Modificare contract vanzare-cumparare

In virtutea principiului ca ceea ce legea nu interzice, este admis... pare ca acest lucru e posibil... sa faci un bun propriu sa fie in proprietate devalmasa printr-un act.
Insa...
Desi n-am inteles mare lucru din prima jumatate a mesajului tau, Clement, exemplul e bun, unul tare bun...
Chiar daca nimeni nu mi-a raspuns la nelamuririle anterioare, marginindu-se sa spuna ca se poate... incerc sa vad aceasta posibilitate si eu, doar ca nu vad o modalitate practica de a se face...
Astfel, proprietatea in devalmasie inceteaza la partajul sotilor... bunurile sunt prezumate 50-50, prezumtie relativa insa...
Asa incat, ele se vor imparti in masdura in care fiecare sot a contribuit la achizitionarea lor.

Sotul care a facut bunul sau propriu in bun comun sustine ca bunul e propriu ca e dobandit in afara casatoriei, ca actul incheiat de el schimba regimul juridic al bunurilor, regim obligatoriu de la care legea nu admite derogari, ca a contribuit la bun numai el oricum (deci si daca e vazut ca bun comun, tot lui i se cuvine ca l-a platit el singur, inainte de casatorie, din resurse proprii), ca oricum actul incheiat in timpul casatoriei e nul pentru cauza ilegala... :D
Ce poate decide instanta?
Legea spune ca bunurile dobandite anterior sunt proprii, nu ca pot fi proprii, ca exista exceptii etc.
Aplicarea subrogatiei duce la aceeasi idee.
Cauza ilegala sau imorala se dovedeste cel mai usor intre soti...
Ca sa nu mai spun ca in timpul divortului sotul poate merge sa faca o revocare de donatie...

Adica, cu tot efortul de a face un act, el nu produce efecte...
Ca se poate... asa se poate sa angajez un criminal prin contract de prestari-servicii... Care e valoarea practica a acelui contract? E nula.
Sa dispui ca un bun propriu al tau sa faca parte din devalmasie inseamna sa-ti donezi o parte devalmasa si tie... :O Asta inseamna ca e valabil un act de donatie catre tine insuti...
Nu stiu ce sa spun, din punctul de vedere al institutiilor juridice, nu vad cum ar fi valabil u astfel de act. Azi, in legislatia actuala.
Oricum, scopul unui astfel de act e ca celalalt sot sa aiba o garantie ca, in caz de divort, ramane si el cu ceva.
Or, regimul nostru matrimonial spune ca fiecare ramane cu ce i se cuvine. Contravine putintel si regimului bunurilor comune, incercand un astfel de act sa faca o derogare de la el...

Din pacate nici eu nu vad cum ar putea intra bunului in comunitatea de bunuri dobandite in casatorie, fiind un bun clar dobandit anterior casatoriei. Un astfel de act, conventie, nu isi are aplicabilitatea practica si nici nu este legiferat. Intr-adevar au fost opinii pro si contra, dar daca exista vreo situatie practica reala pe care cineva sa o poata relata si cum a fost rezolvata, ar fi perfect. In situatia data, singura solutie ar fi ca bunul sa se reintoarca in patrimoniul vanzatorilor si sa fie revandut sotilor. Daca e cineva contra, sa dea nu numai argumente cat si situatii clare in care o astfel de conventie a operat si cum....#-o

cand unul dintre viitorii soti construieste un imobil pe numele sau, dar si cu contributia celuilalt, rezultand din probe ca ambii au convenit ca imobilul sa devina bun comun, in codevalmasie pe data casatoriei lor, conventia astfel incheiata este deplin valabila si urmeaza sa-si produca efectele, de la data incheierii casatoriei.

__________

Sectia civila a Tribunalului Decizia nr. 321/1984 din 11/02/1984

Publicata in SET nr. 4/2000 al Sectiei Civile Targu-Mures.

