Decizie ICCJ pe Legea 1/2009?

totul depinde de cum motiveaza avocatul - daca intelege judele sau nu este oarecum secundar, caci in ultima instanta se judeca la cedo. desigur la cedo nu se judeca pe fond ci se judeca daca statul a incalcat sau nu conventia - caci doar statul a luat cand a nationalizat si nu chiriasul cumparator pe 112! deci aceasta invrajbire este complet artificiala si revin la demagogia semnalata anterior si in alte postari.
deci eu am o proprietate si statul si-a insusit abuziv posesia (cum dealtfel recunoaste prin lege - "imobilele abuziv preluate!!!!!), dar fiind nul titlul statului (de la 1864 incoace nu se poate constitui titlu pe abuz!!). statul intre timp vinde ceea ce nu-i apartine si sa prezumam ca ar fi de buna credinta cumparatorul. atunci doctrina si legea de la 1864 spune ca acel care a cumparat cu buna credinta poate pastra obiectul (imobilul in cazul nostru). desigur ca atunci nu intervine evictiunea si daca nu s-ar da curs cererii de revendicare atunci fostul proprietar ramane cu buza umflata, statul cu banii (multi/putini nu conteaza) in buzunar si chiriasul cu casa. nu vi se pare cumva stramb? pai atunci problema nu-i actiunea in revendicare ci compararea de titluri stimati domni si stimate doamne. trebuie sa pot revendica, sa mi se spuna ca nu mi se poate da inapoi si ca trebuie sa mi se dea in echivalent.
avand in vedere varianta initiala a legii 10 in care se stabilea competenta instantei de contencios pentru contestatii la decizii, dar in economia textului de lege se facea o distinctie clara intre drepturile celor care au fost deposedati fara titlu (valabil) si cei carora li s-a luat cu titlu valabil (au mai fost si din astia!), eu in principiu nu aveam ce sa caut pe aceasta imbecila lege cat timp doar o instanta de civil putea stabili asupra validitatii titlului - caci primarele, chiar si jurist sa fi fost, in exercitatea functiunii sale isi putea da doar cu parerea referitor la titlul meu, iar instanta de contencios nu avea competenta. asa ca nu aveam acces la un tribunal - si anume la unul cu plenitudine de competenta.
apoi vin unii care se cred tare destepti (dar cedo i-a mai ponderat) si spun ca procedura administrativa era obligatorie. pai in contra onorabilei constitutii fratilor unde se spune ca procedurile administrative sunt facultative??? ma faceti sa plang - ca rasul mi-a trecut de mult. mai mult, incercati sa ma decadeti din dreptul de a-mi cere dreptul urmand o procedura care (citez din academia catavencu) "ma duce catre undeva nicaieri!", caci nimeni nu este competent sa stabileasca valabilitatea titlului meu resp. nulitatea titlului statului.
vin unii apoi tare destepti (stoica si tova procuror macovei "sa traiti") si modifica competenta dar nu ma repun in termen - adica degeaba (legea din 2005!). un alt imbecilism - ma judec cu autoritatea administrativa in civil! da, acum am plenitudine de competenta pr probleme de titlu si de proprietate, dar nu mai sunt repus in termen.
sunt probleme simple si fundamentale care au fost cred eu cu cinica bunastiinta calcate in picioare. om fi noi poate chiar mai prosti decat ne cred ei, dar ei sunt definitiv mult mai putin destepti decat ar dori sa fie.

