As vrea sa aflu cati parinti s-au confruntat in instante cu acuze de alienare parentala si cum v-ati aparat. Cum au primit instantele astfel de acuzatii si cat pare de cunoscuta tema? va multumesc
Combinaţie din amândouă. S-a studiat felul cum relaţionează minorul cu mama, cu tata, comportamentul în prezenţa amândorura, în timp ce tata a ieşit cu minorul în curte, la joacă, a fost consiliată mama, altă zi tata, înainte de prima monitorizare au fost consiliaţi părinţii, fără copil; în pauza dintre vizitele tatălui, mama cu copilul au fost consiliaţi separat.
Oricum, psihologul are datoria să îmbunătăţească situaţia conflictuală, cred că i-a fost destul de greu doamnei de la DGASPC, fiindcă au cam ieşit scântei.
Când am crezut că totul e OK, domnul a luat-o de la început :(
Deoarece toate actele intreprinse intru spiritul si credinta ARPCC si TATA sunt duse la paroxism, de un absurd greu de imaginat ca sunt menite a apropia un copil de tata, consider ca e necesara o evaluare psihiatrica (nu psihologica) a ambilor parinti in toate cazurile.
In felul acesta cred ca ar fi mai bine protejat copilul de aberatiile comportamentale inainte ca ele sa provoace adevarate drame si suferinte care sa ii destabilizeze pe micuti.
Eu am avut norocul si ghinionul in acelasi timp de a avea o evaluare psihiatrica a fostului sot incuviintata dar prorogata ulterior. Si daca sa spunem ca ar fi incuviintat-o, ar fi avut inclusiv un diagnostic serios, ce s-ar intampla mai departe?
Intreb deoarece dupa afirmatiile DGASPC, un copil va avea legaturi cu tatal si daca e pedofil sau criminal in serie. Pam pam!