Am vrut sa comentez la postul initiat de catre RamonaCiuchendea, dar nu am putut, asa ca imi permit sa-mi spun parerea in acest fel. Sper sa fie permis.
Eu cred ca problema cu aceasta custodie comuna (ansamblu de drepturi si OBLIGATII) este faptul ca nicio autoritate nu ia in calcul interesul superior al copilului. Iar unii parinti se gandesc numai cum sa se razbune pe fostul sau fosta. Este doar un concept copiat, nu si gandit sub toate aspectele.
1. Legile sunt copiate si nu sunt adaptate la tara noastra, la mentalitatea si la calitatea unor oamenilor care o locuiesc. In tarile dezvoltate statul asigura copilului pensia alimentara si isi recupereaza banii de la parintii nerezidenti. Ia sa fie si la noi asa, sa intre fiscul peste nerezidentii care saracesc subit, care nu mai au venituri dar se plimba cu SUV-uri care consuma 30% combustibil. Nu ai venit, dar ai 2 maini si 2 picioare? Pai hai la munca si uite asa mai facem niste autostrazi gratis cu nerezidenti care vor avea in acest mod un salariu din care li se va putea retine lunar banii pentru copil. Nu vrei? Ia sa nu mai ai tu drepturi asupra copilului 6 luni sau 1 an in care sa fi monitorizat si sa demonstrazi ca iti iubesti copilul si te lupti sa ii asiguri toate cele necesare.
La noi, in tara lui "las-o, ma, ca merge asa!" nu se poate cu vorba buna, parerea mea.
2. Prin masurile care se vor a fi luate de catre executori (sa scoti copilul afara si sa incui usa dupa el) se incalca o serie de drepturi ale copilului garantate de Constitutie si de Legea 257 si o serie de drepturi ale omului. Iar acele tratamente pot duce la grave probleme psihice pentru copiii care se simt lipsiti de aparare si se vad in fata unor straini incrancenati.
3. Atat rezidentii cat si nerezidentii incalca, fara sau cu buna stiinta, drepturile copiilor pe care sustin ca ii iubesc pana la cer si inapoi de mai multe ori.
4. Este o lacuna majora, zic eu, faptul ca in lege nu exista penalizari si pentru nerezidentii care nu-si respecta obligatiile. Care isi bat joc de copiii care ii asteapta cu bagajul facut la usa sau care lipsesc de la anumite cursuri sau intalniri cu prietenii pentru ca trebuie sa fie prezenti la ordin... degeaba. Aici ar trebui sa existe aceleasi amenzi care se aplica rezidentilor. Aceleasi sume si pe aceleasi perioade. Ia sa vedem atunci cati isi vor mai bate joc.
5. De asemenea, nu se face diferenta intre parintii nerezidenti care se intereseaza si se ocupa de copiii lor si cei pe care nu ii intereseaza nici macar daca este sanatos copilul lor. (Cand l-am intrebat pe biologicul copilului meu daca nu vrea sa stie si el cu cat s-a nascut copilul, ce ii place sa manace sau daca dace la olita mi-a raspuns cu un ranjet in coltul gurii "Nu asta ma intereseaza pe mine"). De asta exista atatea probleme ca "parintii" de genul asta sunt pusi in aceeasi oala cu cei carora chiar le pasa. Nu se poate vorbi despre alienare cand copilul ala si-a vazut de 5 ori "tatal" in cei 6 ani pe care ii are.
Am tot citit o serie de pareri pro si contra si imi permit sa imi spun si eu opinia.
In momentul in care parintii se despart si copilul ramane cu unul dintre ei este inevitabil sa nu se creeze o indepartare de cel care pleaca. Este in legea firii. Daca stai cu o persoana te atasezi de ea, va faceti o rutina, aveti gandire comuna si obiceiuri asemanatoare. Este normal sa iubesti mai mult pe cineva alaturi de care stai zi si noapte. Care te tine in brate cand esti racit sau te doare burta. Si nu este vorba despre alienare. Eu ma refer la cazurile in care parintii sunt sanatosi la cap si nu se razbuna unii pe altii cu legea in mana.
Am folosit termenul de rezidenti si nerezidenti pentru a nu mai spune nimeni ca acuz tatii sau ca sunt de partea mamelor.
Doamna mirebire fireste ca nu exista parinti ideali, caci nu suntem oameni ideali. Suntem oameni cu multe defecte, marcati de propriile nereusite, etc. Doar ca cei care intelegem ca nasterea unui copil nu ne aduce drepturi, ci obligatii, incercam sa mai indreptam cate ceva din ceea ce suntem si de dragul devenirii noastre, si de dragul copilului nostru. Un parinte normal intelege ca fiul/fiica sa il are pe el/ea ca prim model in viata! Unui parinte normal i se umple inima de bucurie cand vede/simte ca propriul copil se mandreste cu el!
