Dreptul elevului la personalitate

Asta e o poveste.
Autoritatea nu înseamnă impunerea unei uniforme.. :)
Oricum, nimic nu se va putea impune (și nici nu s-a impus) vreodată „de jos în sus”.

Cei care cred asta sunt ori naivi ori filoz(s)ofi (cu ghilimelele de rigoare). ;)

„Impunerea” (conform DEX) e „a face ca ceva să fie acceptat”.
Or o uniformă nu s-a acceptat, nu se acceptă și nu se va accepta de jos în sus, ci numai de sus în jos. ;)
Adică este impusă... de sus în jos. :)

Of, cata dezbatere pentru nimic! Vrem educatie, dar nu acceptam sa fim educati. Aceasta este esenta discutiei.
Cat despre ce zice AVLIL, as vrea sa stiu interesul de aparat in aceasta cauza? Despre demnitate se poate discuta mult si bine, dar nu va rezulta niciodata ca este lezata de reguli sociale. Despre intensa nepricepere a profesorilor, as zice ca trebuie sa treci mai intai pe la catedra niste ani ca sa poti formula o opinie. Despre parintii care nu-si asuma nici macar ajutorul primit, iar se poate discuta indelung.
Nu cred ca ar trebui amestecate concepte, notiuni si teorii pentru a intelege ca toti elevii sunt egali, ca nu discutam de egalitarism in context scolar.
@Radamante, cei mai multi dintre cei "de jos" vor uniforma, ca-i costa prea mult "demnitatea" copiilor.
Manu, nu iti inteleg pozitia... Stii cat de mult dauneaza copilului "scarmanatul in coarne"? Ai idee ce adult iresponsabil creste? Ca de maturizare e greu sa vorbim. Ca sa ai dimensiunea raului fara reguli, priveste la copiii celor "mediatizati" de ceva vreme, la tinerii care comit tot soiul de nenorociri cand ar fi putut sa fie altfel, si mult mai bine. Toate astea pentru ca s-a pus presiune pe scoala sa admita abaterile de la orice forma de constrangere.

De acord, cel mai probabil e vina adultilor din jurul elevului in cauza, cum spunea cineva mai sus.
Consider ca cel mai putin responsabil e minorul, cel fara maturitate, cel ce trebuie protejat, cel ce trebuie inteles, iubit... Si daca exista vreodata vreo inegalitate intre doi oameni, atunci trebuie sa fie intre un minor si un major.
Si daca in copilaria mea parintii mei nu aveau (nevoie ca de aer de) telefonul mobil, nu inseamna sa ca azi multi oameni nu depind de el sa-si faca jobul in timp ce, chipurile, petrec timp cu pruncul in parc. Daca atunci nu se punea accent pe psiholog, nu inseamna ca el nu era necesar. Daca e sa nu comparam atunci cu acum, ca sigur era altfel, atunci sa nu o facem. Ca sunam ca niste placi vechi:"Pe vremea mea... he-hei..."

Inteleg ca userul care si-a pus problema initiala e un adult si nu elevul cu pricina si il admir pentru faptul ca a incercat sa gandeasca out of the box si sa inteleaga simtamintele copilului in cauza.
Pentru ca toti avem nevoie de cutii, dar si sa privim la ce e in afara lor.

Sa nu uitam... sunt copii. Si prinzi mai multe muste cu miere, asa cum faci educatie mai multa cu vorba buna decat cu interdictii la tot pasul, unele insuficient explicate si intelese de copii. Mai bine scarmanati in coarne sau mai bine frustrati inainte de maturitate?
Poate e complet deplasat, dar ne placea Joe Cocker...
Every generation has its way
A need to disobey...

Manu, nu iti inteleg pozitia... Stii cat de mult dauneaza copilului "scarmanatul in coarne"? Ai idee ce adult iresponsabil creste?

Din ce a spus radamante eu nu inteleg ca acel copil ar sfida regulamentul ci ca parintii nu isi permit sa ii cumpere uniforma iar donatia uneia purtate il face sa se simta umilit si nu o accepta. Pozitia asta poate fi considerata ori demna, ori orgolioasa/rebela. Eu am ales sa o consider demna. Si daca chiar a vrut sa scoata limba la cineva eu zic ca aia au fost colegii, nu profesorii.
Daca discutia era despre un copil care refuza sa poarte uniforma, fara precizarile suplimentare (familie saraca, 3 copii la scoala, donatie de uniforma purtata) nu cred ca postam pe subiect.

Iar in legatura cu scarmanatul in coarne: eu nu cred ca intotdeauna cand ne impunem in fata copiilor (deci ne accepta regulile dupa ce initial au protestat) inseamna ca i-am si convins sau le-am schimbat gandirea. E foarte probabil ca se supun pentru ca n-au incotro.
Cred ca educatia se face prin comunicare, in primul rand, pentru ca au prea multe posibilitati sa fuga de noi. In gand, desigur, dar e suficient.

Ares-3 a scris:

Cred ca educatia se face prin comunicare, in primul rand, pentru ca au prea multe posibilitati sa fuga de noi. In gand, desigur, dar e suficient.

Un mare dascăl spunea odată că „educație copilului e echilibrul dintre recompensă și sancțiune”.

Mi s-a părut cea mai simplă și în același timp cea mai cuprinzătoare definiție a educației pe care o putem da unui copil.

Nu sunt mulți părinți sau dascăli care reușesc să găsească acel echilibru, mai ales că fiecare copil are „echilibrul” lui, care diferă cu al altuia.

După părerea mea, în ultimii 30 - 40 de ani, în societatea nostră, s-a trecut de la o educație făcută copiilor preponderent prin sancțiune la una făcută preponderent prin recompense.

Ambele extreme dăunează educației.