Uzucapiunea

Patrick a scris:

Mai citiți odată despre ce era vorba în speța pusă în discuție. Se pare că ceea ce ați postat aici nu are nici o legătură cu problema propusă de inițiatorului acestui topic

Asa este. Vi se pare. Intrebarea este:

Buna seara!
Uzucapiunea poate constitui exceptie in procesul civil?

Parerea exprimata de mine a fost:

In acest caz, in opinia mea, ar functiona prezumtia legala ca „Posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat ca a început a poseda pentru altul. (Cod civil 1854, 1200, 1202, 1850, 1853)”.
Asta ar impune ca cel care pretinde dreptul de proprietate trebuie sa-l ceara legal si intemeiat si sa plateasca deci taxa de timbru la valoarea terenului pretins. Interpretarea e valabila si pentru cel care cere dreptul, considerat de el, real si pentru cel care-l cere prin uzucapiune.

Pentru dvs fac precizarea ca „posasorul e presupus ca poseda ... sub nume de proprietar ...
daca nu e probat ca ..”
Tradus inseamna ca dreptul de proprietate este un drept ce trebuie dovedit in conditiile legii, iar existenta posesiei presupune existenta acelui drept.
Parerea mea este ca: legea dispune ca posesia este prezumtia legala de la care a pornit instanta, deposedarea fiind posibila doar daca pretinsul proprietar dovedeste ca posesia a fost viciata in vreunul din modurile descrise in articolele din CC privind uzucapiunea pe care nu le mai citez

emil6702 a scris:

Buna seara!
Uzucapiunea poate constitui exceptie in procesul civil?
Va multumesc!

traiane asta e intrebarea:D

Patrick_ a scris:


Impedimentul există, chiar dacă nu-l vezi, și e legat de respectarea principiului disponibilității părților, principiu consacrat expres de C.pr.civ.
Conform acestuia, dacă x, pârât fiind în cauză, nu afirmă vreun drept de proprietate printr-o cerere reconvențională, instanța nu poate în nici un caz să „motiveze că x e propritar”.
Dacă s-ar pronunța asupra dreptului de proprietate ar fi ceea ce se numește extra petita.


1.invocand exceptia prescriptiei achizitive pe cale de exceptie paratul nu face decat sa se apere ca proprietar, efectul prescriptiei producandu-se..si evident ca afirma un drept
2. invocand aceasta exceptie ...o face potrivit disponibilitatii ( vezi in concret ce inseamna actiunea civila) ata in contestarea dreptului reclamant cat si in pararea dreptului sau
3. instanta pronuntandu-se si respingand actiunea pe exceptia prescriptiei in general si a uzucapiunii in special, in opinia mea nu se pronunta eztra petita, ci exact pe ce s-a solicitat
4. dificultatile pe care le intampina paratul ulterior admiterii acestei exceptii, respectiv ca se poate prevala ori ba de aceasta hot in raport cu tertii, ca constituie in viziunea tertilot titlu ori ba...etc e o alta discutie

5 ipotetic vb, :D mergand pe varianta dvs ...e admisibila o actiune in constatare a uzucapiunii ulterioara promovata de parat in contradictoriu cu reclamantul initial? Sau e lipsita de interes?

:beer:

ps: am parcurs o astfel de spetza iar instanta mi-a calificat exceptia invocata prin intampinare drept reconventionala:) si am timbrat..Asta la sectorul 6...am cautat pe portal si dosarul ca sa postez solutia dar nu-i


am gandit atunci ca instanta a procedat asa gandindu-se la autoritatea de lucru judecat - atat pe principala cat si pe exceptia solutionata;)

milika01 a scris:

1.invocand exceptia prescriptiei achizitive pe cale de exceptie paratul nu face decat sa se apere ca proprietar, efectul prescriptiei producandu-se..si evident ca afirma un drept
2. invocand aceasta exceptie ...o face potrivit disponibilitatii ( vezi in concret ce inseamna actiunea civila) ata in contestarea dreptului reclamant cat si in pararea dreptului sau

Indiferent dacă efectul prescripției se produce sau nu, acesta trebuie invocat de către posesor - fie că are calitatea de pârât fie că nu.
Dacă pârâtul invocă doar uzucapiunea, dar nu solicită printr-o cerere reconvențională recunoașterea dreptului de proprietate, instanța trebuie să respingă cererea reclamantului, fără însă a se pronunța asupra dreptului de proprietate a pârâtului.

