Executare silita program vizita minor

Nu mai exagerati in mod inutil doamna Martonze. Ca stiti bine ca in practica nu este asa.

Revenind la ce ati spus doamna Cristina, o doza de egoism (fie ca va place, fie ca nu) exista in fraza ca eu nu m-am inteles cu el si de aceea am divortat, acum cine se asteapta sa ma inteleg cu el legat de copil. Daca intr-adevar insa faceti tot ce tine de dvs si copilul nu pleaca, nu va faceti griji, nu va amendeaza nimeni. Daca e doar o stare de moment a copilei, incercati sa vorbiti cu tata asa cum v-am spus: adica sa nu o mai duca la Sighet ci intr-un loc unde ii place ei pentru inceput. Dar ce nu mai e bine din perspectiva copilului la tata acasa? ce s-a schimbat?

ea spune doar ca ii e dor de mine cand e acolo, iar daca plage sa fie adusa acasa tatal refuza. In plus, de multe ori cand merge sa se intalneasca cu el, imi cerea sa merg si eu si sa ii spun sa nu o duca acasa cu el. Cat eram eu de fata el promitea ca nu o duce, dupa care o ducea cu forta. refuza si sa vorbeasca la ttelefon cu el, spunand ca: iar o sa ma pacaleasca si ma duce la Sighet (localitatea de domiciliu a tatalui)

Nu stiu daca ma intelegeti: eu coboram cu fetita sa i-o predau, fetita ma ruga: spune-i tu sa nu ma duca la sughet. El promitea ca nu o duce si ca vor merge doar in parc sau la mall, dupa care tot o ducea. de coborat cobora doar pt ca eu ii spuneam ca nu o va duce daca nu vrea. dumneavoastra ce credeti, faptul ca eu convingeam fetita sa mearga totusi sa se vada cu el, am incalcat legea sau hotararea judecatoreasca? ca eu nu pricep. deci eu conving fetita sa se intalneasca cu el in repetate randuri pana cand se ajunge ca fetita sa nu mai vrea cu niciun chip sa mearga la el. cu ce incalc eu legea sau hotararea? de ce sunt eu pasibila de amenda? la telefon vorbeste cu el doar convinsa si uneori amenintata de mine (nu te uiti la televizor daca nu vorbesti un pic cu tati) Daca totusi refuza, sa o iau pe sus cu forta ca sa nu trebuiasca sa platesc averi?

Stimate Dapix, ştim să citim articolele de lege şi ştim OBLIGAŢIILE ce le avem.
Totuşi, din modul Dvs. de interpretare, categorisiţi toţi minorii în clasa autiştilor sau a debililor mintali; minorii sunt categoria de vârstă 0-18 ani. Un copil normal, are reflexe şi instinct de conservare.Dacă până la 3-4 ani, copiii nu prea ştiu să se exprime, dar au simţurile foarte dezvoltate, cei mai mărişori ştiu exact ce nu le place şi de ce se feresc.
Eu, ca mamă, respect obligaţia de a facilita relaţia copil-tată, dar oricât de mult mă străduiesc, nu pot convinge copilul că palma primită este mângâiere şi înjurătura este vorbă de alint, că lipsa tatălui de la programul de vizită este semnul dragostei sale şi, în final, lipsurile cauzate de sponsorizarea tatălui din munca mea sunt în interesul său superior şi semn al iubirii nemărginite ale tatălui pentru odraslă. Eu pot doar să-i pregătesc bagajul şi să-i spun că TREBUIE să plece cu tata, că tata îl iubeşte şi că îl va aduce înapoi după zilele plăcute petrecute împreună. Acesta este sprijinul meu: pregătesc copilul, aştept să vină la programul de vizită, dacă vine, iau de mânuţă copilul şi-l predau , dacă nu vine, îi explic copilului că tata săracul are mult de lucru, dar îl vom aştepta şi săptămâna viitoare :(
Doamna Cristina, vă rog să nu vă faceţi iluzii: indiferent ce faceţi, tot la penalizare ajungeţi, dacă tatăl fetiţei vrea- îl costă o simplă cerere. Deci sunteţi la cheremul lui.Puteţi să convingeţi fetiţa de 100 de ori, dacă a 101-a oară copilul refuză să plece, tot la consiliere ajungeţi, apoi la penalităţi.
Soluţia este ca fata să plece cu el, dacă vrea, dacă nu vrea. Altă soluţie ar fi schimbarea modalităţii de exercitare a relaţiilor personale, printr-o nouă acţiune, dar cu şanse minime de reuşită, fiindcă tot Dvs. aţi fi învinuită de "alienare parentală".Şi ca să fiţi conştientă de ce vă aşteaptă dacă nu predaţi pachet fetiţa tatălui, vă mai citez un articol de lege, din 272/2004:

