Decizie ICCJ pe Legea 1/2009?

Cu tot rspectul Dudas, Adriana parea o initiata in domeniu; nu cred ca are nevoie de explicatii suplimentare. Eu, in schimb, nu eram f. convinsa de rationament si asteptam o confirmare/infirmare :">
O zi frumoasa :)

@ godspeed: mii de scuze pentru intarzierea raspunsului!

Speta mea ca parata consta intr-un proces de revendicare pe art. 480-481 C.c - fond la Tribunalul Bucuresti, iar recursul ar fi la ICCJ.

Astept si eu ca si dudas sa vad o decizie a ICCJ prin invocarea RIL-ului sau a Legii nr. 1/2009.

va rog frumos sa plecam de la premiza ca sunt imbecil si va rog totusi sa cititi pana la capat:
1. in faimosul ril se spune ca in principiu este inadmisibila, dar acolo unde se incalca un drept fundamental garantat de conventie si constitutia tarisoarei noastre, are prioritate conventia.
2. la cedo romanica a fost trantita in nenumarate randuri pentru incalcarea dreptului la proprietate, fie ca s-a vandut pe 112 si adevaratul proprietar a primit "felicitari", fie in spetele mai vechi ca s-a facut recurs in anulare, etc., etc. pe cale de consecinta, s-a decis in nenumarate cazuri ca drepturile fostului proprietar au fost incalcate - ma refer la drepturi aparate de conventie bineinteles, la care romanica a aderat in 94.
3. deci zic eu in imbecilismul meu nemasurat - actiunea, corect motivata si intemeiata in drept (adica in baza conventiei si a constitutiei si de abia dupa aceea pe art.480 cod civil!!!!) nu poate sa nu fie primita.
desigur ca este discutabil daca se mai primeste inapoi imobilul - dar miza nu este poate strict pe caramizi, ferestere si robineti ci pe posibilitatea de a primi o justa (caci de prealabila nu mai poate fi oricum vorba) despagubire.
nu are sens sa intram in polemici referitoare la buna credinta a cumparatorilor pe 112, problema este ca statul a vandut bunul altuia iar acel altul caruia ii apartinea bunul nu ar putea sa ramana cu buza europeana chiar asa de umflata si cu onoarea complet nereperata, chiar daca domn' mitica e traian.
4. justitia nu poate da ce nu se cere, deci trebuie sa stii sa ceri!

adrianadamian2009 a scris:

@ godspeed: mii de scuze pentru intarzierea raspunsului!

Speta mea ca parata consta intr-un proces de revendicare pe art. 480-481 C.c - fond la Tribunalul Bucuresti, iar recursul ar fi la ICCJ.

Astept si eu ca si dudas sa vad o decizie a ICCJ prin invocarea RIL-ului sau a Legii nr. 1/2009.

Stimata Doamna,
Nici in cazul dvs nici in cazul meu nu se poate aplica legea 1/2009 din doua motive concrete:
- legea 1/2009 modifica legea 10/2001
- cererea de revendicare a fost facuta in baza 480,481 Cod Civil nu in baza legii 10/2001
Iar avand in vedere ca Potrivit Deciziei nr. 33/2008 a ICCJ, "concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala.
In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001(modificata prin legea 1/2009), si Conventia europeana a drepturilor omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice."
Asadar in situatia in care sunteti ca si mine proprietar in baza legii 112/95 (cu actul de v c neanulat de instantele inferioare) teoretic ar trebui ca ICCJ sa decida in favoarea dvs si sa va admita recursul (sa admita exceptia de inadmisibilitate a cererii de revendicare ) asta daca aveti un avocat bunicel care sa stie exact cum si ce sa ceara in instanta.
Eu va urez succes si poate ne scrieti si noua ce s-a hotarat in cazul dvs la ICCJ.
Cu stima,
Dudas

fgs a scris:

va rog frumos sa plecam de la premiza ca sunt imbecil si va rog totusi sa cititi pana la capat:
1. in faimosul ril se spune ca in principiu este inadmisibila, dar acolo unde se incalca un drept fundamental garantat de conventie si constitutia tarisoarei noastre, are prioritate conventia.
2. la cedo romanica a fost trantita in nenumarate randuri pentru incalcarea dreptului la proprietate, fie ca s-a vandut pe 112 si adevaratul proprietar a primit "felicitari", fie in spetele mai vechi ca s-a facut recurs in anulare, etc., etc. pe cale de consecinta, s-a decis in nenumarate cazuri ca drepturile fostului proprietar au fost incalcate - ma refer la drepturi aparate de conventie bineinteles, la care romanica a aderat in 94.
3. deci zic eu in imbecilismul meu nemasurat - actiunea, corect motivata si intemeiata in drept (adica in baza conventiei si a constitutiei si de abia dupa aceea pe art.480 cod civil!!!!) nu poate sa nu fie primita.
desigur ca este discutabil daca se mai primeste inapoi imobilul - dar miza nu este poate strict pe caramizi, ferestere si robineti ci pe posibilitatea de a primi o justa (caci de prealabila nu mai poate fi oricum vorba) despagubire.
nu are sens sa intram in polemici referitoare la buna credinta a cumparatorilor pe 112, problema este ca statul a vandut bunul altuia iar acel altul caruia ii apartinea bunul nu ar putea sa ramana cu buza europeana chiar asa de umflata si cu onoarea complet nereperata, chiar daca domn' mitica e traian.
4. justitia nu poate da ce nu se cere, deci trebuie sa stii sa ceri!

