''Sindromul Alienarii Parentale''

Care ar fi abordarea corecta si implicit diferita? Pentru a da un raspuns, cred ca ar trebui insa sa admiteti ca pe langa cazul prezentat de dvs, exista si cazul prezentat de mine. Si anume inexistenta alienarii cand copilul este abuzat de tata, dar si posibilitatea sa existe si parinti alienatori. Care este abordarea potrivita? Consilierea? Renuntarea?

Vă spun eu, stimate domn: soluţia este comportamentul civilizat şi respectul faţă de celălalt părinte.
Este inadmisibil ca un copil de 4 ani, în excursie, în loc să admire mieii la păscut, să asculte ciripitul păsărilor, să culeagă flori, etc. să spună: mami, dar noi nu-i putem face proces la tata? Şi asta în condiţiile în care discutam cu cei prezenţi complet altceva, şi, în general, evitam să discutăm în faţa copilului. Dar copilul simte, pândeşte, mai un telefon de la autorităţi, mai o vizită de la aceiaşi, mai un poliţist la poartă...
Şi ce credeţi, copilul e chiar tâmpit să nu sesizeze diferenţa de abordare: hai la tata, tata te iubeşte, hai scumpul meu, mergem la tata acasă, mâine te aduce acasă tata, etc. şi imediat să se răstească la mama: tu eşti tolerată, ne întâlnim la Tribunal! Chiar credeţi că asta e metoda de a convinge copilul să-l iubească pe tata?
Dar venitul la poartă cu martori-străini necunoscuţi copilului-este un îndemn pentru copil de a părăsi fusta mamei?
Copilul meu este atât de sensibil la neînţelegeri încât dacă în casă vorbim cu voce ridicată, strigă din toţi rărunchii:"Nu vă mai certaţi"!
Monitorizarea programului de vizită este o măsură bună, la mine a ţinut, a fost avantaj reciproc. Din păcate, a fost prea bine şi domnul s-a hotărât că pentru el, un nou proces este mai avantajos.

Sunt de acord cu respectul fata de celalat parinte si comportamentul civilizat. Dar respectul trebuie sa fie insa reciproc.
In cazul dvs cine a solicitat monitorizarea? Dvs sau domnul?

Este foarte bună întrebarea: Domnul, ca de obicei, s-a dus cu reclamaţie la DGASPC, aceia m-au convocat pentru consiliere la o anumită dată, fixată de reclamant, prin telefon.Dar fiindcă la data fixată nu eram disponibilă-eram plecată din localitate o săptămână-mi-am exprimat acordul, telefonic şi în scris, pentru o dată imediat ulterioară celei solicitate, oricând doreşte reclamantul. Ei, trecând pe la DGASPC , domnul a aflat că sunt de acord cu consilierea şi...el nu a mai vrut.Eu am insistat, am revenit în scris la DGASPC, solicitând consilierea pe care mi-au propus-o! Şi de atunci a început minitorizarea-consilierea. :)
Cine a cerut-o? EL, ca eu să refuz.
Dacă am fost eu de acord, el s-a fofilat. Eu am insistat.

Sa inteleg ca monitorizarea a insemnat consiliere?