Vizite familia tatalui

petricadracea a scris:

Multa polemica si filozofie. Autoarea topicului a pus o intrebare si a fost fortata sa dea cateva exemple pentru a-si motiva atitudinea. Cineva, facea parada de FAMILIE. Care familie ?
Sper sa ma insel dar d-na Maria este singura care ma poate contrazice:
- nu a fost o convietuire, nici macar in concubinaj, dar casatorie;
- minora a fost procreata dintr-o relatie fugara;
- sarcina a fost o surpriza pentru barbat si l-a ingrozit;
- fuguta ajutor la surioara avocat;
- munca de lamurire cu viitoarea mama pentru avort;
- refuz categoric din partea gravidei.
Ei, si acum incepe dansul, incep amenintarile.
Matusica, d-na avocat, de ce nu-si sfatuieste fratele, de ce nu-l obliga sa plateasca pensia alimentara? Nu stie ca abandonul de familie se pedepseste, chiar cu inchisoare? Adica, tatal are numai drepturi, nu si indatoriri !!!

Nu va pot contrazice pentru ca aceasta este situatia reala. Pe doamna nu o intereseaza ca el sa-si achite obligatiile, ci doar sa depinde eu de el/ea. Fetita este o arma buna pentru ca eu sa nu fac ce vreau cu copilul asta. Asa cum mi-a scris intr-un e-mail. ”Sa-ti intre bine in cap ca nu o sa faci niciodata ce vrei tu cu copilul asta”.

- depune la Procuratura o plangere pentru abandon de familie( nu te costa nimic ) ;

Nu am vrut sa ii fac plangeri pentru ca nu are nimic pe numele lui si nu stiu daca are vreun rost. Dovada ca nici macar pentru copil nu cumpara nimic din banii lui.

- strange cateva probe solide in apararea ta in caz ca veti ajunge in instanta ;

Ce probe sa strang pentru un eventual proces? La ce va referiti? Am deja hartia in care el a spus ca nu si-a dorit copilul, dar ca acum s-a razgandit. Asta a scris in intampinarea de la primul proces, cel de paternitate.

Din pacate Romania, in anul 2016 este o tara de (editat) :(
Femeile sunt discriminate cu ajutorul legilor si legiuitorilor, in interesul suprem al copilului.
Barbatii indiferent de ce fac sau de ce nu fac sunt protejati de lege, in detrimentul mamelor.

Si cand spun ca femeile sunt discriminate, se pare ca in toate formele posibile, nu o fac eu, ci o fac statistici oficiale.
"România se află pe ultimul loc în UE şi pe locul 72 la nivel mondial, conform statisticilor Forumului Economic Mondial când vine vorba de egalitatea între femei și bărbați.
Una dintre cele mai grave forme de inegalitate întâlnită în România afectează femeile care, din lipsa unui sistem de protecție socială funcțional, sunt nevoite să stea acasă pentru a-i îngriji și susține pe membrii mai în vârstă sau mai tineri ai familiei. Această situație le îngreunează viața socială și profesională, le îngrădește libertățile și oportunitățile și le predispune la depresie, singurătate si stimă de sine scăzută, conform unor studii internaţionale. "

Ca sa nu mai vorbim de diferentele de salarii si de sanse pe care le au barbatii, in detrimentul femeilor.

Citind toate postarile de mai sus, mama este cea acuzata ca alieneaza, mama este cea acuzata ca nu face aia sau ailalta, chiar daca ea este cea care depune toate eforturile sa-si creasca copilul singura.
Tatal nici nu prea-si plateste pensia alimentara, nici nu prea se prezinta la program, nici nu prea isi da interesul sa stie cam ce ii trebuie copilului lui de 2 ani(poate foarte bine sa intrebe de ce are nevoie copilul, daca chiar vrea sa faca un cadou, fie el si ieftin), nici nu-si pierde noptile sa vegheze un copil mic sau sa faca ceva pentru copil etc etc

Pai daca parintii sunt egali, conform legii, rezidenti sau nerezidenti, de ce legea protejeaza numai barbatul?? El are drepturi: sa doarma linistit noaptea, sa-si petreaca timpul liber cu cine si cum vrea, sa-si foloseasca bani cum vrea...isi totul in "interesul superior al copilului".

