Am vrut sa comentez la postul initiat de catre RamonaCiuchendea, dar nu am putut, asa ca imi permit sa-mi spun parerea in acest fel. Sper sa fie permis.
Eu cred ca problema cu aceasta custodie comuna (ansamblu de drepturi si OBLIGATII) este faptul ca nicio autoritate nu ia in calcul interesul superior al copilului. Iar unii parinti se gandesc numai cum sa se razbune pe fostul sau fosta. Este doar un concept copiat, nu si gandit sub toate aspectele.
1. Legile sunt copiate si nu sunt adaptate la tara noastra, la mentalitatea si la calitatea unor oamenilor care o locuiesc. In tarile dezvoltate statul asigura copilului pensia alimentara si isi recupereaza banii de la parintii nerezidenti. Ia sa fie si la noi asa, sa intre fiscul peste nerezidentii care saracesc subit, care nu mai au venituri dar se plimba cu SUV-uri care consuma 30% combustibil. Nu ai venit, dar ai 2 maini si 2 picioare? Pai hai la munca si uite asa mai facem niste autostrazi gratis cu nerezidenti care vor avea in acest mod un salariu din care li se va putea retine lunar banii pentru copil. Nu vrei? Ia sa nu mai ai tu drepturi asupra copilului 6 luni sau 1 an in care sa fi monitorizat si sa demonstrazi ca iti iubesti copilul si te lupti sa ii asiguri toate cele necesare.
La noi, in tara lui "las-o, ma, ca merge asa!" nu se poate cu vorba buna, parerea mea.
2. Prin masurile care se vor a fi luate de catre executori (sa scoti copilul afara si sa incui usa dupa el) se incalca o serie de drepturi ale copilului garantate de Constitutie si de Legea 257 si o serie de drepturi ale omului. Iar acele tratamente pot duce la grave probleme psihice pentru copiii care se simt lipsiti de aparare si se vad in fata unor straini incrancenati.
3. Atat rezidentii cat si nerezidentii incalca, fara sau cu buna stiinta, drepturile copiilor pe care sustin ca ii iubesc pana la cer si inapoi de mai multe ori.
4. Este o lacuna majora, zic eu, faptul ca in lege nu exista penalizari si pentru nerezidentii care nu-si respecta obligatiile. Care isi bat joc de copiii care ii asteapta cu bagajul facut la usa sau care lipsesc de la anumite cursuri sau intalniri cu prietenii pentru ca trebuie sa fie prezenti la ordin... degeaba. Aici ar trebui sa existe aceleasi amenzi care se aplica rezidentilor. Aceleasi sume si pe aceleasi perioade. Ia sa vedem atunci cati isi vor mai bate joc.
5. De asemenea, nu se face diferenta intre parintii nerezidenti care se intereseaza si se ocupa de copiii lor si cei pe care nu ii intereseaza nici macar daca este sanatos copilul lor. (Cand l-am intrebat pe biologicul copilului meu daca nu vrea sa stie si el cu cat s-a nascut copilul, ce ii place sa manace sau daca dace la olita mi-a raspuns cu un ranjet in coltul gurii "Nu asta ma intereseaza pe mine"). De asta exista atatea probleme ca "parintii" de genul asta sunt pusi in aceeasi oala cu cei carora chiar le pasa. Nu se poate vorbi despre alienare cand copilul ala si-a vazut de 5 ori "tatal" in cei 6 ani pe care ii are.
Am tot citit o serie de pareri pro si contra si imi permit sa imi spun si eu opinia.
In momentul in care parintii se despart si copilul ramane cu unul dintre ei este inevitabil sa nu se creeze o indepartare de cel care pleaca. Este in legea firii. Daca stai cu o persoana te atasezi de ea, va faceti o rutina, aveti gandire comuna si obiceiuri asemanatoare. Este normal sa iubesti mai mult pe cineva alaturi de care stai zi si noapte. Care te tine in brate cand esti racit sau te doare burta. Si nu este vorba despre alienare. Eu ma refer la cazurile in care parintii sunt sanatosi la cap si nu se razbuna unii pe altii cu legea in mana.
Am folosit termenul de rezidenti si nerezidenti pentru a nu mai spune nimeni ca acuz tatii sau ca sunt de partea mamelor.
Doamna mirebire, toti facem "greseala" de a vedea prin prisma propriei experiente. Niciunul dintre noi nu poate "iesi" din experienta lui de viata si "intra" in experienta de viata a celuilalt.
Da, am un singur copil, un baietel de clasa a2a.
Reducerea la absurd, ce conteaza ca nu stie greutatea, olita etc sunt modalitati de trimitere in derizoriu a dovezilor lipsei de interes a unui parinte.
