Ares-3 a scris:
Pe vremea aceea copiii nu intorceau pe dos hainele colegilor ca sa vada daca au etichete originale, nu se intreceau in telefoane si habar n-aveau sau nu le pasa cati bani castiga parintii lor sau ai altora. Se certau sau se insultau cu orice cuvinte in afara de saracule, cum se poate auzi acum.
Comparatia intre copiii de pe vremuri si copiii de acum nu are sens pentru ca generatiile niciodata nu au semanat intre ele. Copiii de acum au cu totul alte preocupari, deci si alt comportament, decat aceia de pe vremea cand uniformele erau toate la fel. Nu vreau sa spun ca sunt mai rai insa personalitatea scolarilor din anii '80 era alta decat cea a celor de acum.
La fel nu-si are rostul comparatia intre nivelul invatamantului de atunci cu acela actual, motivele fac obiectul altei discutii.
De asemenea nu pricep comparatia intre uniformele de atunci si astea de acum, erau aceleasi in toata tara si pretul lor nu gaurea nici macar buzunarele muncitorilor necalificati (chiar, aveam 2-3 camasute, nu si doua sarafane, deci n-aveam 2 randuri de uniforma). Si una e sa porti hainele ramase de la fratele mai mare, alta sa iti dea un strain uniforma care a purtat-o el. Din 10 copii poate 9 ar fi multumit frumos, uite ca unul a considerat umilitor sa fie tratat ca un caz social. De ce o fi asta considerata carenta de educatie nu pricep. Nu mi se pare prea educativ sa ii bagi in cap ca e normal sa pimeasca de pomana daca tu nu ii poti oferi de toate.
As vrea sa stiu daca inainte de a i se aplica sanctiunea a incercat sa ii explice psihologul scolii sau altcineva ca uneori ca sa ne incadram in societate trebuie sa facem compromisuri sau sa ne luptam cu personalitatea noastra.
1. Atunci copiii nu întorceau hainele pe dos să vadă etichetele și nu se întreceau în tot felul de alte „produse” pentru că erau educați să nu o facă
și pentru că le era interzis, spre deosebire de acum, când tot ce li se induce este în sensul de a face asemene comparații.
Să ne înțelegem: la copii (la fel ca și la persoanele care nu au un anumit grad de educație sau discernământ) nu funcționează democrația. Lor trebuie să le impui reguli prin care să fie educați pentru a ajunge la nivelul la care să le poată fi aplicate regulile democrației.
Deci la copii (care nu sunt încă destul de maturi) le pasă sau nu de bani după cum au fost educați. Adică le pasă de bani dacă asta le-a fost indus și nu le pasă dacă au fost educați în acest sens.
În nici un caz nu putem spune că atunci era așa (pt că așa era) iar acum e altfel (pentru simplul fapt că acum e altfel).
Pentru această (mare) diferență sunt răspunzători cei maturi.
Din cauza maturilor de atunci copiilor le păsa de bani, la fel cum din cauza maturilor de acum, copiilor nu le mai pasă de bani.
2. Despre prețurile uniformelor de atunci nu are rost să discutăm. Îmi amintesc (e drept că destul de confuz, fiind foarte de demult) când odată pe an, părinții mergeau cu noi, copii, și cumpăram „haine” - printre care și uniforme - în rate. Nu știu cum și sub ce formă dar exista posibilitatea de a cumpăra haine în rate în acei ani.
De asemenea îmi amintesc (cu plăcere) de vremurile când venea începutul de an școlar și mă gândeam dacă voi primi o uniformă nouă, sau o voi purta pe cea veche. :)
Niciodată nu am simțit vreo frustrare din acest punct de vedere. Dimpotrivă, îmi amintesc cu mare plăcere acele vremuri.
3. Oare de ce e atât de mare nevoie de psiholog în școală în vremurile astea „moderne” și nu era nevoie atunci?
După părerea mea, totul ține de responsabilizarea personală, începând de la cea mai mică vârstă.
Atunci erai responsabil pentru ceea ce faci, pentru cum te comporți, pentru rezultatele pe care le ai...
Acum, responsabilitatea e întotdeauna a școlii, a părinților, a anturajului, a societăți
și niciodată a celui în cauză.
O fi bine? Dacă e să analizăm strict indicatorii de calitate a învățământului, a sănătății, a moralității, etc... se pare că nu e chiar așa de bine.
Și totuși, continuăm să fim convinși că introducerea uniformei în școli... e marea problemă... :)
Interesant... ;)