Bună ziua,
Sunt divorțată, am un băiețel de 7 ani. În luna decembrie am făcut o plângere la Poliție în legătură cu neplata de către tată a pensiei de întreținere către fiul meu pe o perioadă de aproape 2 ani. Ca urmare a acestei acțiuni, considerând-o o acțiune injustă, acesta a făcut o sesizare fără bază reală la Protecția copilului. Am fost chemată să dau declarație și urmează să fie și copilul audiat. Mi s-a spus, de asemenea că este posibil ca tatăl să depună și ulterior, din ce înțeleg eu după placul lui pentru că nici măcar nu a fost luată în calcul existența plângerii pe numele semnatarului de nerespectare a hotărârii judecătorești tocmai în ceea ce îl privește pe copil, condiții în care Autoritatea este nevoită să demareze din nou aceiași procedură. Doresc să vă întreb care sunt drepturile copilului meu și în ce formă poate fi protejat real pe viitor de astfel de acțiuni iresponsabile și declarat răuvoitoare ale tatălui biologic, în condițiile în care înțeleg că procedura actuală permite o astfel de investigație și implicit deranjarea și nu protejarea copilului. Cum pot fi oprite astfel de acțiuni și care sunt consecințele dacă pe viitor voi refuza să dau curs unor astfel de solicitări sau convocări care nu îmi protejează în fapt copilul. Vă rog să îmi mai spuneți dacă există vreo autoritate în România de protecție a mamei și copilului și care este legislația cu privire la protecția de agresiune psihică(au existat multe situații în ultimii 3 ani în care copilul a fost neglijat în weekendurile petrecute cu tatăl iar eu am fost amenințată, jignită, insultată de el). Îi rog doar pe cei care cunosc soluții de rezolvare a situației să răspundă. Vă mulțumesc.
Va doriti, ca si mine si multi altii, lucruri care tin de bun simt si de evolutie a societatii. Da, nu e nevoie de o organizatie a mamelor, caci stim ce fapte bune face o organizatie similara a TAT(A)-ilor, ci a tuturor parintilor care trec prin cele descrise.
Educatia din scoli si extra-scolara e si ea in plin proces de schimbare. Cunosc multe persoane care isi aduc aportul in educarea parintilor, adultilor si copiilor, prin constientizare si contra-violenta, de orice natura ar fi ea. Aici e un domeniu vast, in care ne putem implica, dar care nu va schimba legile si ˝procedurile˝ institutiilor care ar trebui sa ajute, nu sa duca la escaladarea conflictelor dintre fostii soti.
Eu ma gandeam la tentativa de a modifica legile, intr-adevar, in sensul celor scrise de dvs. mai sus si aici cred ca ne-ar fi de folos parerea unui avocat, caci nici eu nu stiu inca de unde sa incepem. Multumesc din toata inima, dvs. si celorlalti utilizatori care au scris pe subiectul acesta, pentru implicarea, discernamantul, rabdarea si toleranta pe care o contin in fiinta lor!
Eu voi intreba un avocat ce cale ar fi de adoptat si voi studia si eu posibilitatile.
@irinavasiliu
Si eu m-am gandit la aceasta varianta de a incerca sa schimbam sau sa adaugam ceva la legile actuale care nu sunt adaptate societatii in care traim. Si eu am inceput sa studiez situatia. Sunt dispusa sa merg pana in panzele albe pentru a-mi feri copilul de traumele la care sunt supusi alti copii din cate am citit pe forumul acesta. Daca vreti, vorbim pe privat cand aflam ceva fiecare.
Doamna Almamater, nu pot sa nu remarc fina ironie din comentariul dumneavoastra.
Multi tati isi gasesc rolul inca de la doua liniute aparute pe un bat. In familia normala mama si tatal sunt si ar trebui sa fie la egalitate pentru copil. Faptul ca mama ii da nastere nu o face mai parinte decat tatal,pentru ca daca nu mai era el,nu mai dadea viata la nimic.