Pai unde mai e egalitatea intre parinti?
Sau mama cumva trebuie pedepsita ca a indraznit sa aduca pe lume un copil si nu-i ajunge efortul pe care trebuie sa-l depuna pentru ingrijirea unul copil mic, dar mai trebuie sa suporte si stresul pentru ca trebuie sa tina cont(ca asa o obliga legile romanesti misogine) de un tata indiferent si absent si sa depuna toate eforturile sa-i faca individului viata usoara(sa-l informeze despre copil, sa faciliteze relatiile cu acesta etc)?
Ce sanse mai are o mama singura sa-si gaseasca un partener ca sa-si refaca viata, cand ea trebuie sa-si dedice aproape tot timpul copilului?
Ce sanse mai are aceasta mama sa-si construiesca o cariera cand angajatorii fug din start cand aud de o mama singura?
In schimb tatal isi poate continua existenta linistit, chiar daca are un copil.

Intr-o tara civilizata ca Germania, legea protejeaza mamele infinit mai mult.
Tatal trebuie sa plateasca pensie alimentara copilului si mai mult de atat, ii plateste si mamei pentru timpul pe care si-l dedica copilului si pe care el nu il petrece. Ingrijirea copilului zi de zi necesita efort si timp, pe care numai mama il depune.
Ca sa nu mai spun ca daca parintii nu sunt casatoriti, mama primeste custodie deplina, de la capul locului.
Si aproape niciodata tatal nu primeste copilul in ingrijire, indiferent de starea lui materiala.

Dacă tot s-a dat ca exemplu GERMANIA, păi atunci, haideți să vedem cu toții CUM se aplică în Germania custodia comună introdusă în România în OCT-2011 prin noul Cod civil: părinţii sunt nevoiţi să se înţeleagă între ei în GERMANIA;

Când un cuplu se separă în Germania (mulţi dintre părinţi nefiind căsătoriţi), Jungendamt (o instituţie similară „Protecţiei copilului” din România) are un cuvânt greu de spus în privinţa custodiei, hotărârile fiind parafate la judecatoria de familie.

Din nenumăratele exemple întâlnite, cele mai multe sunt cazurile când copilul locuieşte cu mama iar la „papa” merge două week-end-uri pe lună (de pildă de sâmbăta dimineaţa până duminică seara); în plus pot avea loc întâlniri ale copilului cu tatăl în timpul săptămânii (una-două întâlniri).

Custodia comună presupune, în alte cazuri, împărţirea în mod egal între părinţi a timpului copilului.

Orice hotărâre în interesul copilului ţine însă cont de particularităţile fiecărui caz, şi se poate schimba în funcţie de datele, situaţiile şi coordonatele părinţilor.

Colaborarea cu „ex-ul” este spre binele copilului

În cazul în care cei doi părinţi nu mai pot comunica, sunt puşi faţă în faţă la psiholog, pentru a restabili între ei punţi de comunicare. Toate armatele de specialişti – de la psihologi, funcţionari, şi până la judecătorul care va lua decizia finală – pun pe primul plan interesul superior al copilului; „războiul” dintre părinţi nu contează, el trece pe planul al doilea.

Fiecărui părinte i se spune că trebuie să colaboreze cu „ex-ul”, spre binele copilului. În acest complicat angrenaj relaţional, reprezentanţii autorităţilor ţin cont de orice amănunt. Când separarea dintre genitori nu este una „de catifea”, părintele care nu este deschis colaborării şi propunerilor reprezentanţilor autorităţilor este depunctat în demersurile pentru stabilirea custodiei.

