Inregistrare convorbire telefonica privata

@mirebire - Voi lua in considerare si partea cu medierea.

Insa am ajuns la instanta tocmai pentru ca lucrurile sa fie bine stabilite printr-o hotarare judecatoareasca si sa nu mai exite loc de discutii si amenintari (de genul: "o sa vezi copilul cand am eu chef", "cum demonstrezi ca ai luat copilul de la gradinita?", "o sa afle copilul ce nenorocit esti, da stiu ca doare, dar o sa doara si mai tare", etc).

@When - va multumesc pt parere si in mare sunt de acord cu dvs!

Credeti-ma ca am actionat si asa: de Paste a dus copilul o "mare" surpriza pt mami - 2 oua rosii - si era atat de fericita si entuziasmata ca o sa-i faca surpriza lui mami - si cand i-a dat ouale (doar pt ca fusesera inainte la mine in mana) i-a spus copilului ca nu are nevoie si ca "avem si noi acasa" si ca nu le ia. Mi s-a rupt sufletul cand m-am uitat in ochii fetitei care ma ruga sa o anunt inainte sa ajugem la mami ca sa pregateasca supriza.

I-am cumparat fetitei o motocicleta din plastic si cand am adus-o cu ea acasa (stiti cum e copilul cu o jucarie noua, doar nu o tineam la mine sa se joace doar cand vine in vizita) mi-a aruncat motocicleta pe scari ca ea nu are loc de ea in casa!

Si astea sunt doar cateva exemple din multe altele care s-au strans pana m-am decis sa intentez proces. Si poate nici la proces nu ajungeam daca nu ma hartuia in continuu si daca nu se folosea sistematic de copil doar ca sa se razbune pe mine. Imi cerea planurile de Craciun, ca ea nu sta dupa mine si dupa aia sa nu-i scot ochii ca nu-mi da copilul, stabileam impreuna data si ora cand luam copilul si apoi ma plimbam cu copilul prin tot orasul ca nu mai vrea sa-l primeasca, ca ea si-a schimbat planurile si daca nu i-am raspuns in secunda in care m-a sunat (chiar eram in biserica in secunda aia) ea a plecat de-acasa.

Eu stiu cu cine am de-a face, e genul de persoana "ori ca ea, ori deloc" si sunt covins ca si la mediere va avea acelasi comportament. Am fost impreuna la psihologul de la DGASPC, a iesit cu scandal de ne-a spus psihologul (am cerut consiliere psihologica pt copil) ca noi avem probleme de comunicare si copilul nu are nici problema (desi nu-l vazuse pe copil deloc, asta e alta poveste).

Cat timp i-am facut pe plac ii convenea, cand nu am mai suportat abuzul ei (de a folosi copilul in interesul ei) si-a schimbat comportamentul. Mi-am luat 1 saptamana concediu ca sa stau cu copilul pt ca ea era cu mama ei in spital, si ea credeti ca a apreciat? Ma suna disperata si daca nu-i raspundea fix cand sunam (ca eram ocupat cu copilul) ma ameninta ca trimite politia ca i-am rapit copilul sau imi suna toate rudele si le ameninta si pe ele cu politia.

Intrebari si preocupari au fost, tot timpul, ce are copilul nevoie? Cizme? i-am luat cizme (pe langa pensia alimentara) si pt ca am venit cu copilul putin mai tarziu peste ora stabilita in conventie (anunta fiind ca voi intarzia) iar scandal si amenintari.

Cum o dau, nu-i bine!
Va spun sincer ca ea asta considera: ar fi fericita sa-i dau doar pensia alimentara si sa nu ma mai intereseze absolut deloc de copil!

MashaD, şi eu vă înţeleg situaţia, la fel ca ps, mirebire, cris, etc., de exemplu şi eu am avut de-a face cu un tătic autodeclarat "victimă" a mea! Dar spre deosebire de fetiţa Dvs., băieţelul meu refuză să plece cu tata fără prezenţa mea, în schimb dacă mă simte în apropiere, în raza sa vizuală, relaţionează cu tatăl său. Toate astea au survenit după o primă încercare de luare a copilului cu forţa, fără mine, cu Poliţia şi executorul; spre deosebire de Dvs., tatăl copilului nu a fost prezent în viaţa copilului, copilul l-a văzut rar, la mari intervale de timp; după acea acţiune, copilul a devenit mai anxios şi nu mai vrea să plece nici cu bunicii care l-au crescut alături de mine :( În aceste condiţii, eu sunt mama alienatoare, care spală creierul copilului!
De aceea nu sunt de acord cu acest concept de alienare parentală care, odată introdus în circuitul juridic, va fi lipit pe fruntea tuturor părinţilor despărţiţi, ai căror copii au ostilitate faţă de părintele la care nu locuiesc, fără discernământ, ca şi programele de vizită care se stabilesc standardizat, fără a se ţine seama de unicitatea fiecărui caz.
Ceea ce descrieţi dvs., cu monitorizarea, cu deschderea de procese, reclamaţii, etc., le-am trăit pe toate şi credeţi-mă, dacă domnul nu ar fi forţat lucrurile, azi copilul se cerea la el şi puteam şi eu să-mi văd de viaţă. lăsând copilul în grija bunicilor

@Martonze - dupa cum spuneati si dvs., fiecare situatie este diferita.
Desigur, in cazul dvs. spuneti ca nu se poate vorbi despre alienare, insa cred ca trebuie luat in calcul si motivul pt care tatal a fost absent perioade lungi din viata copilului: daca a fost dezinteresul lui sau nu a avut acces la copil.