Rolul tatalui este de a-si proteja familia, rolul tatalui dupa divort este de a-si proteja si ajuta copilul. Ceea ce nu inteleg din cate vad multe femei divortate este ca dupa ce o relatie s-a terminat ele raman in legatura cu fostul sot doar prin intermediul a ceea ce au in comun,respectiv copilul.
Observ de multe ori expresia " ne-a parasit"
Chiar fosta sotie a sotului meu la procesul de mediere i-a spus ca asa ii trebuie pentru ca "ne-ai parasit"
Nu, in multe cazuri omul a decis sa termine o relatie disfunctionala, a divortat de sotie nu de copil. Nu mai este sot dar este tata. Nu i-a parasit ci a parasit,o singura persoana. Aceasta expresie prin care se baga copilul in fata mi se pare de toata jena acolo cand nu este cazul. Pentru ca sunt situatii in care parintele isi pune palma undeva si uita si de sotie si de copil sau copii si da, atunci exista "ne-a parasit"
Un parinte, un tata poate sa nu fie de acord cu TOATE actiunile mamei ( si casatoritii au problema asta) mai ales cand aceasta ii neaga statutul de parinte si decide doar de capul ei in legatura cu copilul. Cate dintre mamele divortate dau mail sau suna sa intrebe tatal ca sa-i ceara parerea legat de ceva? Care chiar inteleg notiunea de custodie comuna?
Chiar asa,mamele sunt mereu perfecte si nu pot face asta pentru ca tatii sunt niste nenorociti ordinari?
Scuzati generalizarea, e raspuns doar la ce a postat almamater.
Sunt exceptii, dar altfel nici un parinte nu prefera sa-si piarda timpul si banii prin tribunale in loc sa se uite la un meci sau sa bea o bere. Un tata care ajunge la asemenea masuri este in multe cazuri ( atentie, nu mereu, ca doar exista uscaturi) un tata caruia nu i-a mai ramas nici o alta alternativa pentru a fi implicat in viata copilului lui. Este un tata cu care fosta nu si-a incheiat socotelile, un tata care nu e informat pentru ca fosta il desconsidera si ghici ce, copilul vede asta si ajunge la randul lui sa-l desconsidere ca doar asta ii transmite cea cu care locuieste. Si asta e alienare. Din cauza asta parintele rezident trebuie sa incurajeze relatia cu celalalt parinte sau macar sa nu dezaprobe fatis fostul partener.
Ati spus ca "O femeie care se simte in familie si in societate in siguranta, protejata, sustinuta social, afectiv, fizic, va putea sa-si canalizeze energiile spre a creste un copil echilibrat fizic si psihic sa-l idrume si sustina" si tot asa va pot raspunde ca exista si raspuns si anume ca un barbat care se simte in familie si in societate respectat, inclus ca printe in viata copiilor lui cu drepturi egale cu ale partenerei este este un barbat care isi va creste copii echilibrati exact asa cum isi doreste societatea.
Statutul unei mame nu este de wonderwoman cu asa cum statutul tatalui nu este de superman. Practic in majoritatea cazurilor i se cere sa plateasca pensie alimentara cat mai mare daca poate, sa apara cand are chef fosta sotie si copilul influentat de mama, sa dispara cand au chef acestia doi, sa nu aiba nici o parere referitoare la copil, doar sa-l laude si sa empatizeze oricand cu el pentru ca daca il dojeneste e un abuzator, sa cumpere jucarii,haine etc, sa plateasca la doctor, sa sustina mama cand si cum vrea ea dar sa nu emita opinii care ar intra in conflict cu ale ei. Cu tot respectul doamna dar si rolul de mama se probeaza si se creste zi de zi,an de an. Nu esti mama doar pentru ca ai nascut precum nu esti tata doar pentru ca insamantat. Sa va dau exemple cu mame care-si abandoneaza copii la gunoi sau care ii neglijeaza?