stimate domn/doamna dudas,
nu intrati in jocul lor - daca eu nu imi pot primi proprietatea inapoi trebuie sa-mi primesc macar contravaloarea. problema nu este de intre fostii proprietari si chiriasii cumparatori ci intre fostii proprietari (care prin efectul legii au ramas in continuare proprietari!) si stat. ca ei vor sa ne batem intre noi este o realitate in mod paradoxal acceptata de "combatantii" care nu aveau nimic de impartit.
deci statul recunoaste ca m-a deposedat abuziv, iar eu acum sa nu mai pot primi nici macar contravaloarea? eu nu vreau sa incalc dreptul nimanui - adica sa dau afara chiriasul (daca a respectat prevederile legii!) - eu vreau doar sa fiu despagubit. mi se pare ca sunt un vampir burghezo-mosieresc care vrea sa suga din singele poporului! e curios, dar tare mi se pare cunoscuta pozitia asta.
va fac urmatoarea propunere: presupun ca aveti o masina. o "imprumut" si eu un pic, vre-o 5-7 ani, fac 200.000km cu ea si poate daca sunt intr-o pasa proasta nu o mai inapoiez deloc ci o vand unui fraier. aluia nu puteti sa i-o luati ca e dobanditor de buna credinta si mie imi luati boii de la bicicleta ca ati decazut din termen - trebuia sa ma dati in instanta la trei ani, termenul general de decadere (la legea speciala si asta a fost mai scurt!). va spun eu stimate domn / stimata doamna, nu stati bine.

:Dsi mai vedeti ca intre timp au mai invatati si cei de la cedo ceva - s-a schimbat un pic perceptia referitor la definitia bunului (cred ca in cauza filipescu - dar nu bag mana in foc). ideea de baza este ca din momentul in care s-a dat o lege speciala (adica in 2001) de restituire, orice revendicator CU ACTE IN REGULA (nu mai discutamde mafie!) are o speranta legitima!
speranta legitima de a fi despagubit - caci la cedo asa spune: ori dai casa ori dai banii = este la latitudinea statului si are posibilitatea sa nu incalce un alt drept! deci chiriasul cumparator ramane cu casa si eu ar trebui sa iau niste bani. teoretic cel putin, caci cu "proprietatea" e jale mare, dar mai avem si nepoti si stranepoti ....:D

fgs a scris:

stimate domn/doamna dudas,
nu intrati in jocul lor - daca eu nu imi pot primi proprietatea inapoi trebuie sa-mi primesc macar contravaloarea. problema nu este de intre fostii proprietari si chiriasii cumparatori ci intre fostii proprietari (care prin efectul legii au ramas in continuare proprietari!) si stat. ca ei vor sa ne batem intre noi este o realitate in mod paradoxal acceptata de "combatantii" care nu aveau nimic de impartit.
deci statul recunoaste ca m-a deposedat abuziv, iar eu acum sa nu mai pot primi nici macar contravaloarea? eu nu vreau sa incalc dreptul nimanui - adica sa dau afara chiriasul (daca a respectat prevederile legii!) - eu vreau doar sa fiu despagubit. mi se pare ca sunt un vampir burghezo-mosieresc care vrea sa suga din singele poporului! e curios, dar tare mi se pare cunoscuta pozitia asta.
va fac urmatoarea propunere: presupun ca aveti o masina. o "imprumut" si eu un pic, vre-o 5-7 ani, fac 200.000km cu ea si poate daca sunt intr-o pasa proasta nu o mai inapoiez deloc ci o vand unui fraier. aluia nu puteti sa i-o luati ca e dobanditor de buna credinta si mie imi luati boii de la bicicleta ca ati decazut din termen - trebuia sa ma dati in instanta la trei ani, termenul general de decadere (la legea speciala si asta a fost mai scurt!). va spun eu stimate domn / stimata doamna, nu stati bine.

Va sugerez sa cititi in intregime decizia 33/2008 a ICCJ www.avocatnet.ro/content/art...
Desi este cam mult de citit va asigur ca daca veti citi in intregime veti intelege unde aveti si unde nu aveti dreptate.
Eu unul am inteles ca fostii proprietari nu mai pot revendica in baza dreptului comul ci doar in baza legii 10/2001 iar din aceasta lege modificata prin legea 1/2009 reiese ca nu mai puteti lua imobilul ci doar echivalent la valoarea pietii .
Curtea europeana a recunoscut libertatea statului roman de a reglementa conditiile in care accepta sa restituie bunurile ce i-au fost transferate inainte de ratificarea conventiei, inclusiv sub aspectul modalitatii concrete, neimpunandu-se vreo obligatie in
sensul restituirii acestora.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, in Cauza Golder contra Regatului Unit, 1975, ca „dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut”, precum si ca „exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept”.

