Patrick a scris:
În altă ordine de idei, e bine să știți că pe judecător nu-l obligă nimeni și nimic să facă ceva. El este ținut doar de lege.
Sper sa intelegeti ca nici eu nu „ma bucur” de abordarea hotararii, care mi se pare nedreapta. In fond proprietarul (cu acte) trebuie sa obtina dreptul sau (cumparat, mostenit sau ... legal).
Dupa cum ati adaugat, pe judecator il obliga, teoretic, litera si spiritul legii. Ma refeream strict la textul legii care atribuie posesorului prezumptia de proprietar, daca nu se dovedeste ca a intrat in posesie ilegal, in secret, cu rea-credinta, sau prin inchiriere, concesiune, etc. Asta trebuia sa ceara intemeiat petentul (in opinia mea)
In acest sens, poate ca d-l emil6702, are posibilitatea sa dovedeasca vicierea posesiei si sa ceara deposedarea actualului detinator (presupus legal)
Nu cunosc amanuntele „esentiale” asa ca am exprimat doar o parere. Sper ca ii va fi de folos in abordarea cailor de atac. Uzucapiunea a aparut in drept pentru a „crea proprietari pentru bunurile abandonate” si aici e slabiciunea exceptiei admise de instanta.
Nu vreau sa ma cert pentru ca am pierdut casa construita si detinuta inca de mine printr-o eroare (eu o numesc minciuna a ... „supusului legii” considerat de unii stapanul legii). Cum altfel pot numi admiterea dreptului de mostenitor prin uzucapiune cand autorii nu aveau acte de proprietate si nu aveau in posesie, in momentul decesului, casa mea.
In cazul de care discutam, eu cred ca judecatorul a respectat litera legii Daca insa e vorba tot de o interpretare (cu tendinta), in locul exceptiei vor aparea alte si alte .... pretexte in folosul cui trebuie.
Speranta moare insa, ultima !