Ok, Ioana, bun exemplul si cunoscut de-altfel, dar nu stiu ce legatura are acest exemplu cu situatia data... Sotia domnului nu a contribuit cu nimic, nu exista o conventie anterioara casatoriei ca din acel moment garsoniera sa devina bun comun... deci asa cum a spus si Avlil orice conventie facuta la acest moment de catre sot in favoarea casatoriei (donatia) este revocabila de catre sot, iar vanzare cade din start.

Pe de alta parte, nu sunt de acord cu ce pozitia lui Avlil in sensul ca donatia intre soti ar echivala in cazul sotului donator cu o donatie catre sie insusi, intrucat nu ar nici o logica si sunt destule exemplele in practica in care exista astfel de donatii si care au ramas valabile... oameni neajungand la divort si bataie de cap.

Oricum, nu inteleg de ce e musai sa fie trecuta sotia in contract? Se gandeste cumva la divort si trebuie sa-si asigure viitorul?:oops:

Stai putin... ca donatia intre soti inseamna ca sotul 1 a donat un bun intreg sau o cota determinata din el catre sotul 2.
Or, aici Ioana spunea ca un sot poate ca printr-un act sa decida ca un bun propriu sa intre in comunitatea de bunuri...
Eu vad asta ca un echivalent al donatiei de catre sotul 1, al unui bun, catre ambii soti (catre ambii, ca sa se afle bunul in devalmasie)...
Si atunci, inseamna ca sotul 1 e donator si sotii, impreuna, donatari... ar cam fi o donatie catre el... :D

Am gasit decizia aceea dar, ca si aici, nu integral... din probe inseamna ca nu dintr-un act...
Oricum, daca eu am un teren si cu sotul fac o casa in concubinaj, faptul ca la inceputul casatoriei incheiem un act prin care bunul intra in comunitatea de bunuri e, in esenta, o conventie sa nu impartim bunul, conventie permisa de civil, conventie prin care eu recunosc, implicit, contributia concubinului meu, nedeterminata dar reala...
E diferit...
Si la desfacerea casatoriei bunul se va duce la cel ce are terenul (adica tot eu), sotul ramanand cu un drept de creanta... ca si cum ne-am desparti dupa concubinaj...
Asa incat, nu vad efecte diferite...

Eu cred ca legislatia familiei prevede aceste restrictii referitoare la ce bunuri sunt comune si ce bunuri sunt proprii ca niciun om sa nu se insoare sau marite pentru a se imbogati.
Astfel, dupa intrebarea naturala de deasupra, pare ca un astfel de act are ca scop unul contrar legii, anume asigurarea materiala a unuia sau altuia dintre soti. Or, din casatorie nu iesi cu bani... ca nu asta e scopul casatoriei, nu corespunde dreptului nostru actual.
De aceea cred ca aproape orice act incheiat care are un astfel de scop e nul.

Cat despre desfacerea actului si refacerea lui, am si aici o problema... daca se rezolutioneaza de comun acord vanzarea, apoi se reface cu ambii soti trecuti in act... vine intrebarea la divort: de unde au provenit banii? Si sotul care a cumparat initial, inca inainte de casatorie, poate arata numai din prezumtii ca la rezolutiune i-au revenit in patrimoniu banii (bun propriu) pe care i-a platit inapoi ca pret... Deci ori casa e bun propriu, ori actele in succesiunea lor (rezolutiunea si refacerea vanzarii) pot fi interpretate ca o donatie valabila...

In toate cazurile, nu vad modalitate prin care celalalt sot sa se asigure ca va ramane cu ceva dupa divort... el are siguranta numai cat timp e casatorit, la fel ca in multe alte situatii.
Chiar revocarea donatiei intre soti sau interzicerea vanzarii eu le vad ca si ocrotiri ale legiuitorului pentru sotul care ar putea fi prostit de celalalt sa-i treaca diverse bunuri pe numele sau.
SE desprinde usor ideea ca e elementar sa gandesti ca nu numai ratiunea l-a impins pe un sot sa incheie un astfel de act.