Asadar, cu conditia ca dreptul sa fie efectiv, statul poate sa reglementeze intr-un anumit mod accesul la justitie si chiar sa il supuna unor limitari sau restrictii.

O modalitate prin care un stat-parte la Conventie poate limita sau restrange dreptul la un proces echitabil este si obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile.

In acest sens, in Cauza Le Compte, Van Leuven si De Meyere contra Belgiei, 1981, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca „ratiuni de flexibilitate si eficienta, care sunt pe deplin compatibile cu protectia drepturilor omului, pot justifica interventia anterioara a unor organe administrative sau profesionale [....] ce nu satisfac sub fiecare aspect in parte exigentele mentionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de traditia juridica a mai multor state membre ale Consiliului Europei”.

Aceasta posibilitate reprezinta marja de apreciere pe care Curtea o recunoaste statelor membre in privinta drepturilor fundamentale care nu sunt privite ca drepturi absolute, cum este si dreptul la un proces echitabil.
Accesul la justitie presupune in mod necesar insa ca, dupa parcurgerea procedurilor administrative, partea interesata sa aiba posibilitatea sa se adreseze unei instante judecatoresti. In lipsa unei asemenea posibilitati, dreptul de acces la instanta ar fi atins in substanta sa.

In masura in care aceste exigente sunt respectate, dreptul de acces la justitie nu este afectat.

Se poate constata deci ca prin Legea nr. 10/2001 au fost reglementate nu numai procedurile administrative de restituire, dar si modalitatile de a ataca in justitie masurile dispuse in cadrul acestei proceduri.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001: „Decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii, in termen de 30 de zile de la comunicare.”

De asemenea, persoana interesata poate contesta refuzul unitatii detinatoare notificate de a raspunde in termenul de 60 de zile prevazut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

In consecinta, persoana indreptatita are posibilitatea de a supune controlului judecatoresc toate deciziile care se iau in cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, inclusiv refuzul persoanei juridice de a emite decizia de solutionare a notificarii. In cadrul acestui control, partea interesata poate deduce judecatii insusi dreptul sau de proprietate asupra imobilului in litigiu.
=D>

fgs a scris:

:Dsi mai vedeti ca intre timp au mai invatati si cei de la cedo ceva - s-a schimbat un pic perceptia referitor la definitia bunului (cred ca in cauza filipescu - dar nu bag mana in foc). ideea de baza este ca din momentul in care s-a dat o lege speciala (adica in 2001) de restituire, orice revendicator CU ACTE IN REGULA (nu mai discutamde mafie!) are o speranta legitima!
speranta legitima de a fi despagubit - caci la cedo asa spune: ori dai casa ori dai banii = este la latitudinea statului si are posibilitatea sa nu incalce un alt drept! deci chiriasul cumparator ramane cu casa si eu ar trebui sa iau niste bani. teoretic cel putin, caci cu "proprietatea" e jale mare, dar mai avem si nepoti si stranepoti ....:D

Interesant de citit este cum a motivat procurorul acest recurs in interesul legii pentru ca decizia PRESEDINTELUI ICCJ
prof. univ. dr. NICOLAE POPA este corecta si nu cred ca dvs domnule fgs aveti "curajul" sa-L combateti in argumente.
Asadar va invit sa cititi toata motivarea procurorului general al parchetului de pe langa ICCJ si apoi cu siguranta veti fi de acord cu aceasta decizie :
In numele legii

D E C I D:

Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Cu privire la actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945—22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 si solutionate neunitar de instantele judecatoresti, stabilesc:

Concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala.

In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, si Conventia europeana a drepturilor omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.


Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila. Pronuntata in sedinta publica, astazi, 9 iunie 2008.

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA