile cele Mai "de sus" pentru mine.
Am inceput sa ma uit in urma si sa vad ce am facut. Am trait cu sentimente de repulsie, scarba, ura, dezamagire, cand ma uitam in urma la cum am fost.
Am renuntat la orice Altceva in afara de familie, zicandu-mi ca trebuie sa ii recastig. Incet dar sigur, mi-am facut loc in viata lor, inapoi. Am ajuns in concediu anul trecut in tomana, petrecand clipe minunate cu copiii si sotia - ea fiind foarte neincrezatoare in schimbarea mea si in tot ce spun.
Am devenit din ce in ce Mai aproape de ei, cu copiii cateva ore bune zilnic pe diferite video chaturi (6-8 ore, poate, cateodata si Mai mult), cu sotia foarte mult la telefon, ea fiind la munca. Chiar spunandu-mi ca am avut un comportament exemplar cat am fost in concediu alaturi de ei.
Am mers inapoi in acea tara straina ( avand un job acolo, in tara gasesti Mai greu, plus ca se cumulasera niste datorii ce trebuiau platite ), avand acelasi comportament, simtindu-ma in sfarsit Mai bine cu mine insumi, dupa toata "mea culpa" facuta.
In acest an, la inceput, am revenit in concediu. Relatia de Acasa a trecut la un alt nivel de comunicare, de intelegere, de afectiune, devenind si intimi dupa o lunga perioada. Copiii au fost ca de obicei minunati. Am petrecut un concediu minunat cu familia. Uram ca trebuie sa plec din nou, insa pt binele nostru, trebuia sa o fac.
Sotia mi-a comunicat si de aceasta data ca am fost minunat si ca nu are absolut nimic sa imi reproseze.
Totul a decurs normal, continuandu-mi statul pe skype sau FaceTime cu copiii chiar si cate 6-8 ore pe zi, cu sotia foarte mult telefonic, in prisma job-ului.
Totul era perfect, ne faceam planuri pt urmatoarea perioada, ce includea revenirea mea in cateva luni in sanul familiei. Persoane din anturaj spunandu-mi ca ii place ca m-am schimbat, dand de inteles ca o sa fie bine.
Brusc, am simtit in ultimele doua saptamani o schimbare radicala la sotia mea. Lipsa de comunicare, de interes, de vorbit, de interes fata de copii ( ea fiind o mamica total devotata copiilor, o mama perfecta pt ei ). Am incercat sa discut, mi-a comunicat sec ca a incercat sa treaca peste, ca a incercat, dar ca nu poate si ca vrea sa divortam.
Am rugat-o sa vina la mine pt un weekend sa discutam. Ceva nu era in regula. A zis ca nu si ca o sa o facem cand ajung eu la urmatorul concediu. Copiii au mers la ai mei, Iar eu am ales sa merg de urgenta in tara, fara sa ii spun.
Am descoperit ca are o relatie de 3 saptamani, si ca devenisera intimi chiar in noaptea premergatoare sosirii mele. Chiar daca ea nu a raspuns cu un da sau un nu, toate semnele si urmele erau pozitive.
In seara cand am ajuns a ales sa mearga la el. A fost socul vietii cand mi-a zis ca vrea sa riste cei 8 ani de casnicie si doi copii, pentru cele 3 saptamani de relatie. Cum ca simte ce nu a Mai simtit etc etc etc. foarte dureros.
Nu am gasit nimic sa o conving. Tot ce a ramas a fost ca vom divorta. Am rugat-o din toate punctele de vedere sa nu facem copiii sa simta ceva. Cel Putin pentru moment. Sa continuam sa traim la fel, sa le mentinem acelasi mediu. Ea mi-a zis ca nu are nevoie de nimic de la mine, doar ca vrea acea relatie si copiii in custodie comuna. I-am explicat ca pe termen lung, cei mici vor avea de suferit si ca ar if mult Mai bine pt ei sa continue viata de pana acum, cu sora mea pe post de bona de Mai bine de un an, cu Tati inca pe skype si FaceTime, cu mami la munca o zi da si una nu, pana in momentul divortului si pana cand relatia ei nu este una stabila, durabila, linistita.