Intreaba dna unparinte ca la ce mi-a folosit ca mama mea stia cu ce greutate m-am nascut. E simplu doamana: cred ca cu totii ne amintim de varsta la care eram foarte interesati de cum fusesem cand eram "bebe" si ascultam fascinati povestile mamei. Apoi am devenit noi insine mame si in cursul primei sarcini ne intrebam mamele cum a fost, cum va fi etc. A nu stii greutatea copilului tau la nastere nu e tot aia cu a nu stii daca prima nota din viata de scolar a luat-o copilul la aritmetica sau la sport. Nu e o cifra! E o "participare" la bucuria nasterii copilului tau, o grija, o preocupare! A te uita in olita sau in scutec nu e o optiune, ci o expresie a grijii, un indicu al sanataii celui mic, la varsta la care el nu-ti poate spune nimic. Mama ii recunoaste si felul plansului, cand e obosit, cand ii e foame, cand e speriat. Toate aste vin din preocupare zilnica doamana, nu din program de vizitare!
Din "razboaie" iesim si schiloditi si intariti! Viata nu e un cantec de leagan.
Te straduiesti, cu toata dragostea si grija, sa-ti cresti copilul cat mai bine, sa-i oferi conditii nu doar bune, ci stimulative, sa invete, sa-si deschida mintea, sa guste, miroasa, sa atinga, sa vada, metaforic fireste, cat mai multe experiente stimulative pentru evolutia lui si in timpul asta, apare tatal, care apare cand si cand, si incepe: alienezi, nu respecti, nu faci, sau faci prost, mai face 15 mii de plangeri, se mai duce la scoala la sedinta cu parintii, pana cand invatatoare deschide subiectul fondul clasei, si atunci, ca sa nu "inoportuneze", tatal se retrage discret etc, tu ce sa faci? Cand experienta ta de ani de zile, nu de o luna, nu de 6, in "colaborarea" cu tatal este exclusiv despre batai, reprosuri si scandal, sa zambesti fericita ca a revenit batausul in viata copilului tau? Ce sa-i spui, am incercat si asta, ca nu isi va apropia in veci copilul cu scandal si ura fata de mama, sau cu politica lui gica contra? El continua la fel! si atunci, reactia fireasca a oricarui om, este iei copilul de mana si te indepartezi de scandalagiul care a devenit o sursa de barfe pentru toti cei din jurul tau.Vecinul se uita chioras, invataoarea da marunt din buze, anul trecut un parinte mi-a spus de la obraz ca nu-si aduce copilul la ziua lui fi-miu ca nu vrea sa-l expuna la, citez, "crizele nebunului"!
Te saturi si te rusinezi auzind "vai doamna dar cum se poate ca fostul dvs sot sa....", si tu ce sa zici? ca de aia ai divortat si tu, ca e un taraie brau pus doar pe scandal, ca face clabuci la gura vorbind despre drepturile lui, cand a fi parinte este in primul rand despre obligatii? Si vreti sa-mi spuneti ca eu alienez copilul si ca ce buna e autoritatea parinteasca comuna cu toti ratatii si toti scandalagii? Oamenii nu se schimba doamna draga, nici la 20 de ani, cu atat mai putin la 40! Daca in viata ta de 40 de ani n-ai construit nimic, n-ai realizat nimic, ce exemplu sa fi ptr copilul tau? ce sa invete copilul de la tine? cum sa faca scandal, sa bata, sa nu realizeze nimic in viata???
Mirebire, imi permit sa te contrazic, acum cateva decenii mama trebuia sa stea la bataie si hartuiala, n-avea cale sa plece cu sau fara copil... Si da, nu exista autoritate parinteasca comuna atunci, nici cand parintii erau despartiti si nici cand erau impreuna. Toata autoritatea era a tatalui. Sa nu mai spun ca ma gandesc la articolele din Codul civil abrogate... ca si averea sotiei (proprie a sotiei) era a sotului! :) Bune exemple.
Partea buna e ca orice femeie se poate intoarce la vremurile acelea, sta in puterea ei sa aleaga acea cale.
Doamna Maria, inteleg ca dv. ati facut un copil cu un om care NICIODATA nu v-a asigurat intretinerea dv. si a copilului, cu care ati avut o relatie suficient de proasta sa nu stiti unul ce face celalalt. In aceste conditii, urmarea nu putea fi alta.
Sa va dau o veste proasta: omul acesta se va razboi cu dv. pana la luna si-napoi, fara sa consume nervi, ba chiar se va incarca din razboaie.
Dezamorsati, ca va mananca de vie! Si, in proces, amandoi veti manca pruncul ala, saracul!
@AVLIL: nu vaz contrazicerea, exact acelasi lucru il ziceam si eu: bunicele noastre (nascute pe la 1920), deci cu vreo doua generatii in urma, n-aveau nici un drept, adica aveau dreptul sa faca asa cum le spunea barbatul. Asta cu "mamele le spun tatilor ce si cum sa faca in ceea ce priveste copilul" e noua, deci n-as catalaga-o ca retrograda, invechita, samd.
Copil fara tata
Panseaua
Doresc pareri referitor la aceasta situatie:
Ea traieste in concubinaj cu El.
Ea cetatean roman, el roman si francez. Ea are loc de munca si o locuinta ... (vezi toată discuția)