Executare silita program vizita minor

Chiar şi animalele simt când sunt în primejdie sau dacă sunt iubite. Vedeţi pe mijloacele media când , după ani, animalele, chiar sălbatice, îşi recunosc îngrijitorii. Omul este superior animalelor şi, în plus, are conştiinţă. Maturitatea unui pui de om diferă de la individ la individ, de la ţară la ţară, vârsta majoratului variază de la 15 ani (Iran), până la 18 ani (România), respectiv 21 de ani (SUA, Emiratele Arabe); lucrurile acestea sunt relative, se pot schimba în funcţie de contextul social, cultural etc. şi diferă în funcţie de sex, fetele se maturizează înaintea băieţilor.
Stimte domn, vă dau dreptate că un copil mic nu ştie că e bine să meargă la grădiniţă, că îi foloseşte socializarea, că este bine să meargă la şcoală, fiindcă trebuie să ştie să citească, să socotească, etc.,este datoria părinţilor să-l îndrume, fiindcă ei sunt maturi, DAR, tot aşa, un copil va refuza să mai meargă la grădiniţă dacă ceilalţi copii îşi bat joc de el sau îl izolează, dacă îngrijitoarea l-a bătut sau educatoarea l-a pedepsit pe el , deşi Gigel a fost de vină; la fel şi cu şcoala, şi cu statul la mama, tata, bunica sau pisica. Trebuiesc studiate cauzele şi înlăturate, nu penalizat efectul, exact ca în medicină, degeaba luăm algocalmin pentru dureri, când avem apendicită care necesită operaţie, dacă continuăm cu algocalminul, la care mai adăugăm şi un paracetamol, pacientul va muri , cu siguranţă.
Şi văd că insistaţi pe aceeaşi alienare, făcută de mama împotriva tatălui.Stimate domn, în asociaţia Dvs., a părinţilor abuzaţi, aveţi foarte multe femei, care au fost deposedate de copii, chiar dacă au sentinţe judecătoreşti în favoarea lor. Sunt mame care nu şi-au văzut copiii de luni, ani de zile, de când au "predat" copiii la programul de vizită şi copiii duşi sunt, de atunci!
De aici rezultă că "alienatori" pot fi atât taţii, cât şi mamele, DAR mediatizarea se face doar pentru DREPTURILE taţilor! Să nu vorbim de extrădări în favoarea taţilor violenţi, de care partenerele au fugit cu copiii în ţară, ca să se protejeze şi care solicită copiii doar pentru profit material.
Vă rog să căutaţi măcar 1 (una) cerere de extrădare minor spre Franţa - nu veţi găsi, fiindcă acolo, grădiniţa pentru 1 copil costă 1000 euro, deci copilul costă, nu aduce beneficii! Dar veţi găsi spre Belgia, Spania, Portugalia, Suedia, Norvegia, Germania, unde copilul aduce bani ;)

Guest 333, eu inteleg foarte bine, ca nu sunt de accord cu dumneavoastra este altceva. Asa cum un rezident, nu sta 100% din timp cu copilul, il mai lasa cu bona, un bunic, o matusa, tot asa si cu nerezidentul. Se intampla ca la programul de vizita sa ai o nunta, o inmormantare, un chef. In plus, si parintii tai, bunicii copilului au dreptul la relatii personale cu acesta. Si aceste relatii personale trebuie sa se desfasoare in timpul in care minorul este la tine,daca nu,se deschide alta actiune separata unde bunicul obtine drept de vizita fara a fi necesara prezenta unui parinte. Corect? Acel tata a lasat copilul cu mama lui pentru ca e dreptul copilului sa aiba legaturi personale cu bunicii paterni. Si aceste legaturi chiar nu trebuie supervizate de nici un resident sau nerezident. Vorbim strict de dreptul copilului. Tatal nu a facut nimic, dar absolut nimic gresit.

Martonze, sunt perfect de accord cu dumneavoastra. Daca va uitati, primele mele intrebari au fost despre motivul pentru care brusc, copila nu mai vrea la tata. Din senin dupa 4 ani. Si nu s-a oferit nici un raspuns plauzibil. Nu mai vrea si gata. Si cum aflii cauza daca pur si simplu usa nu se mai deschide?
Si eu ca parinte as intreba, ok, nu mai vrea copilul la mine, de ce nu mai vrea? Dar cand nerezidentul ridica din umeri si doar nu mai aduce copilul la programul de vizita dar imi stie pe de rost viata amoroasa, incep sa am niste indicii despre unde este problema.
Ca sa nu mai vorbesc de nerezident care pare sa stea atat de relaxat si linistit ca nu isi mai vrea copilul un parinte. Dar singura lui grija e ca nu cumva sa plateasca penalizari, nu ce simte copilul de brusc isi refuza o jumatate.

