Cred ca in conflictele ce implica minori cea mai buna solutie este consilierea, si impreuna, si separat. Cand deja se ajunge la conflicte pe toate fronturile, trebuie gasite solutii de estompare a conflictului periodic. Eu nu cred ca tuturor tatilor le convine aceasta situatie, oricat de frustrati ar fi.
Intr-adevar, nu stiu cat sunt de competenti cei de la DGASPC, dar pare o institutie nereformata in Romania ce are la indemana o lege scrisa pe genunchi.
Oricum satisfactia multor mamici de pe acest forum nu ar trebui sa fie aceea ca vine judecata copilului mai incolo si atunci sa vada ei taticii la ce le-a folosit razboiul. Satisfactia unei mamici ar putea fi si aceea in care ea sta relaxata si-si vede de treaba, in timp ce tata se agita, alearga de colo colo, ia copilul de scoala, il duce la sport, il duce la medic etc. Iar cand ea vrea sa plece doua saptamani in vacanta dupa un an greu de munca, sa-l sune pe tata sa se ocupe el de copil in aceasta perioada. Un copil se creste greu in zilele noastre. Un ajutor din partea tatalui, material sau nu, poate fi util.
Satisfactia unei mame(complexitatea raportarii femeii la copilul ei) nu are nicio legatura cu tatal biologic :rofl:- aceasta este o interpretare imatura. Toate procesele fizice, psihice, sociale pe toate structurile femeii si noile responsabilitati din momentul in care ramane insarcinata sunt solicitante si profund transformatoare pentru mama. Rolul tatalui, daca reuseste macar pana la majoratul copilului sa il gasesca :rofl:, este acela de a sustine si proteja copilul si implicit pe mama lui(aici cred ca exista o neintelegere perpetuata si la nivel de organisme si autoritati- MAMA SI COPILUL- faptul ca este firesc ca acel copil sa fie atasat si influentat de mama si intr-o familie si o societate coerenta se incurajeaza si sustin mamele, cu atat mai mult mamele singure- ca altfel cresteam ca in filmul Matrix, fiecare in coconul lui independent, nenescuti de o mama sau avand nevoie de o familie) care in conditiile de siguranta si sprijin sa poata sa se manifeste in continuare si pe ea ca femeie si sa isi poata creste si educa copilul.
Deci dincolo de a incerca sa scoti copilul de sub influenta mamei(ca doar o fi stiut natura/divinitatea/universul ce face cand ne-a lasat sa ne nastem noi ca specie din femei si nu din barbati :rofl: ) sau de a specula cu reavointa fiecare eveniment care nu a fost pe intelegerea sau placul taticului ca societat si tatic as face tot posibilul sa o asigur de suportul meu real si de protectie fizica, sociala, legala de toate felurile ca femeia sa isi poata face treaba de mama.
Prin simpla observare a animalelor si insectelor :rofl: putem intelege ca rolul tatalui nu este in niciun caz acela de a-si urmari, ''penaliza'' sau trage la raspundere partenera, de a o ameninta, de a o hartui prin diferite instante sau agresa psihic, de a-i coordona actiunile sau de a-i comenta deciziile in aducerea carora in practica nu s-a implicat niciodata, de a se plange de carenta de afectiune sau atentie din partea partenerei sau fostei partenere(era sa scriu mamicii :rofl: )aparuta o data cu noul venit ș.a.m.d.
O femeie care se simte in familie si in societate in siguranta, protejata, sustinuta social, afectiv, fizic, va putea sa-si canalizeze energiile spre a creste un copil echilibrat fizic si psihic sa-l idrume si sustina, EXACT CUM DORIM CU TOTII, DE LA PARINTI PANA LA SOCIETATE CU TOTUL.
Statutul unei mame nu este acela al unei wonderwoman, care trebuie sa tina piept societatii, autoritatilor, fostului partener- tatal biologic copilului, situatiei poate stresante de la locul de munca si in aceste conditii, !!!! reusind sa isi pastreze SANATATEA fizica si psihica!!!( nu stiu care sunt rapoartele de sanatate ale min sanatatii pe segmentul mama divortata/mama singura?!?!?- pentru ca practic mamele preiau din socurile la care este expusa familia de catre tatal biologic, pentru a-si proteja copiii) sa reusesca sa creasca copilul si sa-l faca om intreg, spre binele nostru al tuturor.... Insisit pe denumirea de tata biologic pentru ca rolul de TATA se probeaza si se creste zi de zi an de an si nu se ia apropori si nici nu se pastreaza printr-un certificat de nastere.