Am tot insistat si a acceptat. Problema sunt copiii. Nici ea nici eu nu ne dorim ca ei sa sufere si ne dorim sa facem parte din viata lor din toate punctele de vedere. Daca un divort s-ar pronunta rapid, ea ar dori sa se mute cu el, inclusiv cu copiii. Aici vine intrebarea: eu am propus de pe acum si in situatia de fata, ca ea sa stea in aceasta casa pt ca asta e caminul copiilor. Nu ii vreau bulversati sau traumatizati. In caz de divort, eu vreau ca ei sa ramana sa locuiasca aici, cel Putin pana cand relatia ei este sigura, cand voi fi de acord cu a il introduce treptat in viata copiilor nostrii - cu toate ca ea imi vb de casatorie deja. Li se poate muta domiciliul copiilor la prietenul ei? Vreau doar ca cei mici sa fie bine si sa nu aiba probleme. Nu as vrea sa mearga acolo.
In cazul custodiei comune, orice hotarare legata de copii, este luata de comun acord, primand interesul copiilor ( scoli, cursuri etc etc ). Corect?
Pe ultima suta de metri au venit intrebarile mele, si sunt legate de copii. As aprecia niste raspunsuri rapide si pertinente.
Cu toate ca eu sper inca intr-o minune si as dori ca ea sa revina asupra deciziei. Sunt pregatit sa trec peste, o iubesc, imi iubesc copiii si stiu ca ei ar if cei Mai fericiti daca am fi o familie.
Va multumesc anticipat
PS Imi Cer Scuze pt orice greseala de ortografie,tastez de pe tableta si "predictive text" este in engleza.
Nu vreau sa am discuții cu ea despre calitatea ei de mama, insa ma aduce in stadiul de a o face. Am spus si mai sus, nu pot sa ii doresc raul in relația ei, ca ar fi implicit in copii. Cum spunea cineva mai devreme, poate omul ala nici macar nu stie planurile ei. Ea cand va dori sa se mute, clar se va muta si cu copiii, nu singura! Nici eu nu vreau ca ea sa fie departe de ei. Eu imi doresc sa fie a doua varianta, sa se înțeleagă si sa aibă amandoi puterea si intelepciunea sa treacă si sa managerieze Situațiile legate de copii foarte bine. Sa fie delicati si buni, respectuoși si atenți cu cei mici. Vreau sa cred ca vor putea si vor reuși.
Legat de datoria mea de tata, , absolut tot ce fac, fac ca ei sa nu simtă si sa le fie bine. Le gătesc, ii hrănesc, ii spal, ii plimb, fac activități etc etc. Dar ce sa ii răspund fetiței cand mami ii spune ca vine in x timp si întârzie? Va veni momentul cand am sa plec in afara țării din nou, sa pun la punct lucrurile acolo sa ma pot întoarce aici sa fiu lângă cei mici mai mult, perioada respectiva nu am nicio garanție ca se va ocupa de ei. Doar sora mea ce va sta cu ei in continuare va STI cum se comporta. Ii spun ce ii spun si ma iau de ea, doar pt copii, sa înțeleagă ca in afara de relația ei mai are si alte Responsabilități. Am rugat-o pt liniștea amandouara sa mergem la notar sa facem o hartie prin care sa declaram ca ne vom tine de planul respectiv., ca suntem de acord cu ce am convenit si nu vrea. Asta imi da de gândit si neîncredere.
Zic sa vb cu el ca poate este mai matur in gândire si va înțelege ce ma îngrijorează. Poate ea i expune problemele noastre altfel si se gândește ca divorțăm in vara ca as vrea sa fac ceva in sensul relatiei mele cu ea. Dupa toate astea, credeți-ma ca nu vreau nimic decat sa fie cei mici bine. Ce relație sa mai am cu ea, in afara de a urmări împreuna binele copiilor?????
Trageti aer in piept si numarati in gand pana la 10, apoi expirati si luati-o de la capat.
Nu va mai concentrati pe ce face sotia, concentrati-va pe ce faceti dvs si copiii.
E o mare libertate pe care ea si-o permite acum pentru ca sunteti acolo, cel mai probabil nu si-o va mai permite cand veti pleca din nou din tara.
De ce trebuie sa gasiti scuze mamei in fata copiilor atunci cand ea intarzaie? Pentru ca ii iubiti si vreti sa se simta importanti. Asta face fiecare parinte. Ganditi-va la scuzele pe care vi le-a gasit si ea cand ati intarziat dvs, sau cand ati lipsit cu totul, sau cand erati absent desi in aceeasi incapere.
Nu va mai ganditi la metode de constrangere. A avut grija de copii (impreuna cu sora dvs) cat timp ati fost plecat din tara, va avea si in continuare.
Nu discutati cu prietenul ei. Sub nici o forma. Nu aveti ce discuta cu el acum. Daca si cand copiii dvs vor locui impreuna cu el, puteti discuta cu el, dar doar in prezenta mamei copiilor si dor despre copii.