Un cuplu care divorteaza este un cuplu intr-o relatie care nu mai merge. Una este sa incepi un razboi cu fostul sau fosta si altul sa incepi un razboi folosind copilul ca scut. Sau folosind copilul pentru a-ti valida propriile alegeri.
Pe mine personal ma ingrijoreaza ca inca nu intelegem ca nu tatii sau mamele sunt devina, nu e femeia peste barbat sau invers, suntem parinti si trebuie impreuna sa ne protejam copii sau daca e o problema sa ne unim sa-i ajutam.
Atata vreme cat in loc sa actionam doar batem cu pumnii in piept si spunem " tatal face,tatal drege!" sau " mama e o nenorocita" si nu incercam sa separam neghina de grau, nu o sa rezolvam nimic.
Daca tragem linie problema reala este ca nu avem cadru legislativ sa ne aparam copii.
Daca sotul meu innebuneste maine,copilul meu si cu mine nu suntem aparati. Ne poate tari prin procese,tribunale, ii poate restrictiona accesul la ecursi,tabere,gradinite,cursuri care l-ar ajuta doar pentru ca asa vrea el. Daca eu o iau razna la noapte si ma duc cu altul si nu mai vreau sa-l las sa vada copilul atunci nu-l mai las sa vada copilul. Si pot trece ani pana sa o poata face din nou,cu legea care e acum de partea lui.
Nu mai este vorba de implinirea mamei sau implinirea tatalui ci de neimplinirea copilului. Iar pentru asta suntem toti ca societate implicati. Parintii care nu au maturitate sa-si gestioneze relatia si care nu vad dincolo de problema lor si ceilalti oameni care multumiti ca nu li se intampla lor nu-si bat prea mult capul.
Absolut corect. O modificare a legii in sensul in care pentru ambii parinti sa existe o legatura categorica intre drepturi si obligatii in sensul sanctionarii neindeplinirii obligatiilor.
Totodata, creionarea unui profil moral si social al ambilor parinti (nu anchete despre numarul de wc-uri din casa), cu obligatia intervievarii vecinilor, angajatorului, relatii de la mai multe locuri de munca, relatii despre familia largita, profilulul acestora, capacitatea in baza unui scoring real, de a fi un bun parinte, si nu in ultimul rand, cu scopul descurajarii veniturilor la negru, calibrarea programului de vizitare in raport de pensia de intretinere. Nu poti declara ca posibilitatea de a contribui la viata copilului tau este de 200/luna si apoi sa ti se incuviinteze o luna de vacanta cand tu nu ai ptr copilul tau decat 5 lei pe zi. Daca, cu toata buna ta credinta, nu poti oferi copilului tau mai mult de 5lei/zi atunci nu e nicio problema, te vezi si zilnic cu copilul tau, dar nu-l iei o luna caci tocmai ce ai dovedit ca n-ai din ce sa-l tii. Iar daca in fapt posibilitatile tale sunt altele iata o buna ocazie sa ti scoti veniturile la lumina.
Cred ca am putea incepe cu o pagina de facebook, cu o petitie pe care sa o inmanam Parlamentului si presei cu propuneri si motivarea acestora.
@irinavasiliu
Sunt dispusa sa merg pana in panzele albe pentru a-mi feri copilul de traumele la care sunt supusi alti copii din cate am citit pe forumul acesta.
"Părinţii alienatori caută sprijinul altor membri ai familiei sau al grupului de prieteni, care împart cu ei convingerea că sunt victime ale celuilalt părinte sau chiar ale sistemului;
ei se consideră victime ale celuilalt părinte şi cred că orice ar face pentru a „proteja” copilul este justificat: Îmi iubesc copiii. Dacă instanţa nu îi poate proteja de abuzurile tatălui lor, eu o voi face."
avocatnet.ro explicăm legislația
almamater, utilizator
raluca_barbulescu 
brokenangel