shomo a scris:
Ei bine, eu ca nevinovat, dovedit prin penalizarea debitoarei, vreau rezultat. In interesul superior al minorului de a pastra legatura cu ambii parinti. Nu am nevoie de banii greshitei.
Au contraire, daca sunt dovedit abuzator, voi intelege ca mi se retrage dreptul DE A AVEA LEGATURI PERSONALE CU PROPRIUL COPIL!
Dvs. aveți dreptate ca dacă nu sunteți vinovat sa va exercitati dreptul.
Ar fi normal ca părintele abuzator sa nu ceara drepturi dar dacă cere legea le da dacă abuzul nu îmbracă forma infracțiunii.
Ați văzut ca în Norvegia se sancționează grav și o agresiune minora.
Daunele cu penalitățile sunt date pentru constrângerea debitorului.
Acesta este scopul lor, pentru a satisface cerințele CEDO.
Nu trebuie dovedit ca părintele creditor suferă un prejudiciu.
Sunt date pur și simplu pentru a constrânge debitorul.
Legea nu distinge intre debitorul vinovat și nevinovat.
Cumva ii prezuma pe toți debitorii vinovati...chiar și pe cei nevinovați.
Legiuitorul s-a aflat în grava eroare și sub aspect psihologic.
Nu este neapărat părintele de ceea ce considera minorul.
Copilul este o fiinta, o entitate juridica separata și de sine statatoare, având drepturi și obligații proprii.
De aceea ascultarea lui ar trebui sa pună capăt executării silite dacă are sa zicem peste 7 ani.
Sa răspundă părintele debitor constituie prin incriminarea ei în lege o încălcare de drepturi si a răspunderii unei persoane fără a avea culpa.
Statul a dat legea asa ca sa nu mai aibă probleme cu CEDO și sa nu mai fie condamnat.
Ar fi trebuit sa își dea mai mult silința. ..