Bună ziua,
Sunt divorțată, am un băiețel de 7 ani. În luna decembrie am făcut o plângere la Poliție în legătură cu neplata de către tată a pensiei de întreținere către fiul meu pe o perioadă de aproape 2 ani. Ca urmare a acestei acțiuni, considerând-o o acțiune injustă, acesta a făcut o sesizare fără bază reală la Protecția copilului. Am fost chemată să dau declarație și urmează să fie și copilul audiat. Mi s-a spus, de asemenea că este posibil ca tatăl să depună și ulterior, din ce înțeleg eu după placul lui pentru că nici măcar nu a fost luată în calcul existența plângerii pe numele semnatarului de nerespectare a hotărârii judecătorești tocmai în ceea ce îl privește pe copil, condiții în care Autoritatea este nevoită să demareze din nou aceiași procedură. Doresc să vă întreb care sunt drepturile copilului meu și în ce formă poate fi protejat real pe viitor de astfel de acțiuni iresponsabile și declarat răuvoitoare ale tatălui biologic, în condițiile în care înțeleg că procedura actuală permite o astfel de investigație și implicit deranjarea și nu protejarea copilului. Cum pot fi oprite astfel de acțiuni și care sunt consecințele dacă pe viitor voi refuza să dau curs unor astfel de solicitări sau convocări care nu îmi protejează în fapt copilul. Vă rog să îmi mai spuneți dacă există vreo autoritate în România de protecție a mamei și copilului și care este legislația cu privire la protecția de agresiune psihică(au existat multe situații în ultimii 3 ani în care copilul a fost neglijat în weekendurile petrecute cu tatăl iar eu am fost amenințată, jignită, insultată de el). Îi rog doar pe cei care cunosc soluții de rezolvare a situației să răspundă. Vă mulțumesc.
In cazul meu, primul contact cu DGASPC a fost o vizita, in timpul diminetii, cand eu eram la serviciu, iar copiii la scoala. Cum, firesc, nu am fost gasita, au lasat un fluturas de hartie, de marimea unei carti de vizita, cu denumirea institutiei si numere de contact, FARA sa precizeze motivul vizitei.
Eu am sunat si am discutat cu un membru al Compartimentului care era trecut pe fluturas, asa am aflat ca fusesera depuse plangeri fata de mine, fara sa imi precizeze de catre cine si pe ce motiv. Au spus ca ma vor contacta ei, in vederea unei alte vizite la domiciliu, pentru clarificarea situatiei.
(Banuiala mea ca reclamantul a fost tatal s-a adeverit ulterior, in procesul de apel la divort, cand domnul a depus ca dovezi (?) plangerile pe care le facuse, atat el, cat si bunica parentala, pe motiv de alienare parentala, in numar de 5).
DGASPC NU m-a mai contactat, insa au trimis o adresa la Protectia Copilului din cadrul Primariei, in care au scris ca am refuzat colaborarea cu ei, a urmat o ancheta a acestui compartiment, un raport trimis catre DGASPC, etc...
In fine, eu am procedat asa cum am mai scris, adica am facut memoriu detaliat, catre conducerea institutiei, m-am prezentat cu copiii la un interviu (O singura vizita!) si am insistat apoi pentru rapoartele de vizita ale celor doi psihologi. A fost o alergatura insa, in final, am demonstrat in instanta ca nu eu sunt cea care exercita abuzuri asupra copiilor.
Finalitatea pe care o poate urmari cel care face plangeri la DGASPC este, eventual, sa vi se impuna un program de consiliere, dvs. si copilului sau un program de vizite asistate de catre un membru al institutiei, pentru a se convinge ei ca nu alienati copilul (discutie ampla si pe aceasta tema si controversata, o gasiti tot aici pe forum).
Multumesc pentru raspunsuri! Ceea ce urmaresc eu este sa avem cat mai multa liniste, din pacate inteleg ca in Romania lucrul acesta este foarte putin inteles, in special de catre tati care, in terorie doar- din ce vad, au ca responsabilitate protejarea si asigurarea linistii si securitatii copiilor lor si implicit mamelor acestora, indiferent de tipul de relatie pe care o au cu mama. Dar aceasta este o discuitie principiala, foarte departe de realitatile pe care le traieste o mama divortata la noi in tara, care departe de a fi lasata sa isi creasca copilul sau copiii in liniste- ca si cum n-ar fi doar asta foarte solicitant cand o faci singura, este constransa sa realizaze adevarate strategii de lupta si aparare in lupta cu un barbat.... neputandu-se baza macar pe sprijinul legii sau al autoritatilor...
Stimată doamnă, observ că aţi conştientizat corect situaţia. Este bine că v-aţi informat acum şi nu prin "practică".
Legi există, dar sunt interpretabile, iar în cadrul instituţiilor , există un curent pro bărbaţi (oare impus :-/ ), aşa cum înainte era pro mame. De aceea, este bine să vă pregătiţi bine apărarea. Vă puteţi trezi cu reclamaţii că nu l-aţi lăsat să vadă copilul, chiar dacă l-aţi lăsat. De aceea, notaţi fiecare dată de vizită, filmaţi, fotografiaţi, scrieţi emailuri după vizită prin care vă referiţi la vizită. La DGASPC, este bine să cereţi dvs. sprijinul lor, înaintea lui. Dacă acum v-au contactat telefonic şi a urmat pauză, vă rog să le scrieţi un email prin care să vă referiţi la telefonul primit şi să insistaţi dvs. pentru consiliere. Aşa vă apăraţi cu arma lui. Ar fi bine să aveţi linişte din partea lui, eu nu am de 4 ani şi până la majoratul copilului, mai este...
Partial are dreptate doamna Martonze. Din ce ati afirmat dvs, i-ati permis tatalui mereu desfasurarea programului si ca acesta are o relatie foarte buna cu copilul. Asadar, sunt sanse reale ca raportul sa va fie favorabil dvs. Folosirea termenului de "tata biologic" nu este de dorit nici in discutiile cu dansii, nici in discutiile cu copilul.