Pe langa asta, dvs ca parinte rezident aveti datoria fata de copil sa incurajati intrevederile cu tatal, caci copilul fiind mic si nestiutor se poate speria de oricine/orice.

In astfel de cazuri si eu sunt de acord ca intelegerea dintre parinti ar fi ideala, mai ales din prisma copilului, dar si pt fiecare parinte in parte: una este sa aveti doar dvs grija copilului si atunci nu va mai puteti reface viata si alta este cand copilul poate sta la ambii parinti, pe rand. Normal ca din acest dezechilibru se nasc si frustrarile parintilor: adica tatal si-a refacut viata si eu, ca mama, nu pot pt ca nu am timp din cauza copilului?

Cazul meu insa nu este asemanator cu al dvs din simplu motiv ca eu cand am divortat, am divortat doar de fosta sotie, nu si de copil. Nu am disparut din viata copilului perioade lungi de timp decat din cauza mamei care nu-mi permitea sa-l vad. Am fost si sunt un tata de buna credinta: am platit pensie alimentara inainte de a divorta la notar (o perioada de 6 luni) cat si dupa, fara nicio intarziere, contribui si cu alti bani si alte lucruri necesare pt copil, peste cuantumul pensiei alimentare (care e 25% din salariul meu, asa am decis la notar), vreau sa vad copilul constant si sa ma implic in viata lui si la gradi si apoi si la scoala.

Daca eu am comportamentul acesta fata de copil, de ce nu primeaza si pt mama binele copilului? De ce il foloseste pe post de "moneda de schimb": il vezi doar daca imi faci pe plac? Nu-mi faci pe plac, lasa ca il invat eu sa nu te mai bage in seama, sa nu te mai iubeasca, etc

Daca ii faceam vreun rau copilului vreodata atunci i-as fi dat dreptate: da, e ingrijorata pt copil, ii e teama de mine, nu are incredere in mine.
Dar cand interesul meu este binele copilului si au fost f multe momente pana sa ajung la proces in care, recunosc, chiar ii faceam mamei pe plac doar ca sa nu mai existe discutii, insa orice are o limita: cand se ajunge la bataie de joc pt ca un parinte incearca sa aplaneze conflictele spre binele copilului, intelegi rapid ca nu poti trai asa toata viata.

Plus ca nu poti ignora cu buna stiinta celalalt parinte, care, repet, vrea sa se implice in viata copilului, si sa te comporti ca si cum tu ca mama ai autoritate parinteasca exclusiva si decizi singura!

Acestea sunt sicane, rautati, razbunari care vor afecta copilul si de care mama nu e constienta. Si eu ca tata am datoria sa incerc sa aduc lucrurile pe fagasul normal" acela al unui copil care ii are pe ambii parintii in viata lui, nu doar pe unul care taie si spanzura pt el.

Nu cred ca procesul asta va rezolva ceva. Nu cred ca o sa il castigati.
Acum vedeti fata in week-end-uri. Mergeti mai departe cu programul acesta de vizita si bucurati-va de ea. Ingrijiti-o daca e bolnava si iubiti-o.
Nu mai mergeti cu logodnica sa luati copila, mergeti cu cei dela DGASPC. Daca mergeti singur, nu spuneti nimic, credeti ca se intampla ceva sau au ceva de reprosat doamnele de la DGASPC? Nu
Cautati sa obtineti un program extins cu copila.
Daca vreti sa plecati in excursii cereti in scris acordul mamei. Cand va ajunge savi-l dea la notar, nu va putea pune conditii acolo, semneaza declaratia si gata. Iar daca fata e la dumneavoastra si nu raspundeti la telefon si ea vrea sa sune la politie...... atunci sa o faca. Or sa o calmeze cei de la sectie si a doua oara nu va mai suna. Si daca va suna rudele, e treaba lor sa se descurce cu femeia nebuna care le are telefonul. Sunati doamna zilnic cand e fata la dumneavoastra, comunicati ora inainte ca sa stie sa fie langa telefon. Daca va suna separate de asta si incepe sa tipe, inchideti telefonul. Suna la politie, e treaba lor sa o calmeze sau sa resolve o plangere falsa.
Dar va spun eu, nu va suna. Doar ameninta.
Si continuati asa, fara sa mai bagati fosta in seama. Comunicati scurt si la obiect prin sms-uri si mailuri. Atat.