Genitorii nu trebuie să se bârfească unul pe altul faţă de copil

Chiar din momentul separării, copilului i se face un program riguros, astfel încât să se vadă cu ambii părinţi. Aceştia sunt bine instruiţi: nu au voie să vorbească de rău „partea adversă” ori să influenţeze copilul (care, dacă este mai mărişor, va fi întrebat cu cine doreşte să rămână, însă atunci când are doar câţiva ani se consideră că nu poate lua singur o decizie).

Dacă între părinţi relaţiile sunt tensionate, vor urma şedinţe în care se stabileşte – de comun acord cu psihologul – cum va decurge întâlnirea cu copilul şi apoi alte discuţii prin care este analizat rezultatul întâlnirilor şi modul de desfăşurare al acestora.

Doar în cazurile în care unul dintre părinţi, fie bărbat, fie femeie, este considerat ca fiind un factor de risc pentru minor (bea alcool peste măsură, se droghează sau este agresiv etc.), întâlnirea dintre părintele cu probleme şi copil se desfăşoară timp de mai multe luni în prezenţa unei terţe persoane de la o fundaţie sau organizaţie recomandată de Jungendamt.

Ulterior, la întâlnire este invitat şi celălalt părinte, până când, prin consiliere, cele două „părţi adverse” reuşesc să discute şi să stabilească tot ce are legătură cu copilul.

Ai zice că instituţiile statului au atitudinea iertătoare a bisericii: orice ar fi, trebuie să ierţi. Chiar dacă această atitudine nu ţi se pare întotdeauna a fi spre binele copilului, nu poţi decât să le respecţi hotărârile.

Iubire din două părţi

Psihologii specializaţi în cazurile de separare familială, angajaţi la fundaţiile de profil, descriu în termeni simpli situaţia: copilul are nevoie de iubirea celor doi părinţi. Nu unul din părinţi este rău, ci sunt rele lucrurile pe care acesta le-a făcut, susţin ei. Specialiştii mai arată că a priva copilul de afecţiunea celuilalt părinte îi poate aduce acestuia probleme psihologice grave pe viitor, ceea ce, bineînţeles, nu îşi doreşte niciun părinte.

Baza custodiei comune este înţelegerea amiabilă

Calea cea mai simplă în demersurile privind custodia este înţelegerea între cele două părţi. Atunci când această înţelegere nu este posibilă, vor fi făcute programări la consiliere, până ce dialogul între părinţi va fi posibil, aşa cum am arătat anterior.

O situaţie de eliminare a tatălui din viaţa copilului, pe motivul – să zicem – că acesta bea sau se droghează prea mult, aşa cum se întâmplă în România, nu este posibilă în Germania, decât dacă se aduc probe solide cu privire la punerea în pericol a copilului de către părintele alcoolic sau toxicoman. Când nu există astfel de probe, amândoi părinţii vor împărţi custodia copilului, măsură introdusă în premieră şi în România, prin noul Cod civil.

Ce înseamnă custodia comună?

Concret, custodia comună înseamnă că nici unul dintre părinţi nu va putea lua o hotărâre în privinţa copilului fără a avea acordul celuilalt.

Toate deciziile legate de alegerea unei grădiniţe şi a unei şcoli, de programul copilului (cursuri extraşcolare etc.) sau chiar participarea copilului la mici excursii şi aniversări presupun acordul din partea ambilor părinţi, chiar dacă unul din aceştia stă mai puţin cu copilul.

Până la urmă, toate lucrurile trebuie rezolvate cu calm şi înţelegere. Dacă aveţi senzaţia că nu se poate, lăsaţi aceste gânduri deoparte şi veţi simţi cum limitele interioare se mută din ce în ce mai departe. Pe scurt, „procedurile germane te fac să ajungi să poţi să comunici cu un om pe care ai fi dorit să nu-l mai vezi niciodată în viaţa ta”, după cum ne-a povestit o mamă aflată în această situaţie.

