Am vrut sa comentez la postul initiat de catre RamonaCiuchendea, dar nu am putut, asa ca imi permit sa-mi spun parerea in acest fel. Sper sa fie permis.
Eu cred ca problema cu aceasta custodie comuna (ansamblu de drepturi si OBLIGATII) este faptul ca nicio autoritate nu ia in calcul interesul superior al copilului. Iar unii parinti se gandesc numai cum sa se razbune pe fostul sau fosta. Este doar un concept copiat, nu si gandit sub toate aspectele.
1. Legile sunt copiate si nu sunt adaptate la tara noastra, la mentalitatea si la calitatea unor oamenilor care o locuiesc. In tarile dezvoltate statul asigura copilului pensia alimentara si isi recupereaza banii de la parintii nerezidenti. Ia sa fie si la noi asa, sa intre fiscul peste nerezidentii care saracesc subit, care nu mai au venituri dar se plimba cu SUV-uri care consuma 30% combustibil. Nu ai venit, dar ai 2 maini si 2 picioare? Pai hai la munca si uite asa mai facem niste autostrazi gratis cu nerezidenti care vor avea in acest mod un salariu din care li se va putea retine lunar banii pentru copil. Nu vrei? Ia sa nu mai ai tu drepturi asupra copilului 6 luni sau 1 an in care sa fi monitorizat si sa demonstrazi ca iti iubesti copilul si te lupti sa ii asiguri toate cele necesare.
La noi, in tara lui "las-o, ma, ca merge asa!" nu se poate cu vorba buna, parerea mea.
2. Prin masurile care se vor a fi luate de catre executori (sa scoti copilul afara si sa incui usa dupa el) se incalca o serie de drepturi ale copilului garantate de Constitutie si de Legea 257 si o serie de drepturi ale omului. Iar acele tratamente pot duce la grave probleme psihice pentru copiii care se simt lipsiti de aparare si se vad in fata unor straini incrancenati.
3. Atat rezidentii cat si nerezidentii incalca, fara sau cu buna stiinta, drepturile copiilor pe care sustin ca ii iubesc pana la cer si inapoi de mai multe ori.
4. Este o lacuna majora, zic eu, faptul ca in lege nu exista penalizari si pentru nerezidentii care nu-si respecta obligatiile. Care isi bat joc de copiii care ii asteapta cu bagajul facut la usa sau care lipsesc de la anumite cursuri sau intalniri cu prietenii pentru ca trebuie sa fie prezenti la ordin... degeaba. Aici ar trebui sa existe aceleasi amenzi care se aplica rezidentilor. Aceleasi sume si pe aceleasi perioade. Ia sa vedem atunci cati isi vor mai bate joc.
5. De asemenea, nu se face diferenta intre parintii nerezidenti care se intereseaza si se ocupa de copiii lor si cei pe care nu ii intereseaza nici macar daca este sanatos copilul lor. (Cand l-am intrebat pe biologicul copilului meu daca nu vrea sa stie si el cu cat s-a nascut copilul, ce ii place sa manace sau daca dace la olita mi-a raspuns cu un ranjet in coltul gurii "Nu asta ma intereseaza pe mine"). De asta exista atatea probleme ca "parintii" de genul asta sunt pusi in aceeasi oala cu cei carora chiar le pasa. Nu se poate vorbi despre alienare cand copilul ala si-a vazut de 5 ori "tatal" in cei 6 ani pe care ii are.
Am tot citit o serie de pareri pro si contra si imi permit sa imi spun si eu opinia.
In momentul in care parintii se despart si copilul ramane cu unul dintre ei este inevitabil sa nu se creeze o indepartare de cel care pleaca. Este in legea firii. Daca stai cu o persoana te atasezi de ea, va faceti o rutina, aveti gandire comuna si obiceiuri asemanatoare. Este normal sa iubesti mai mult pe cineva alaturi de care stai zi si noapte. Care te tine in brate cand esti racit sau te doare burta. Si nu este vorba despre alienare. Eu ma refer la cazurile in care parintii sunt sanatosi la cap si nu se razbuna unii pe altii cu legea in mana.
Am folosit termenul de rezidenti si nerezidenti pentru a nu mai spune nimeni ca acuz tatii sau ca sunt de partea mamelor.
buna seara,
citesc cu regret despre atatea povesti triste despre tati razbunatori si neinteresati si despre chinul mamei de a-si proteja copilul, chiar daca copilul este biologic legat de un nemernic, mama il creste si il cladeste, si pentru asta cred ca doamna Proastasatului si doamna Maria sunt mame bune si responsabile si lupta este inevitabila si tocmai lupta asta ii diminueaza calitatea vietii mamei si copilului, inutil si din rautate si da, statul roman ar trebui sa intervina si sa protejeze copilul si mama. Dar statul roman nu o face, pentru ca e barbar!