Stimate domn FGS
Conventia are prioritate doar daca "nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate"
Cititi decizia 33/2008 a ICCJ in intregime nu doar ce va convine !!!
In cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea 112/95 nu se mai aplica conventia ci legea speciala 10/2001 modificata prin legea 1/2009.
Anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, aplicarea operatiunii juridice de restituire integrala (restitutio in integrum), ca efect al ineficacitatii actelor de preluare, a fost guvernata de prevederile dreptului comun in materia revendicarii, reprezentat prin dispozitiile art. 480 si art. 481 din Codul civil.
Desi avantajos prin accesul direct la instantele judecatoresti, dar rigid si conservator prin campul sau de aplicare (intrucat a fost restrans la actele de preluare fara titlu ori cu titlu nevalabil), dreptul comun a fost parasit de Legea nr. 10/2001, fiind inlocuit cu norme speciale de drept substantial si cu o procedura obligatorie si prealabila sesizarii instantelor judecatoresti.

Legea noua extinde aplicarea principiului restitutio in integrum si, totodata, diversifica amplu gama masurilor reparatorii, pe care le supune unor proceduri tehnice, caracteristice dreptului administrativ si, in parte, necunoscute dreptului civil comun.

Legea nr. 10/2001, ca lege noua, suprima practic actiunea dreptului comun in cazul ineficacitatii actelor de preluare la care se refera si, fara a elimina accesul la justitie, perfectioneaza sistemul reparator, iar prin norme de procedura speciale il subordoneaza controlului judecatoresc.

Prin legea noua sunt reglementate toate cazurile de preluare abuziva a imobilelor din perioada 6 martie 1945 — 22 decembrie 1989, ce intra sub incidenta acestui act normativ, indiferent daca preluarea s-a facut cu titlu valabil sau fara titlu valabil, fiind vizata inclusiv restituirea acelor imobile a caror situatie juridica si-ar fi putut gasi dezlegarea, pana la data intrarii sale in vigoare, in temeiul art. 480 si art. 481 din Codul civil.
Temeiul nasterii dreptului la retrocedare este un izvor complex de raporturi juridice.
...............
Avand in vedere aceste considerente, dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, o actiune in revendicare a imobilelor pe care le vizeaza acest act normativ, intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, este inadmisibila, atat in situatia in care nu s-a declansat procedura administrativa, prealabila si obligatorie prevazuta de legea speciala, cat si in situatia in care aceasta procedura nu este finalizata la data sesizarii instantei.
Se poate constata deci ca prin Legea nr. 10/2001 au fost reglementate nu numai procedurile administrative de restituire, dar si modalitatile de a ataca in justitie masurile dispuse in cadrul acestei proceduri.
Pe de alta parte, s-a retinut ca prin respingerea ca inadmisibila a actiunii in revendicare de drept comun formulata dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, privind imobilele ce intra sub incidenta acestui act normativ, nu se aduce atingere nici art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului, care garanteaza protectia unui bun actual aflat in patrimoniul persoanei interesate sau a unei sperante legitime cu privire la valoarea patrimoniala respectiva.

Ori, asa cum reiese din jurisprudenta sa in materie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca simpla solicitare de a obtine un bun preluat de stat nu reprezinta niciun bun actual si nicio speranta legitima (Cauza Poenaru contra Romaniei).

Prin urmare, imobilele care se incadreaza in domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu mai pot fi restituite decat in conditiile prevazute de acest act normativ, fiind exclusa actiunea in revendicare de drept comun, cu exceptia actiunilor pendinte la data de 14 februarie 2001, cu privire la care noua lege a permis fie continuarea lor, fie suspendarea pana la solutionarea procedurii administrative.

De altfel, accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil sunt asigurate, sub toate aspectele, in cadrul procedurii judiciare prevazute de cap. III al Legii nr. 10/2001, deci in conditiile si pe caile prevazute de legea speciala.

Or, dispozitiile Legii nr. 10/2001 — lege speciala si derogatorie de la dreptul comun — sunt obligatorii de la data intrarii ei in vigoare, in raport si de adagiile generalia specialibus non derogant si specialia generalibus derogant.

In consecinta, legiuitorul permite revendicarea imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 — 22 decembrie 1989 numai in conditiile Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter special, care se aplica cu prioritate fata de prevederile art. 480 din Codul civil, care constituie dreptul comun in materia revendicarii.