Am vrut sa comentez la postul initiat de catre RamonaCiuchendea, dar nu am putut, asa ca imi permit sa-mi spun parerea in acest fel. Sper sa fie permis.
Eu cred ca problema cu aceasta custodie comuna (ansamblu de drepturi si OBLIGATII) este faptul ca nicio autoritate nu ia in calcul interesul superior al copilului. Iar unii parinti se gandesc numai cum sa se razbune pe fostul sau fosta. Este doar un concept copiat, nu si gandit sub toate aspectele.
1. Legile sunt copiate si nu sunt adaptate la tara noastra, la mentalitatea si la calitatea unor oamenilor care o locuiesc. In tarile dezvoltate statul asigura copilului pensia alimentara si isi recupereaza banii de la parintii nerezidenti. Ia sa fie si la noi asa, sa intre fiscul peste nerezidentii care saracesc subit, care nu mai au venituri dar se plimba cu SUV-uri care consuma 30% combustibil. Nu ai venit, dar ai 2 maini si 2 picioare? Pai hai la munca si uite asa mai facem niste autostrazi gratis cu nerezidenti care vor avea in acest mod un salariu din care li se va putea retine lunar banii pentru copil. Nu vrei? Ia sa nu mai ai tu drepturi asupra copilului 6 luni sau 1 an in care sa fi monitorizat si sa demonstrazi ca iti iubesti copilul si te lupti sa ii asiguri toate cele necesare.
La noi, in tara lui "las-o, ma, ca merge asa!" nu se poate cu vorba buna, parerea mea.
2. Prin masurile care se vor a fi luate de catre executori (sa scoti copilul afara si sa incui usa dupa el) se incalca o serie de drepturi ale copilului garantate de Constitutie si de Legea 257 si o serie de drepturi ale omului. Iar acele tratamente pot duce la grave probleme psihice pentru copiii care se simt lipsiti de aparare si se vad in fata unor straini incrancenati.
3. Atat rezidentii cat si nerezidentii incalca, fara sau cu buna stiinta, drepturile copiilor pe care sustin ca ii iubesc pana la cer si inapoi de mai multe ori.
4. Este o lacuna majora, zic eu, faptul ca in lege nu exista penalizari si pentru nerezidentii care nu-si respecta obligatiile. Care isi bat joc de copiii care ii asteapta cu bagajul facut la usa sau care lipsesc de la anumite cursuri sau intalniri cu prietenii pentru ca trebuie sa fie prezenti la ordin... degeaba. Aici ar trebui sa existe aceleasi amenzi care se aplica rezidentilor. Aceleasi sume si pe aceleasi perioade. Ia sa vedem atunci cati isi vor mai bate joc.
5. De asemenea, nu se face diferenta intre parintii nerezidenti care se intereseaza si se ocupa de copiii lor si cei pe care nu ii intereseaza nici macar daca este sanatos copilul lor. (Cand l-am intrebat pe biologicul copilului meu daca nu vrea sa stie si el cu cat s-a nascut copilul, ce ii place sa manace sau daca dace la olita mi-a raspuns cu un ranjet in coltul gurii "Nu asta ma intereseaza pe mine"). De asta exista atatea probleme ca "parintii" de genul asta sunt pusi in aceeasi oala cu cei carora chiar le pasa. Nu se poate vorbi despre alienare cand copilul ala si-a vazut de 5 ori "tatal" in cei 6 ani pe care ii are.
Am tot citit o serie de pareri pro si contra si imi permit sa imi spun si eu opinia.
In momentul in care parintii se despart si copilul ramane cu unul dintre ei este inevitabil sa nu se creeze o indepartare de cel care pleaca. Este in legea firii. Daca stai cu o persoana te atasezi de ea, va faceti o rutina, aveti gandire comuna si obiceiuri asemanatoare. Este normal sa iubesti mai mult pe cineva alaturi de care stai zi si noapte. Care te tine in brate cand esti racit sau te doare burta. Si nu este vorba despre alienare. Eu ma refer la cazurile in care parintii sunt sanatosi la cap si nu se razbuna unii pe altii cu legea in mana.
Am folosit termenul de rezidenti si nerezidenti pentru a nu mai spune nimeni ca acuz tatii sau ca sunt de partea mamelor.