Eu am avut un astfel de proces in Romania, desi copilul nu mai traieste in Romania de foarte multi ani si din sentinta statului roman, oficialitatile altui stat european au tras concluzia ca genul asta de justitie este o manifestare de barbarie fata de copil si mama si da, se poate oferi o protectie reala copilului, psihicului si emotiilor lui. Punerea in aplicare a sentintei ar insemna incalcarea grava a drepturilor si libertatilor copilului, asa se exprima ei succint. Este vorba despre o sentinta tipica, actuala si raspandita in Romania, a la mentalitatea lui AVIL
Alte doamne din blog denota o lipsa de intelegere pana la absurd si inapoi, fiecare cu dreptul si participarea lui la barbarie, dar ar trebui sa gandim si sa simtim inainte sa luam piatra si sa dansam dansul cu barbaria, sa evoluam, zic.
Istoria noului drept al familiei in Romaniei vine de la propunerea unui amic al lui Irinel Columbeanu, daca cineva isi mai aduce aminte de aceasta vedeta valoroasa.... Acest om mic avea un oarecare interes la momentul respectiv si iata cum s-a perpetuat o lege dupa valoarea si masura vedetelor mult iubite. In rest, legea e copiata dupa modelul dreptului Canadian, dar fara mentalitatea si institutiile care protejeaza interesul suprem al copilului.
Aceasta este o discutie de principiu, nu se vor extrage concluzii si solutii.
Stimate mame bune care va protejati copiii intr-un stat mafiot si barbar, intr-o societate total inumana, nu disperati, copilul nu va fi minor o viata intreaga, luptati!
cu stima, mamelor.
cu stupoare, participantilor la barbarie.
@un parinte, cum se vede varianta ideala de tata? un tata care macar la cateva zile vine din proprie initiativa sa faca lectii cu copilul sau sa se joace cu el. un tata care desi nu are program de vizitare il ia in fiecare weekend si il duce in parc, la pizza, la activitati. un tata care la 3 dimineata vine si duce mama si copilul la urgenta, pentru ca cel mic are febra mare, sau vomita. un tata care nu numai ca plateste pensia alimentara la timp, dar se si intereseaza despre nevoile si dorintele copilului. un tata care vine dimineata si ia copilul sa il duca la gradinita/scoala, pentru ca mama se simte rau. sa va mai spun?? stiti cati tati din astia am cunoscut pana acum? 2 (DOI)!! si o gramada de femei care si-ar dori asa un tata pentru copii :). Ca sunt si mame denaturate, e adevarat si asta. dar procentul e mult mai mic decat in cazul tatilor absenti.
Buna dimineata!
Nu doream sa intervin in discutie, dar faptul ca s-a afirmat ca nu conteaza pentru parinti greutatea, lungimea, etc. (Nota Apgar in urma evaluarii nou-nascutului) mi se pare ciudat deoarece atunci primesti primele informatii despre sanatatea copilului tau.
Concret: daca parintii mei ar fi retinut aceste informatii pretioase, m-ar fi scutit de povara de a afla la o varsta destul de inaintata ca am o problema congenitala (transmisa genetic, o tumora intramedulara si un bloc vertebral cervical care provoaca paralizie totala in timp), si as fi aflat si eu ca daca dau nastere unui copil este posibil sa aiba aceeasi problema de sanatate. Cand am intrebat-o pe mama mea in ce condtii m-am nascut, unde, ce tratamente am urmat, mi-a fost mila de ea sa o mai chinui cu acetse intrebari, vazand ca sufera ca nu imi poate oferi aceste informatii si ca nu a tinut minte sau cont de aceste detalii,.
İdem, daca tatal fiicei mele nu m-ar fi tarat atat prin tribunale cu tot felul de procese absurde, cu miscorari de pensie de intretinere citandu-ma la diverse adrese sau pe alte nume (culmea este ca instantele au admis acele cereri, judecandu-se evident in lipsa mea, eu afland numai dupa ce nu mai sosea pensia fiicei mele dupa ce ajungeam la contabilitatea unde lucra ex), timp pierdut care l-as fi putut folosi pentru fiica mea, si ar fi tinut cont de acea "detestata" de unele doamne, Nota Apgar, evaluata de medici ca fiind 8, cu toate ca parea un copil sanatos, nu am mai fi acum amandoua in situatia in care sa ne plimbam pe la medici pentru toate investigatiile care dureaza luni pana la aflarea dignosticului corect. Cqa un fapt divers, cand i-am zis ca a fost evaluata cu nota Apgar 8, s-a dus sa faca scandal medicului si sa solicite sa fie 10, dar asta este o alta poveste (cum fiica mea a avut parte de scandal din prima ei zi).
As trasa o concluzie: cand se naste copilul, prima grija a parintilor (a ambilor) ar trebui sa fie exact aflarea acelei note Apgar, a greutatii, a inaltimii, daca a fost sau nu cianotic, etc., sa se tina cont si de orice alunita cu care s-a nascut copilul pentru a preintampina ca peste de exemplu 40-50 de ani acel copil sa afle ca are probleme de sanatate transmise genetic (cum se spune din batrani: "nu se drege busuiocul a doua zi").