In legatura cu generalizarile... eu nu am auzit pana acum de niciun cuplu cu copii, care in timpul sau dupa divort sa nu fi inceput intr-o forma sau alta un astfel de ''razboi''. Exista cineva care cunoaste un astfel de cuplu?
Din ce am reusit eu sa gasesc in legislatie si printre organisme signurele referiri la protectia mamei si copilului se refera fie la situatii de mame cu situatie materiala sau sociala foarte precara, fie de suport material pentru mame in primii ani de viata ai copilului. atat. concret!
@trandafirul vesel, @almamater - aplauze, @ony2k2 - si altii, nota 10! Fara ironie!
Acest subiect a beneficiat de postari foarte bune, pareri oportune si situatii descrise corect.
Nu pot fi prea obiectiva, fiind si eu una din mamele in aceeasi situatie, insa mi-a fost util sa impartasesc experiente de viata similare cu alti utilizatori ai site-ului.
S-a intrebat si aici si, deocamdata, nu am gasit nici unul dintre noi raspuns: am putea face ceva CONCRET sa incepem sa schimbam starea de lucruri descrisa?
Sa gasim o idee si sa ne mobilizam impreuna!?
Ma tem ca nu intelegeti dnule Againstpas sensul cuvintelor "judecata" copilului. Un parinte nu s-ar putea niciodata bucura ca celalalt e judecat de copil, si asta dintr-un motiv simplu, pe care, tot in calitate de parinte, ar fi trebuit sa-l percepeti. Dincolo de reprosurile copilului se afla dezamgirea lui. Dincolo lui "de de ce n-ai ajutat-o pe mama sa-mi plateasca lectiile de engleza", se afla durerea copilului ca nu v-a pasat de el. Pe mine asa ceva nu ma poate bucura, ci cel mult inspaimanta. Daca ati incerca sa nu mai conditionati, respectiv pornesc de la exemplu dat de utilizatoarea Maria, cel cu inotul, daca in loc sa-i propuneti sa-i spuna tatalui "du tu copilulu la inot" si mai apoi, "daca tot il duci plateste tu cursul", v-ati oferi sa platiti pur si simplu cursul (stiti copilul dvs face cursul, nu fosta sotie) s-ar putea ca lucrurile sa stea altfel!
O atitudine duplicitara de conditionare este perceptibila nu doar de catre mama ci pana si de copil, chiar daca nu o poate explica in cele mai potrivite cuvinte. Ea, atitudinea duplicitara, meschina de iti dau doar daca imi dai, nu poate naste buna intelegere, ci doar ...nu pot scrie cuvantul, dar cred ca-l puteti ghici.
Dragostea si dorinta ca fiului/fiicei dvs sa-i mearga bine, sa creasca frumos nu are legatura cu ce primiti dvs in schimb. Dragostea de parinte, daca exista, este simplu: neconditionata!
irinavasiliu, desi sunt departe de a-mi fi rezolvat propriile probleme sunt de acord si imi doresc sa ma implic la nivel social atat cat pot in a schimba lucrurile.
Sunt perfect de acord ca lucrurile trebuie sa se schimbe si nu doresc sa fac o tabara a mamelor ci a parintilor abuzati psihic ce intretin minori de care sunt responsabili(se mai intampla si invers) a copiilor ce cresc pe fondul unui razboi surd si care le dauneaza.
Imi doresc sa existe o evaluare psihologica de calitate a parintilor care sa determine schimbarea de atitudine in profunzime.
Imi doresc abrogarea imbecilitatii de lege 272/257 si care or mai fi in care se cere in cel mai zen mod posibil pace pe pamant si care e o lege fara aplicabilitate intr-o societate ca a noastra, in care cele mai importante aspecte legate de calitatea de parinte sunt lasate la interpretarea fiecaruia si care dechide poarta parintilor abuzivi impotriva carora nu se poate face NIMIC fara sume exorbitante de bani, ani petrecuti in instante si la institutii si nici atunci nu esti sigur ca ajungi prea departe.
Imi doresc o educatie in scoli mai buna ca sa impiedice viitorii parinti sa mai intre in relatii nepotrivite fara a bifa un set de valori si sa nu mai procreeze oricum si oricand, sa priceapa responsabilitatea unui copil...
Si schimbarea se face prin constientizare, educatie, expunere masiva si nu prin vioelnta
De unde incepem?
avocatnet.ro explicăm legislația
almamater, utilizator
raluca_barbulescu 
brokenangel