Doamnelor AVLIL si mirebire eu cred ca societatea moderna tot crede ca inventeaza zilnic apa calda. O sa ziceti ca am eu o mentalitate invechita, retrogada, de moda veche etc. Dar nu stiu cum se face ca umanitatea a ajuns aici fara autoritate parinteasca comuna (veti spune ca si fara multe altele si aveti dreptate, doar ca multe altele nu se refera la reglementarea celei mai firesti relatii aceia dintre parinte si copilul sau), fara program de vizitare si totusi si oamenii au mai divortat si copiii au crescut. N-am auzit sa fi constat cineva ca au intrat in balamuc acei copii. Au crescut generatii dupa razboaie fara tatii morti pe front si iarasi nu au infundat generatii de copii balamucul si nici nu s-a constata ca rata de adulti nefericiti si cu probleme emotionale a fost mai mare in generatiile post razboi.
Nimeni nu neaga ca unui copil ii e mai bine cu ambii parinti. Si de ce nu neaga? Simplu, ca pentru ca un copil sa creasca cu ambii sai parinti este normalitatea, acea normalitate pe care am mostenit-o, asimilat-o, interiorizat-o etc drept imaginea firescului.
Acelasi firesc, aceiasi normalitate inseamna si sa fi prezent in viata copilului tau permanent, nu sa-ti aduci aminte ca ai un copil dupa 3 ani sau 5 ani si totul sa fie ca si cand ai uitat sa iei paine, asa ca te imbraci si te mai duci o data pana la magazinul din colt.
Un asa-zis parinte care isi aminteste dupa ani de zile ca are un copil ar trebui sa ridice macar o minima suspiciune unui judecator, macar tot atat cat iti ridica un om, care o data a furat! Acel parinte ar trebui sa primeasca drepturi dramuite si supravegheate, in care eu, cel care aplic legea, doresc sa ma asigur ca ti-ai inteles rolul si obligatiile de parinte si dupa ce copilul se va obisnui cu tine, tu nu vei disparea din nou!Si nu cum se procedeaza la noi: Ati trait vreodata fie si ptr 1 zi macar sub acelasi acoperis cu copilul? Nu, raspunde "taticul". Ce varsta are copilul? 6 ani zice "taticul. Ce stiti despre programul zilnic, bolile, obiceiurile, preferintele, fricile copilului? Nimic raspunde domnul! Perfect zice judele, luati copilul 2 saptamnai in vara si cate 1 saptamana in primavara si iarna, va scrie mama un manual de utilizare si daca nu va descurcati o fi in viata dvs vreo mama, sora, cumnata, concubina care sa va ajute. Caci interesul superior al copilului este sa fie montat in viata unuia care isi aminteste in anul 2000 ca parca i s-ar fi nascut un copil in 94! Si daca il aduce inapoi nu dupa 2 saptamani ci dupa 0 zi, ca nu mai vrea sau nu mai poate, ce sa-i zici? ca doar e un drept nu o obligatie si aducem copilul inapoi si-o vedea mama ce o sa-i zica pana in cincinalul urmator cand reapare "titularul drepturilor fara obligatii"!
Doamne drage citesc uneori ce scrieti si constat cate de inalte pot fi culmile absurdului! Cat de normal este sa nu te interesezi de "nota" luata de copilul tau la nastere, de greutatea lui, cata intelegere!
Ce "incrancenate" mame suntem noi care nu intelegem trecerea divina a meteoritului prin viata copilului si ne preocupam uneori cu prostii precum ascultatul respiratiei, numaratul rafalelor tuse, bagatul nasului in olita sau scutec, tresaritul la fiecare liniuta a termometrului etc cand adevaratul parinte e cel ce nu stie nici cu ce greutate s-a nascut copilul, cu ce scor, cu ce nota etc. Auziti doamnelor, dar data la care s-a nascut copilul ce ar mai conta? Copiii pot fi iubiti si daca nu le stii data de nastere! De ce sa ne legam de amanunte cand am putea mai bine face un plan parental cu un program de vizitare largit? Problema este ca nu poate fi facut un plan parental intre un parinte si un meteorit? si asta poate intelege doar un parinte care are copii si care isi cunoaste rolul! restul? discutii despre vorbiri si vorbe despre discutii!
Doamna AVLIL, situatia este urmatoarea: domnul intr-un an de zile pleca de acasa dimineata si venea seara obosit, "la munca" fara sa aduca niciun ban in casa. Ulterior am aflat ca se ducea la mama lui si statea cu ea toata ziua. Nu are niciun bun nici el, nici familia lui. Casa le-a luat-o banca si altceva nu mai au. In raportul autoritatii tutelare apare ca are un venit de 230 de lei pe luna. La dosar a depus o adeverinta cum ca lucreaza (2 luni erau trecute) la o firma oarecare. La interogatoriu i-a spus judecatoarei ca lucreaza la o multinationala, fara sa aduca vreo dovada si ca a facut facultatea de drept fara ca el sa aiba macar BAC-ul dat. Apoi stiam ca are o firma impreuna cu sora lui, au adus acte ca este in faliment, dar eu si acum am vazut ca functioneaza. Deci nu stiu sa va spun daca are sau nu loc de munca sau daca isi declara toate veniturile.
