pensie intretinere in natura

Nu se pune problema de bani... are un salariu mult mai mare decat al meu. De un an incerc fara succes sa intreb in fiecare luna ce nevoi are copilul si de fiecare data mi se spune ca nu are nevoie de nimic doar de bani.
Eu nu vreau decat sa imi ajut copilul, de aceea am ales plata in natura sa fiu sigur ca beneficiaza de acesti bani.
Era oare mai bine daca nu m-ar fi ineresat de copil???

Asta e parerea dumneavoastra.... Nu pot comunica cu mama in nici un fel... nu vrea sa raspunda, iar cand duc acasa copilul cu cele cumparate il duc doar pana la scara blocului. Nu doreste nici un fel de comunicare. Eu nu comunic decat cu copilul, dar nu despre asta este vorba. Intrebarea mea era ce se poate face daca mama nu respecta acea conventie.

Este foarte greu ca o lege sa poata reglementa o conduita zilnica. Legea poate cel mult sa ghideze si sanctioneze o abatere de la norma, cu caracter singular, nu cotidian.
Ca mama, sa ai un salariu bun si sa porti copilul in ger cu cizme de cauciuc e incalificabil!
Recunosc, ca desi nu sunt adepta acestei metode, as proceda la a face poze cu acest tip de imbracaminte inadecvata a copilului. Incercati sa faceti pozele fara ca copilul sa sesizeze, pentru a nu-l pune la mijloc la vreun tir de intrebari.
Intrebati-o pe doamna punctual care sunt cheltuielile copilului pe care doreste sa le acoperiti dvs. Asa cum va sfatuiam si eu si dna Unparinte faceti-o cu diplomatie si ceva rabdare, chiar daca nu va par justificate.
In fapt, sunt sigura ca veti reusi, caci un parinte adevarat, cum nu ma indoiesc ca sunteti, reuseste sa faca ceva bun si util pentru copilul lui, altceva decat sa se vaicareasca ca nu poate, ca nu e lasat, ca cum o da nu-i bine etc. astea sunt doar explicatii ale unui om incapabil, doritor sa-si justifice esecul. Sigur la dvs nu e cazul. Capul sus, un pic de optimism nu strica :)
Eu insa nu v-as sfatui sa apelati la dgaspc. In general amestecul unei institutii inflameaza lucrurile, nu le calmeaza. (editat)
E greu stimate domn, e cel mai probabil si nedrept, dar o abordare civilizata si echilibrata ajuta.
Nu in ultimul rand, incercati sa depistati ce anume a determinat schimbarea de atitudine si lucrati si la atitudinea dvs. Nu va acuz, ci pornesc de la premisa ca niciodata nu poate fi doar un vinovat integral al imposibilitatii comunicarii intre doi!
Succes.

Problema a aparut de cand mama este cu altcineva. De atunci a intrerupt orice comunicare cu mine.De aceea duc copilul doar pana la scara blocului ca sa evit intrevederile desi eu nu am nici o problema. Iar intrebarile despre ce are nevoie copilul se fac de mai bine de 2 ani fara nici un rezultat. De aceea acum incerc sa gasesc o cale legala pentru ca daca in doi ani nu s-a schimbat nimic nu cred ca o va face de acum incolo. Ar fi foarte simplu sa-mi spuna lunar ce are nevoie copilul. Oricum eu ii cumpar copilului lucruri cu mult peste pensia de intretinere.

In plus am pus o intrebare aici despre ce cale legala trebuie urmata. Imi pare rau ca ati inteles ca eu ma vaicaresc. Asteptam un raspuns de la cei competenti.

( editat)
Am inteles acum cauza, cat si legitima dvs deznadejde.
Felicitari ptr atitudinea dvs de a cumpara mai mult ptr copil.
V-as sfatui sa apelati la invatatoare, zic si eu, ca idee. Rugati-o sa medieze o intalnire si rugati-o in scris apoi sa va transmita ce cheltuieli cu scoala sunt si pe care doriti dvs sa le acoperiti.Sau poate puteti apela la o ruda, nas, prieten.
Legal, adica legea de protectie a copilului, nu prevede o modalitate de rezolvare a unor astfel de situatii si nici sanctiuni ptr refuzul mamei.
Trimiteti mamei o notificare prin agent procedural ca va impiedica cu rea-credinta sa respectati o hotarare judecatoreasca.