Ce proiecte de educatie ai tu ca parinte, cand viata ta este exclusiv despre "rau"? Sa-i spui copilului ca e important sa invete, sa aiba note bune, sa urmeze o facultate buna, cand el iti poate raspunde: "dar tu de ce n-ai invatat? daca e asa important) etc.
Scorul apgar, greutatea etc nu trebuie privite ca niste date in sine, ci ca exemple ale dezinteresului. Mie imi pare greu sa susti ca esti un parinte iubitor, dar nu te intereseaza cum s-a nascut copilul tau, ce progrese a facut in 1ul an de viata, cand a mers 1a oara etc. Daca nu in astea, atunci in ce consta dovezile tale de iubire parinteasca in primii 3 ani de viata ai copilului tau? In pensia de mizerie si in numarul de plangeri, in faptul ca tarai mama copilului intre doua alaptaturi in instanta?
@mirebire, eu nu am vorbit despre parintele ideal, ci despre cum vad eu varianta ideala de tata. la cererea expresa a lui "un parinte" care se plangea ca nu ii raspunde nimeni la intrebare:). Evident ca sunt mult mai multe de povestit, insa esenta e aceeasi. un parinte bun este acel parinte care se preocupa de copilul lui. nu acel parinte care in 6 ani vede copilul de 5 ori, nu plateste pensie alimentara, nu se intereseaza deloc de copil, si apoi cere custodie comuna si o si obtine. cum a afirmat si Maria, si mai multe doamne, instantele ar trebui sa ia in calcul si aceste aspecte, si nu sa acorde custodie comuna pe banda rulanta ca numai in interesul superior al copilului nu e asta. nu sunt de acord cu alienarea copilului de tata, caci un sot mizerabil se poate dovedi un tata excelent. dar daca deja a avut ani la dispozitie sa dovedeasca interesul pentru copilul lui si nu a facut-o, consider ca daca vrea custodie comuna, ar trebui sa depuna oaresce eforturi pentru a construi o relatie, inainte sa ii fie acordata doar asa, ca si-a lasat materialul genetic undeva, candva. Si raman la parerea mea...daca vrei sa fii tata, nu te cramponezi de o custodie comuna. Binecuvantarea de a fi parinte nu tine de o hartie
Si pana la 10 ani va fi traumatizat de nu-l mai recupereaza nici mama psihologilor. Avem niste legi generale, care se aplica la gramada uneori. Ce inseamna "sa-si dea masura" si cum se face asta? Eu nu m-am angrenat in nicio batalie: nu eu am deschis procesul, nu eu am mintit instanta prin inscrisuri si pe la interogatorii. Eu nu sunt adepta scandalului si a bataliilor. Nu vrei, nu te oblig, dar nu-ti bate joc de copilul meu ca altfel stam de vorba.
Imi pare rau sa aud asta. Rolul dumneavoastra este sa pregatiti copilul pentru viata, sa ii aratati ca toti adultii pot gresi uneori (y compris parintii). Din pacate viata e mai degraba o lupta decat un camp cu flori si unii afla de mult prea timpuriu asta...
Sa isi dea masura...competentei lui in calitate de parinte. Fetita mea mi-a spus aseara (nu ca ar fi prima data, dar sunt intotdeauna surprinsa sa aud asta din gura unui copil de 4 ani) ca vrea un tatic nou, fiindca tati nu stie sa se ingrijeasca de ea. Asta in conditiile in care a avut acces nelimitat la tatal ei, nu a auzit remarci negative la adresa lui (orice discutii pe care le-am avut cu alti adulti am preferat sa le tin fara participarea copilului) dar intr-adevar a avut cateva probleme de sanatate in urma vizitelor acolo (dulciuri care ii provocau reactii alergice).
Am vazut ca a spus cineva ca tatal ideal ar merge la 3 noaptea cu copilul la spital...nu stiu daca sa rad sau sa plang. In cazul meu, nici la ecografii nu a vrut sa vina....iar cand de Sf. Nicolae era cat p-aci sa ajung la spital cu fetita, am apelat la o ruda prin alianta. Din fericire nu a mai fost cazul, dar ar fi fost ultima persoana de pe lumea asta la care as fi apelat.