Nu are niciun fel de afectiune fata de acest copil pentru ca lui nu ii plac copiii. Nu l-a vrut, iar ceea ce face acum este doar pentru ca "daca il pastrezi o sa avem noi grija sa nu faci nimic din ce vrei tu cu el" (asta mi-a scris intr-un mail). Din ce am mai aflat, domnul mai are un copil dintr-o relatie anterioara nerecunoscut, dar asta nu o pot verifica.
In ceea ce priveste programul de vizite mi se pare absurd daca ai fi de buna credinta sa ceri niste zile cand poti vedea copilul oricand, fara zile batute in cuie sau ore fixe. De cate ori a vrut, a vazut copilul (si astea le am scrise). Ma gandesc la faptul ca vrea niste zile fixe ca sa isi bata joc si doar atat sau sa inceapa cu executari silite. Am mai primit scrisori de amenintare ca vine cu executorul desi nici nu era tiparita hotararea. Nu s-a interesat niciodata de copil pe timpul sarcinii, nu s-a interesat cand nasc desi stia si perioada, si maternitatea si doctorul. Nu m-am ascuns niciodata, nu mi-am schimbat numarul de telefon, adresa, locul de munca.
Poate credeti ca fabulez, ca sunt o mama alienatoare sau ca sufar inca dupa print. Nu, din pacate acesta este adevarul si pentru tot ceea ce v-am spus am dovezi (daca va fi nevoie sa le folosesc vreodata).
Astept cu interes sugestiile dvs. si parerea daca acest om poate sa fie numit "tata" si daca vreun copil merita sa depinda de un astfel de personaj.
Doamna draga adunati aceste dovezi, nu risipiti nici una. Intr-o zi veti putea cere autoritate parinteasca exclusiva si veti si castiga!
Cereti un program de vizitare sa aiba zile si ore fixe. Daca nu le respecta, actionati in consecinta. Chemati-l la doctor, la serbari, la scoala, la sedinte etc. Daca vine, foarte bine copilul isi va recastiga tatal, daca nu, dvs veti avea dovezi ptr exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti. Cand aveti nevoie, ca e noapte, ca e zi, si copilul are o urgenta, scrieti-i, sunati-l sa vina sa-si joace rolul de parinte. Iarasi, o face, e bine ptr copil, nu o face, il actionati in instanta.
Solicitati-i fara abatere plata pensiei de intretinere. E un drept al copilului!
vine cu executorul, este dreptul si alegerea lui. Vrea copilul sa plece cu el, este dreptul copilului si al tatalui. Nu vrea, este dreptul copilului. Dar sa stiti ca executorul costa. Daca vine cu executorul l-ati putea intreba in instanta de unde are bani de executor si de avocati si nu are de pensie?
Dupa cum vedeti chiar si in Romania usor usor se termina cu gluma ma dau cu SUV-ul dar n-am bani de pensie sau am 2 lei. Iaca, acum ai n-ai munca, platesti asigurari medicale. N-ai munca platesti pensie la nivelulu salariului minim pe economie.
Cereti un program de vizitare sa aiba zile si ore fixe. Daca nu le respecta, actionati in consecinta. Chemati-l la doctor, la serbari, la scoala, la sedinte etc. Daca vine, foarte bine copilul isi va recastiga tatal, daca nu, dvs veti avea dovezi ptr exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti. Cand aveti nevoie, ca e noapte, ca e zi, si copilul are o urgenta, scrieti-i, sunati-l sa vina sa-si joace rolul de parinte. Iarasi, o face, e bine ptr copil, nu o face, il actionati in instanta.
Solicitati-i fara abatere plata pensiei de intretinere. E un drept al copilului!
vine cu executorul, este dreptul si alegerea lui. Vrea copilul sa plece cu el, este dreptul copilului si al tatalui. Nu vrea, este dreptul copilului. Dar sa stiti ca executorul costa. Daca vine cu executorul l-ati putea intreba in instanta de unde are bani de executor si de avocati si nu are de pensie?