Sa discutati acum cu el despre relatia pe care ea si-o doreste cu el este cea mai buna metoda de a porni un razboi pe care nu vi-l doriti si din care copiii vor avea mult de suferit.
Concentrati-va pe copii si pe dvs.
Mergeti macar (daca sotia refuza) dvs la o consiliere psihologica referitoare la cum sa abordati subiectul vis-a-vis de copii.
Nu prea am lipsit de lângă copii in aceasi încăpere. Probabil am lipsit pt soție. Nu vreau războaie . Vreau sa imi știu copiii in siguranța si fara probleme. Stimata mirebire, daca nici eu nu sunt înțelegător si nu ii dau libertate... Nu am ce sa mai zic. Nu ma interesează ce face sotia, atâta timp cat nu afectează copiii. Daca am copiii plecați la ai mei, spre exemplu, are libertatea sa facă absolut tot ce va dori ea!
In sfarsit, am sa incerc cu ea sa găsim o cale amiabila sa incerc sa înțeleg ce vrea ea sa facă. Poate problema e la mine si nu știu sa ascult. Dar tot ce va zic sunt discuții purtate de mine si izbite de un zid mare de surditate, ironie si amuzament. Nu știu cum sa mai discut. Nu am niciun gând sa ajung in instanța, sau sa ii minimalizez rolul din viata copiilor mei. In afara de ultima perioada, ea a fost si cred cu toata puterea ca atunci cand isi va reveni un pic, va fi aceasi mama extraordinara si plină de dragoste pentru copiii nostri. Mama perfecta din punctul meu de vedere, pentru copiii nostri.
Stimabililor, revin!
Am plecat împreuna cu copiii la ai mei ca sa o las in pace, sa nu simtă copiii nicio tensiune intre mine si ea. Trebuia sa ia copiii ieri de la ai mei, ceea ce nu a facut. A zis miercuri. Eu a trebuit sa ma întorc in tara unde muncesc pt alte trei saptamâni. Cert este ca unul dintre copii se simte rau, mers la spital etc. Dupa ce amandoua familiile au sunat-o o zi întreaga, răspunde, suna si ii zice copilului ca vine maine.
Domnilor, doamnelor, nu si-a văzut fiica decat de 3-4 ori in aproape 3 saptamâni, iar fiul o singura data treaz.
Ce as putea sa fac sa țin copiii lângă mine, pentru ca nu mai am încredere in calitatile ei de mama. A lipsit si 48 de ore de acasa. Copiii ii suna o data la 2-3 zile. Este total inversul mamei dinainte. Nu știu cum sa o fac sa se trezeasca legat de copii pt ca ei nu au nicio vina.
Nu am niciun interes si dorința sa mai trăiesc lângă o persoana care mi-a dovedit intr-o luna un egoism colosal fata de proprii copii. Nu legat de mine.
Ce șanse am sa țin custodia, macar o perioada, poate isi va reveni in ceea ce ii privește. Nu pot sa cred ca instinctul matern a dispărut cu desăvârșire. Refuz sa cred asta.
Custodia - nu. Locuinta - poate.
Insa tot nu prindeti ironia situatiei - unde sunteti acum? Langa copii?
---
LE (ca sa ma explic): in mintea mea, mama si tata au aceleasi drepturi si responsabilitati fata de copii. V-as aproba daca dvs ati fi langa copii zi si noapte in timp ce mama lor e plecata. Insa copiii dvs sunt la parintii dvs, in timp ce dvs aratati cu degetul spre altcineva spunand "parinte rau! nu e langa copiii ei!" in timp ce nici dvs nu sunteti langa ei. Spital si tot tacamul pe care vreti sa-l sugerati nu v-a facut sa va amanati plecarea - trag concluzia ca-s in siguranta copiii.
Nu spun ca ce face ea este un exemplu pentru toate mamele din lume, spun ca inainte sa aratati spre paiul din ochiul ei sa va uitati la barna din ochiul dvs.
Nu vreau sa fiti intelegator cu ea, vreau sa fiti realist cu dvs si sa va focusati pe dvs si pe copii.
(imi scapa cum puteti sa fiti prezent pentru copii in timp ce sunteti "pierdut in realitatea virtuala". eu nu reusesc sa-mi fac lista de cumparaturi daca sunt prezenta pentru copii - n-am intalnit fiinte mai solicitante intelectual decat copiii).
avocatnet.ro explicăm legislația
Sadness, utilizator
skynet4