Art. 20
(1) In vederea asigurarii mentinerii relatiilor personale ale copilului cu parintii sai sau cu alte persoane alaturi de care s-a bucurat de viata de familie, precum si pentru asigurarea inapoierii copilului la locuinta sa la terminarea perioadei de vizita, instanta poate dispune, la cererea parintelui interesat sau a altei persoane indreptatite, una sau mai multe masuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garantii.
(2) Masurile prevazute la alin. (1) pot include:
a) amenda pe ziua de intarziere impusa persoanei care refuza punerea in aplicare sau respectarea programului de mentinere a relatiilor personale ale copilului;

Există situaţii în care , cu un raport psihologic "aranjat", s-a demonstrat că mama "alienează copilul" , alienare care s-a asimilat cu refuzul mamei de a respecta programul, deşi copilul a refuzat, exact ca fetiţa Dvs., şi domnul tată, care a obţinut deja penalizarea mamei pe art. 912 cpc, a obţinut şi amenda din articolul susmenţionat, pentru aceeaşi faptă! De data asta , în favoarea statului!

O sa va spun parerea mea care poate va conveni poate nu, insa v-o transmit cu cele mai bune intentii.
E posibil ca fata sa nu doreasca sa va paraseasca nu din cauza ca ar avea problem cu tatal ci pentru ca nu e sigura de relatia cu dumneavoastra. Daca copila ar fi convinsa ca si la intoarcere va va gasi, nu ar mai dori sa se intoarca foarte repede la dumneavoastra.
Este la 5 ani varsta la care incepe sa constientizeze separarea. Si apare teama ca asa cum a disparut tatal din peisaj, asa puteti sa dispareti si dumneavoastra. Si daca insistati in acest comportament pe care il aveti acum, doar copila va avea de suferit.
Sunteti la inceput de drum asa ca aveti doua variante. Una in care incercati sa aruncati totul in carca tatalui si incepeti circul cu executari, penalizari si asa mai departe. Varianta in care copila va avea de suferit foarte mult si in plan secundar dumneavoastra ( cu popririle si executarile nu e de gluma)
Doi, incercati sa depasiti acest moment in care fata refuza sa mearga la tata si ii explicate cu dragoste si calm ca excluderea tatalui din viata ei nu este o varianta.
Pentru persoanele care sunt asa oripilate ca tatal a luat-o cu forta la el acasa, va atrag atentia ca majoritatea ne-am lasat copii plangand la gradinita. De ce insa e o problema doar daca e vorba de parintele nerezident?
Trebuie sa va ganditi la binele copilei in primul rand iar binele ei este alaturi de amandoi parintii si inteleg ca pana acum situatia a fost ok cu fostul partener. Nu ar fi pacat sa se strice acum?
Impartasesc opinia userului AgainstPas conform careia dumneavoastra nu realizati adevarata problema, va preocupa doar sa nu aveti problem cu executarea. Inca nu ati inteles ca binele copilei e doar alaturi de amandoi parintii.
Iar daca ajungeti in instanta si spuneti exact ce ati spus aici, puteti fi sigura ca ajungeti pe la consiliere, penalizari si asa mai departe. Legal, va poate face foarte multe. Dumneavoastra? Nu prea puteti face nimic iar faptul ca ati mentionat de iubitele domnului, arata clar cam ce va deranjeaza. Ca si daca observati, nu ati fi mentionat aici daca pentru dumneavoastra viata amoroasa a fostului era inchisa.

Dna Martonze, orice sau oricat ati face, niciodata nu este de ajuns. In opinia domnilor prezenti, nu este nimic grav ca primeste copilul o palmuta sau o injuratura. Pe termen lung, este mult mai marcat psihic de lipsa unui tata asa "grijuliu" decat de corectiile fizice sau verbale la care sunt supusi. Ce daca sunt batuti, injurati sau mamele trec prin aceleasi situatii (toate in prezenta copilului)? Fortati copilul sa plece cu acest minunat si iubitor tatic ca altfel veti avea de platit. Pretul de a indrazni sa sa despartiti de el si sa va refaceti viata.