Perfect de acord cu asa ceva. Este un sfat foarte bun de a implica tatal in viata copilului si de a va asigura ca din partea dumneavoastra faceti ce e mai bine pentru copil. In felul acesta o sa si fiti acoperita din punct de vedere legal daca va face problem mai departe.
Doamne drage citesc uneori ce scrieti si constat cate de inalte pot fi culmile absurdului! Cat de normal este sa nu te interesezi de "nota" luata de copilul tau la nastere, de greutatea lui, cata intelegere!
Ce "incrancenate" mame suntem noi care nu intelegem trecerea divina a meteoritului prin viata copilului si ne preocupam uneori cu prostii precum ascultatul respiratiei, numaratul rafalelor tuse, bagatul nasului in olita sau scutec, tresaritul la fiecare liniuta a termometrului etc cand adevaratul parinte e cel ce nu stie nici cu ce greutate s-a nascut copilul, cu ce scor, cu ce nota etc. Auziti doamnelor, dar data la care s-a nascut copilul ce ar mai conta? Copiii pot fi iubiti si daca nu le stii data de nastere! De ce sa ne legam de amanunte cand am putea mai bine face un plan parental cu un program de vizitare largit? Problema este ca nu poate fi facut un plan parental intre un parinte si un meteorit? si asta poate intelege doar un parinte care are copii si care isi cunoaste rolul! restul? discutii despre vorbiri si vorbe despre discutii!
Doamna proastasatului, este vorba de ce considera fiecare parinte mai important. Mai presus de cuvinte sunt faptele noastre. Putem lua ca exemplu o mama ca userul Mirebire care habar nu are ce greutate I-a avut copilul la nastere dar care se ingrijeste ca acesta sa fie fericit zi de zi. La polul opus se afla alta mama care stie exact numarul de grame de la nastere al copilului,cand I-au cazut unghiutele si asa mai departe dar care nu intelege relatia copilului cu celalalt parinte si care o saboteaza prin orice mijloace. Faptul ca stie cu cat I s-a nascut copilul nu face din ea o mama mai buna. Iar intre cei doi copii, care credeti ca va termina adolescent cu cat mai putine traume? Sincer, faptul ca mama dumneavoastra stie cu ce greutate v-ati nascut cu ce v-a ajutat in viata?
Vorbeam insa despre un tata si atunci, intotdeauna ce nu stie el capata proportii fantastice. Dar nu, dumneavoastra sunteti in timpul liber o mama care intelege necesitatea legaturii dintre copil si celalalt parinte. Pacat insa ca programul de vizita se suprapune cu programul e cantarire. Nu va avea tata cand va creste,dar ce grafic frumos va primi la majorat, va putea spune ce greutate a avut in fiecare saptamana a existentei sale. Gata, s-au creat toate premisele pentru un adult de succes =D>
No, va rog sa nu ma dati ca exemplu in nici un fel de pol.
Eu sunt un om care crede cu tarie ca nici un copil nu iese din copilarie fara cicatrici lasate de parintii lui si ca la final ai fost un parinte bun daca, adult fiind, copilul tau are o calitate a vietii macar acceptabila. Problema e ca la momentul bilantului, cel care iti spune ca ai fost sau nu un parinte bun, deja nu mai poti face nimic. (foarte off-topic)
@proastasatului: stiu ca exagerati ca sa va expuneti punctul de vedere insa sunt pe deplin convinsa ca oamenii care au avut de a face cu razboiul (fie in trecut, fie in prezent) sunt mult mai nefericiti si mai schiloditi decat cei care au traiti cu parinti divortati. Si nu e doar o credinta a mea, ci e un fapt dovedit stiintific (ma rog, cat de stiintific poate fi masurata nefericirea).
Nu va consider invechita si nici demodata (si va spun si de ce: acum 2 generatii copiii ar fi fost incredintati tatilor si mamele nu aveau nici macar dreptul sa protesteze - asta consider invechit si demodat).
Cred insa, ca sunteti mama de copil mic (cel mai probabil unul singur) si ca va luptati in interesul copilului dvs. E ceva ce tine de instinctul de supravietuire a speciei.
Exista insa o varietate de oameni si de cazuri si tindeti sa le vedeti pe toate prin experienta proprie.
Copil fara tata
Panseaua
Doresc pareri referitor la aceasta situatie:
Ea traieste in concubinaj cu El.
Ea cetatean roman, el roman si francez. Ea are loc de munca si o locuinta ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
proastasatului, utilizator
almamater 
againstPAS