„Împărţirea” copiilor, cea mai dureroasă

Desigur, există tot felul de alte situaţii. Însă în cazurile pe care le-am întâlnit, copilul avea la ambii părinţi amenajată o cameră sau măcar un colţ în care să se joace (chiar şi la părintele la care ajungea mai puţine ore).

Există însă şi cazuri mai grele, de exemplu, cel al unei tinere mămici cu trei copii, separată de soţ dar numai în fapt, nu şi în acte (au recurs la acest artificiu pentru a avea mai mulţi bani, celibatarii datorează impozite mult mai mari).

Acum cei doi părinţi locuiesc separat şi au, fiecare, „viaţa lor”, adică noi parteneri. Custodia copiilor a fost tranşată astfel: mama ţine la ea cele două fetiţe, mai mici, iar tatăl – băiatul mai mare. Însă în week-end toţi copiii sunt împreună cu tatăl. Într-o zi a săptămânii mama ia, la rândul ei, băiatul acasă, pentru a fi toţi copiii împreună.

Din câte spun cei aflaţi într-o asemenea situaţie, numai la început este mai greu să urmezi un asemenea program de vizite şi de acţiuni comune; după o vreme intervine obişnuinţa.

Materialul a fost întocmit pe baza mărturiilor unor părinţi români care au divorţat sau s-au separat de partenerii lor în Germania. Comentariile dvs., ale celor care aţi trecut printr-o astfel de situaţie în GERMANIA, pot întregi „tabloul” de mai sus.

25Maria23 a scris:

Uitati un amanunt foarte important: cat va razboiti cu mamele, va pierdeti copiii.

Sunt perfect de acord cu dvs. Asta se intampla la ora actuala in Romania si asta eu personal sper sa se schimbe. Pentru ca doamna draga sunt si altfel de cazuri: sunt si mame scandalagioaice, sunt si tati care merg ani de zile fara executor si organe de forta la copil si cu toate acestea nu-si vad copii, ba mai mult sunt denigrati si sicanati cu procese. Si ce sa faca doamna daca mama se razboieste cu ei pentru ca nu mai are chef sa existe tata in viata copilului? Si aici parca vad ca-mi spuneti: ei, o fi avand doamna motive sa creada ca tata nu mai e adecvat pentru copil. Si aici va raspund: atata timp cat motivele mamei nu sunt si nu au cum sa fie si motivele copilului, este evident ca acel copil NU are de ales. Va face intotdeauna precum spuneti in asa fel incat sa nu-si supere mama si-si va respinge tatal pentru ca mama e in conflict cu tata. Si de aici si discutia legata de alienarea parentala.

againstPAS, de ce vorbiţi doar de scandalagioaice şii nu de de scandalagii? În cazul de faţă, doamna Maria nu a deschis nici un proces, nu s-a opus ca domnul tată să-şi cunoască progenitura( chiar după presiuni asupra ei de a avorta şi după ameninţări).
Dacă dvs. judecaţi prin prisma propriei percepţii asupra fenomenului , nu înseamnă că deţineţi adevărul absolut şi nici nu puteţi generaliza, vedeţi cazul din topic.
Vorbeaţi de telepatie şi de influenţarea minorului prin gânduri, păi domnule dragă, dacă telepatia funcţionează, aşa cum mama îi induce copilului sentimente, şi tata poate face acelaşi lucru, tot prin gânduri.
Şi mai este ceva: din experienţele privitoare la telepatie, s-a constatat că puterea gândului nu este afectată de distanţă, în concluzie, dacă mama rea şi alienatoare vrea să transmită gânduri potrivnice tatălui, o poate face şi în absenţa sa fizică, adică în timpul în care copilul este în vizită la tata, "fără prezenţa stânjenitoare a mamei" :D