Se poate inregistra o convorbire telefonica privata, in care eu sunt unul dintre interlocutori? Cu anuntarea prealabila a celuilalt interlocutor, evident.
Este legal?
Martonze, cazurile descrise de dumneavoastra sunt groaznice. Mi se pare oribil sa execute un parinte dupa ce tu nu ai venit ani de zile sa-ti vezi copilul. Inteleg ca legea are lacune dar nu inteleg judecatorul care dispune asa ceva.
Nu va mai dezivinovatiti caci nu sunteti vinovat! Orice copil si plange si se supara si n-are chef si ii spune parintelui "esti rau" pentru ca asa sunt copiii! Cu cat va veti dezivinovati mai mult cu atat vi se va cere mai mult socoteala. Trebuie sa gasiti (in scris) un echilibru intre nevoia si dorinta mamei, fireasca altfel, de a comunica cu fetita cata vreme ea e la dvs, si dreptul dvs si al copilului de a va petrece acel timp in tihna. Eu v-am mai propus si repet: faceti o propunere scrisa cu ore: propun sa suni sa vorbesti cu fetita noastra la pranz si seara in intervalul orar x-y. Te asigur ca daca se intampla ceva, sau daca copilul vrea sa vorbeasca cu tine in orice alt moment al zilei te voi suna. Si gata! Tineti-va insa de cuvant, caci doar castigand increderea castigati si linistea. Va dau un exemplu foarte simplu: cand imi las baietelul la mama dau un telefon sa-i spun noapte buna si sa-l asigur ca-li iubesc. De ce? pentru ca am incredere in mama. Odata n-am putut sa ajung la timp sa-l iau de la scoala si am rugat o prietena sa-l ia si sa stea cu el pana vin (copiii sunt colegi la aceiasi scoala). Desi am intarziat cam 2 ore si ceva i-am dat 3 telefoane. Ati ajuns acasa cu bine (1ul tel). Peste cam 1 ora: E totul ok? Peste alta ora: Ajung in maxim 20 de min. De ce 3 telefoane in nici 3 ore? Pentru ca nu aveam incredere cum am in mama, pentru ca nu-l mai lasasem la ea etc. In rest cine e nebun nu se vindeca cu mailul ci cu tratament. Aratati deschidere, toleranta si intelegere, nu pentru a va imbunatati relatia cu mama, ca doar nu asta va intereseaza, ci pentru a avea liniste cu copilul. E important ca faceti niste concesii, chiar si nejustificate, sau e important sa stati in tihna cu copilul? Sunt convinsa ca si copilul resimte nervozitatea dvs la aceste telefoane multiple si asta ii strica "cheful". Scopul nu e sa o educam pe mama/tata, ci sa aplanam sursele de conflict pentru a ne bucura, si unii si altii, de copii in liniste. Cel putin asa cred eu.
Sa nu credeti ca doamna nu resimte aceiasi nervozitate simtindu-se permanent evaluata de dvs si de logodnica dvs. Si nervozitatea dumneaiei se traduce si in aceste telefoane agasante. Relaxati situatia. Relaxati nu inseamna insa: las-o in plata Domnului de nebuna, nu-i raspund la telefon, nimic din ce zice nu e corect, spune numai prostii, are doar pretentii exagerate etc. Nimeni nu accepta ca ar gresi in tot si ca pct ul lui de vedere nu merita nicio atentie. Nu mai reactionati in formula atac-contra atac, ca pana se termina scandalul vine nunta fetei, zau asa!
In plus, ganditi-va la ceva, daca fata v-ar fi in pericol, sunt doar doua personae pe lumea asta care si-ar da viata pentru a o salva : dumneavoastra si fosta sotie. Oricate probleme ar fi, de la aparitia copilului impartiti ceva ce nu impartiti cu nimeni altcineva de pe lumea asta.
Avem modalitati diferite de a fi parinti. Sa nu credeti ca eu cu sotia nu ne certam. Sau ca nu avem pareri diferite despre cum sa ne crestem copilul.Picam rar de acord, facem multe concesii. Ea zice ca nu am fost atent sa ii dau vitaminele eu sunt de parere ca-l cocoloseste.
Cinstit va intreb, chiar credeti ca fosta sotie nu iubeste copilul?
@When
cinstit va raspund: la cum il foloseste in acest razboi al nostru...ma indoisc grav de dragostea pe care i-o poarta!
la cum pleaca in club cand e bolnav acasa - ma indoiesc ca l-ar iubi!
daca iti e copilul bolnav acasa...nu cred ca iti mai arde de vreun club sau alta distractie!
daca stii ca-si iubeste tatal, nu-i interzici sa-l vada...stiind ca sufera! se presupune ca-i vrei binele copilului tau, chiar daca tu-l urasti pe tatal lui!
daca vezi ca e constipat de 3 zile si nu faci nimic...cum iti pasa? nu-l vezi ca se chinuie?
Cel putin asa cred ca gandeste un parinte adevarat!