Cele două situații trebuie distinse. Una e respingerea cererii reclamantului și alta e pronunțarea supra unui drept (de proprietate în acest caz) al pârâtului.

Printr-o simplă apărare nu se poate constitui un drept, iar uzucapiunea tocmai asta face - constituie un drept de proprietate în favoarea pârâtului - uzucapant.



milika01 a scris:

5 ipotetic vb, mergand pe varianta dvs ...e admisibila o actiune in constatare a uzucapiunii ulterioara promovata de parat in contradictoriu cu reclamantul initial? Sau e lipsita de interes?

ps: am parcurs o astfel de spetza iar instanta mi-a calificat exceptia invocata prin intampinare drept reconventionala:) si am timbrat..Asta la sectorul 6...am cautat pe portal si dosarul ca sa postez solutia dar nu-i

Da, o acțiune în constatarea uzucapiunii e admisibilă după ce pârâtul obține o hotărâre de respingere a acțiunii în revendicare a reclamantului.
Autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri nu există în cazul celei de-a doua din mai multe motive:
1. Părțile, chiar dacă sunt aceleași, nu au aceiași calitate în raportul juridic dedus judecății - în primul proces reclamantul revendicator invocă o calitate de proprietar în raportul juridic de proprietate cu privire la acel imobil, iar în al doilea proces, această calitate o are posesorul, care era pârât în primul proces, iar în cel de-al doilea e reclamant.
2. Cauza celor două procese, adică temeiul juridic al raportului de proprietate - în primul proces cauza acțiunii este titlul de proprietate invocat de către reclamant, iar în cel de-al doilea proces, cauza acțiunii este posesia de o anumită durată sub nume de proprietar.

E evident că pârâtului din primul proces care invocă uzucapiunea în cel de-al doilea nu are cum să i se opună excepția autorității de lucru judecat în sens negativ.
El poate însă să se folosească de hotărârea din primul proces, invocând autoritatea de lucru judecat în sens pozitiv, adică poate cere constatarea uzucapiunii asupra acelui imobil.

În legătura cu cauza concretă pe care ai avut-o și în care instanța s-a pronunțat și asupra dreptului de proprietate al pârâtului, în mod sigur instanța a pus în discuție publică acest aspect, iar pârâtul și-a precizat cererea în acest sens.
Astfel, precizarea pârâtului a fost calificată de către instanță ca cerere reconvențională, și ca atare a trebuit să fie timbrată.
Dacă pârâtul ar fi specificat expres că nu înțelege să ceară instanței să se pronunțe asupra dreptului său de proprietate, nu ar fi trebuit să timbreze, iar instanța ar fi respins doar cererea reclamantului fără să constate dreptul de proprietate al pârâtului dobândit prin uzucapiune.

Nu contest că or mai fi și altfel de soluții pe la diferite instanțe, dar acesta este raționamentul juridic corect atât din punctul de vedere al dreptului substanțial cât și din cel al dreptului procesual.

emil6702 a scris:

Uzucapiunea poate constitui exceptie in procesul civil?
Va multumesc!

traiane asta e intrebarea

Sa fiu mai direct, raspunsul ar fi pe scurt „DA”
Daca luam uzucapiunea de la dreptul roman, proprietarul cu acte il pierde daca nu-si exercita dreptul de proprietar timp de 10 (sau 30) ani. Noul cod civil a inclus situatia cand proprietatea este inscrisa in cartea funciara, caz in care intabularea ii conserva dreptul, indiferent daca il exercita sau nu
Cred ca instanta a admis uzucapiunea pe cale de exceptie pentru ca oponentul a dovedit existenta posesiei. Desi nu a cerut sa i se recunoasca dreptul de proprietate el e singurul prezumat de lege ca fiind proprietar, pana cand nu se dovedeste ca terenul era folosit de el in alta calitate, închiriat, concesionat, etc (deci terenul nu era parasit) De aceea a fost nevoie de legi reparatorii pentru restituirea proprietatilor confiscate sau folosite de unii sau altii, abuziv dar legal#-o
Repet insa: Nu stiu ce a gandit judecatorul, dar legea ii permite (in opinia mea chiar il obliga) sa gandeasca asa!