İmi cer scuze daca mesajul meu ar fi off-topic sau interpretat ca fiind atac la persoana unor useri, dar nu doresc decat sa se constientizeze faptul ca prima nota obtinuta de copil este cea de la nasterea sa, nu de la scoala. Am indraznit sa scriu sperand ca aceasta mentalitate sa se schimbe, precum ca nu conteaza conditiile nasterii si acea nota Apgar obtinuta.
Update: İn urma acelui scandal, tatal fiicei mele a "obtinut" nota 10 Apgar, astfel ca daca nu tinut minte ca la nasterea ei am auzit clar "8" nu as fi reusit acum sa ii ofer informatiile necesare despre nasterea sa (inclusiv ora nasterii si multe detalii ; a fost prima noapte de ninsoare, cu fulgi mari, ceea ce pe ea o incanta si acum sa auda povestea nasterii sale). İmi pare nespus de rau ca nu am avut puterea sa il conving atunci ca orice minciuna duce la dezastru, ca dorinta de te fali cu nota 10, cand de fapt este alta, afecteaza in primul rand copilul, apoi mama. O viata nu se traieste in minciuna si in "aranjamente". Abia acum am inteles ce inseamna acea "detestata" Nota Apgar de care ar trebui sa tinem cont si sa nu uitam niciun detaiu din viata copilului caruia ii dam nastere, chiar daca pare o banala durere de cap sau febra, ca pot fi semne ale unei boli genetice rare, nedepistabila decat tarziu.
De aceea nu pot condamna acele mame care isi noteaza orice pe caietel, acel caietel ii poate oferi copilului peste ani informatii pretioase despre el.
Nu ar fi rau ca si tatal sa asiste la nastere, ar fi o bucurie sa isi vada pentru prima data copilul, sa ii auda tipatul, astfel ar fi o legatura intre cei doi mai puternica.
off-topic si strict parerea mea:
@cris0811: nu exista parinti ideali. nu exista criterii pentru parintele ideal. nu exista "daca scoate copilul de 3 ori pe saptamana in parc e un parinte ideal". ce te faci daca dupa ce il scoate de trei ori in parc, il incuie in camera lui pentru tot restul saptamanii? ce te faci daca problemele sunt mult mai subtile: il obliga sa invete balet desi este la fel de mobil ca un scaun? sau ce ne facem cu mamele care fac totul in locul copiilor lor? sunt mame ideale? Si as putea continua asa vreme de cateva pagini pentru ca fiecare om e diferit si de la fiecare avem ceva de invatat.
Exact de aceea legea nu prevede criterii pentru parinti buni - parinti rai. Si de aceea se presupune ca toti parintii sunt buni pana la proba contrarie. Si de aceea toata lumea se poate reproduce fara sa dea examen inainte.
Pe de alta parte nu putem face nimic pentru a-l imbunatati pe celalalt parinte si a ne stoarce creierii in fiecare clipa in legatura cu cum sa-l facem sa faca ce ne place noua e o irosire de timp si energie care ar putea fi folosite in alta parte ca sa ne simtim bine. (stim deja ca nu vrea sa faca ce vrem noi, ca doar de aia ne-am despartit, nu?)
@tarkan: desi inteleg (empatic) trauma prin care ati trecut as vrea sa va corectez: nota Apgar nu v-ar fi ajutat sa stiti ca aveti o problema congenitala. Ar fi fost insa de folos sa stiti daca ati avut probleme atunci cand v-ati nascut. Asta e cu totul altceva.
Nu condamn cu nimic mamele care isi noteaza fiecare amanunt (cateodata le invidiez pentru ca ai lor copii vor avea niste arhive foarte specifice). Insa nu gasesc ca a nu nota fiecare amanunt este criteriu care te descalifica de la meseria de parinte.
Am o prietena nascuta cu nota 7. Acum cateva decenii. Abia a trait. Nu are nicio problema majora de sanatate, o stiu de cand avea 6 ani.
Exista un sindrom psihologic care defineste preocuparea si folosirea oricarei probleme medicale proprii sau a copilului si de aceea, eu, nu recomand sa luam in calcul note sau cifre fara relevanta medicala reala sau a caror relevanta nu o cunoastem concret.
Consider gresite argumentele legate de apgar, el e doar un indice pentru primele ore de viata si nu releva nimic despre caracteristicile genetice ale copilului.
Stiu copil cu apgar mare si boli congenitale.
Stiu cazuri si necazuri diverse, de regula mai multe ca un justitiabil, de aceea perspectiva e diferita. Si e normal sa fie. In plus, vad ce conteaza legal, nu musai si moral ori altfel.
Copil fara tata
Panseaua
Doresc pareri referitor la aceasta situatie:
Ea traieste in concubinaj cu El.
Ea cetatean roman, el roman si francez. Ea are loc de munca si o locuinta ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
tarkan, utilizator
mirebire, utilizator
almamater 
againstPAS