Doamna Avlil, imi pare rau ca din tot ce am scris ati retinut doar faptul ca scorul Apgar este doar asa o statistica medicala, fara sa fi retinut ca am zis si de copii care pot fi nascuti cianotici, precum si faptul ca daca un parinte merge din minciuna in minciuna, evitand sa isi asume responsabilitatile privind sanatatea nou-nascutului si dorind doar sa se mandreasca in fata altora, exact va contraziceti singura privind teoria drepturilor pruncului. Acel prunc are nevoie de adevar, de o ingrijire corespunzatoare, de o asumare a responsabilitatilor a ambilor parinti si ma mir ca ati scapat din vedere si opinia mea privind necesitatea prezentei tatalui in sala de nastere. Cunosc un tata care a asistat la nasterea copilului sau si pot spune ca a lesinat cand si-a auzit copilul tipand si a recunoscut ca el nu poate concepe cum a putut indura sotia sa doua zile de chinuri. (ca tot se discuta despre cum ar trebui s afie un atat ideal). Durerea si bucuria trebuiesc impartite-n doi.
Raman totusi la ideea ca si scorul Apgar poate da indicii despre sanatatea pruncului, acesta se repeta la interval de 20 minute dupa prima evaluare. Este un punct de pornire si nu este doar statistica medicala. Ca exemplu personal: fiica mea a fost cianotica si de cand ne-am "cunoscut" a avut mereu probleme cu aparatul respirator si cu forta musculara, fiind tratata de mine si de o boala destul de grava de plamani. Are legatura doamna, are, altfel nu ar mai fi folosit. Medicul ei de familie mi-a solicitat de curand sa ii spun ce scor Apgar a avut, precum si conditiile sarcinii si ale nasterii. Daca nu avea, nu ma intreba, nu?
"Tonusul muscular (activitatea)
Se apreciaza in functie de miscarile active si pasive:
2 – prezenta miscarilor active, tonusul muscular e bun
1 – cateva miscari de flexie a extremitatilor
0 –hipotonie, musculatura este flasca."
Unul dintre semnele acelei boli congenitale, poate fi chiar cel de sus, dar daca se trece cu vederea, pruncul creste, se dezvolta, lupta si nu stie de ce are acele slabiciuni musculare, ajunge la maturitate, are lesinuri, i se spune ca din cauza lipsei de calciu sau alte bazaconii, merge pe strada ca un om normal, dar are tetraperaza laterala dreapta sau stanga si nimeni nu poate crede. Faptul ca imi doresc ca un copil sa fie monitorizat chiar si la un stranut, nu mai zic de febra cand poate face convulsii, nu trebuie pus pe seama factorilor psihologici, ci pe preventia aparitiei complicatiilor unor boli. Si medicul spune: "prevenirea este mama sanatatii", si nu este un slogan ceausist.
Sincer, mie mi-ar fi placut ca parintii mei sa nu imi ascunda faptul ca primii pasi i-am facut in spital, fiind spitalizata in urma unei "banale" febre urmata de convulsii, care de fapt era semnalul tras de catre organismul meu ca se intampla ceva (o singura data am avut acele convulsii la noua luni), si sa nu fiu fortata sa iau numai note de 10, cand fizicul nu prea ma ajuta (tonsul muscular scazut), plus sa le fac pe plac sa le arat ca pot face si gimnastica sportiva. Cam asta este cu ascunsul adevarului fata de propriul copil, sau cu omisiunile de care parintii cred ca nu afecteaza copilul. Eu vad altfel viata prin prisma experientei mele, nu prezint frustrare pentru ca intre timp m-am documentat si incerc pe cat posibil sa am grija ca fiica mea sa nu aiba problemele mele.
O zi buna!'
@danac, nu este SF, este fostul sot al verisoarei mele. a fost un sot jalnic, dar este un tata minunat. genul care nu considera ca si-a facut datoria daca a luat copilul la program si a platit pensia. nu stiu cum ar fi daca ar mai face un copil, insa momentan baiatul este pe primul plan in viata lui si se preocupa la fel de mult de educatia lui ca si verisoara mea . si referitor la ce spuneau doamnele mai sus, nici el nu stie Apgarul, lungimea, greutatea, sau cand a iesit primul dinte. stie ca s-a nascut sanatos si cam atat. adevarul e ca barbatii nu prea se preocupa de asemenea lucruri. important e sa fie acolo cand copilul are nevoie :) iar referitor la ecografiile din sarcina, multi soti nu merg. si e firesc sa fie asa, caci ei nu isi constientizeaza rolul pana nu se naste copilul (unii nici dupa).
Copil fara tata
Panseaua
Doresc pareri referitor la aceasta situatie:
Ea traieste in concubinaj cu El.
Ea cetatean roman, el roman si francez. Ea are loc de munca si o locuinta ... (vezi toată discuția)