CONSILIERE PSIHOLOGICA DGASPC

Doamna Brokenangel, eu vă sfătuiesc să cereţi în scris monitorizarea programului de vizită la DGASPC; cereţi ca preluarea copilului să se facă chiar de la sediul DGASPC, în prezenţa psihologului care, am înţeles, consiliază copilul.
Colaboraţi cu psihologul DGASPC, cereţi-i sfaturi; calmaţi-vă, starea asta de nervi deranjează pe interlocutori şi vă acuză.

Trebuie avut în vedere că premisa textelor legale in discutie aici constă tocmai în refuzul categoric al minorului de a-l părăsi pe debitor sau în aversiunea manifestată față de creditor în momentul executării. Aceasta ar fi trebuit să constituie și rațiunea unui text legal care să fi dat posibilitatea instanței, dacă ar fi fost cazul, să revizuiască măsurile referitoare la minor cuprinse în titlul executoriu.

Din moment ce, prin prisma reglementării actuale, instanța nu are un asemenea drept, programul de consiliere care se dispune pare mai degrabă menit să îndeplinească un rol persuasiv, psihologul urmând să-l convingă pe minor să se supună măsurilor care îl vizează, din moment ce, chiar dacă s-ar constata că este mai bine pentru minor să rămână cu debitorul, acest obiectiv nu va putea fi realizat.Sa nu uitam ca acest mecanism de consiliere nu il priveste deloc pe creditorul obligatiei (de altfel o persoana majora si cu discermanant).

Este motivul pentru care mecanismul actual prevăzut în at. 912 alin. 1-3 NCPC ar putea aduce atingere interesului superior al copilului dat fiind că, așa cum am arătat, nu este permisă o reevaluare a măsurilor dispuse față de acesta prin titlul a cărui executare se solicită. Ori, în determinarea interesului superior al copilului, trebuie avută în vedere și opinia acestuia, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate, potrivit art. 2 alin. 6 lit. b din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, aspect care este în mod evident neglijat în reglementarea amintită. Mai mult decât atât, Codul Civil prevede expres, în art. 263, faptul că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

Prin urmare avem o reglementare prin care se sacrifică în mod inutil interesele superioare ale minorului și care nu este în concordanță nici cu prevederile art. 12 din Convenția ONU privind drepturile copilului, obligația statului, prevăzută în textul Convenției, de a garanta copilului capabil de discernământ dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte fiind, în mod vădit, nerespectată. Astfel, interpretând art. 12 alin. 1 al Convenţiei ONU şi raportându-ne la dispozițiile art. 912 alin. 5 NCPC, refuzul minorului de a-și da concursul la executarea hotărârii reprezintă opinia sa asupra unei probleme care îl privește, statul fiind obligat, așa cum am menționat, să îi garanteze acest drept, aspect care este complet neglijat în procedura reglementată de Cpc.

Solutia ? Posibilitatea instantei de a interveni prin schimbarea/ ajustarea programului de vizitare in functie de concluziile programului de consiliere - program la care ar trebui sa participe ambii parinti - ar fi o varianta.

Instantele nu modifica programul in astfel de cazuri insa este singura posibilitate care poate fi incercata.

Se merge pe ideea ca hotararea data de instanta sa fie executata si sa se faca tot ce se poate pentru a fi executata.

Dupa parerea mea, astfel de probleme se rezolva singure.

Daca tatal nu va putea sa ia copilul nu va avea ce sa faca si acest lucru dupa parerea mea inseamna ca a fost o hotarare judecatoreasca gresita in raport de ceea ce trebuia sa dispuna instanta.
Problema este insa ca o hotarare gresita nu se va schimba in aceasta privinta daca privim lucrurile asa cum s-a gandit legea si cum este practica judiciara in prezent.

pe mine ma deranjeaza faptul ca tatal a avut sansa de a conoaste si de a crea o legatura stransa cu cel mic insa si a batut joc de copil .. acum imi scrie mailuri in care cica este doritor de relatii cu cel mic "Iti reamintesc dorinta mea de a face parte din viata lui Alex, sa am acces la el, sa il duc/aduc de la scoala, sa merg cu el la activitatile extra-scolare, sa imi petrec vacantele si week-end-urile cu el"

in conditiile in care am dovezi ca m am rugat de el sa vina cu noi la activitati, l am,invittat mereu la serbari, sedinte si nu a venit sau si mai grav cand era copilul mic venea sa ma bata sub privirile celui mic iar cand era zapada cat casa el se plimba cu masina iar eu ma chinuiam cu cel mic sa merg la dr dupa vizitele la tatal lui sau cand il duceam la gradinita .. niciodata nu a sunat sa intrebe "vrei/pot sa te ajut cu ceva?"

m am saturat si nu pot accepta sa fim bataia lui de joc .

mi se pare absurd sa obligi pe cineva sa stea cu tine daca nu iti doresti acest lucru ..

e ca si cand un caine te musca prin gard si cineva iti tot spune lasa ca nu te a muscat asa de tare, data viitoate nu te va mai musca o sa va jucati si o sa fie frumos dar iar si iar esti muscat

ce om normal ar vrea sa se duca intr un loc in care este tratat in felul asta ?!

ma intereseaza in aceasta dezbatere sa se discute mai mult despre solutii pe care le au mamele nevinovate bineinteles ca de ce sa nu recunaostem sunt si tot felul de mizerii care nu se pot numi mame - trebuie sa gasim solutii sa nu ajungem pe strazi si sa platim penalitati si sa imbogatim niste gunoaie iresponsabile si mizere doar pentru ca undeva pe o bucata de hartie si au trecut numele la "tata" ...

sunt si tati care merita tot respectul pentru ca intradevar inteleg ca daca nu mai sunt sot si sotie copilul lor trebuie sa nu simta cel mic nimic, ajuta in tot ce inseamna cresterea si educarea copilului ca si cand ar face inca parte din familie iar programul de vizitare nu arata ca unul al unui condamnat, nu este o corvoada, ci este o bucurie pentru ca atat mama cat si tatal se implica in tot ce inseamna comunicare, program, evolutie a copilului - fostul meu sot a spus ca el nu vrea nimic din toate astea pentru ca el nu vrea sa fiu si eu la pachet dar nici separat nu a facut nimic si nu a respectat nimic din tot ce inseamna copilul nostru ..

atat eu , cat si fostul sot avem o relatie, se presupune ca suntem fericiti si atunci de ce nu putem trece peste mizerii ca celui mic sa ii fie bine daca tot ne intereseaza si ne gandim la sanatatea si binele superior al copilului

va rog asadar sa ne ajutati sa gasim solutii pentru ca de ce sa nu fim corecti , psihologii sunt si ei oameni si nu cred ca este corect ca ei sa poata decide viata unui suflet si a unor parinti deopotriva prin niste studii facute de un sinucigas ..

va multumesc !