Dnule when de data asta cred ca apreciati ca suntem duse cu pluta si nu intelegem manipularea (calitate de capatai a nerezidentului, in general). Cand copilul sta cu parintele rezident, fireste ca acesta nu are cum sa stea 100% din timp cu copilul. Mai merge si la munca de exemplu, uneori mai mult decat nerezidentul si atunci copilul e la scoala, la meditatii, cu bunicii, cu o vecina etc. Asa arata viata de zi cu zi.
Programul de legaturi prsonale insa nu e viata de zi cu zi, ci e o perioada detrminata si limitata.
Cand insa tu nerezident, iti smulgi parul prin instante de cum nu esti lasat sa-ti vezi copilul de al carui dor nu te mai ostoiesti, decat mai formuland o plangere, mai o cerere de reducere a pensiei, ca doar iubirea se arata printr-o participare cat mai sumara la viata copilului, de ce in timpul acela redus, nedrept, putin etc nu-ti petreci fiecare clipa cu copilul tau? De ce nu-ti iei concediu sa stai fiecare minut cu copilul tau, caci stii in fiecare an cand e acea perioada? Si apai cine te te opreste sa mergi cu copilul si la bunici si la mare si la varul si la munte si la nasul, caci tie stimate parinte ti s-a incuviintat programului, nu bunicilor! Legaturile sunt personale, nu prin unchi, nas, bunic. Ca daca apare mama 1 minut in cadrul programului se petrece o catastrofa! Nu aveti intimitate, vai, vai. Instanta scrie de indata ca prezenta mamei stinghereste legatura libera intre copil si celalalt parinte. Caci asa era si cand erati impreuna: mama statea cu copilul in dormitor, dupa care il lua tatal si statea cu el in sufragerie, ca sa nu se stinghereasca unul pe altul. Dar cand parintelui nerezident i s-a dat program de vizitare in vacanta si el ramane in oras si copilul e dus la tara, ce mai facem cu intimitatea si cu stighereala? Cand copilul e la rezident plangeti in instante ca va e dor de copil, si de dor ce va e cand luati copilul il duceti la bunici. Pai cat e copilul la parintii dvs nu va mai e "dor"? "Dorul" e in functie de adresa? Precum ziceam: o culme a ipocriziilor e legea asta!

@When,

Ce ne mai invartim in numele "dreptului" copilului. Ne place tare mult! Unde este dreptul copilului in a pleca undeva unde nu vrea, cu cineva pe care nu-l cunoaste, la numai 5 ani? Singur in lume. Da, stiu, veti spune ca nu pleaca singur ci cu tatal lui. Da, stiu ca asa scrie pe hartie, dar in sufletul copilului este altceva. Si asta ar trebui sa fie mai important si pentru "domnul tata", dar ....

V-ati raspuns singur la nelamuriri

Copilul stie sigur ca daca vrea la mama, acesta nu o duce.

Cu alte cuvinte, copilul este traumatizat. Nu este dus la cea alaturi de care a trait, pe care o iubeste si in care are incredere. Caminul unui copil nu este acolo unde scrie pe o hartie, ci unde se simte iubit si ocrotit.

La gradinita nu se duce cu executori si politie, va spun eu. Ma bucur ca stiti termenul de alienare. Cu siguranta aici NU este vorba despre alienare, ci despre siguranta si iubire. Iar acest copil nu le are fata de "respectivul". Imi cer scuze ca i-am spus tata in ghilimele. Aveti dreptate. Acesta nu este tata nici cu ghilimele si nici fara.

Asa cum un rezident, nu sta 100% din timp cu copilul, il mai lasa cu bona, un bunic, o matusa, tot asa si cu nerezidentul. Se intampla ca la programul de vizita sa ai o nunta, o inmormantare, un chef.

Nu ar fi mai intelept ca atunci cand ai probleme mai importante decat copilul tau, gen un chef, sa nu-l mai iei la programul de vizita? Il poti lua saptamana urmatoare, dar asta necesita cooperare, ori nerezidentii nu au asta scris in "fisa postului".

Si desigur cheful e mai important decat copilul de a carui dor te zdrobeai pana mai ieri.
Alienarea? e cum asa, cum sa nu fie ea invocata.
O denumire nobila a hotiei e boala denumita cleptomanie. Nu fur, am o dependenta determinata de o stare de stres.
Nu, nu am esuat in relatia cu propiul copil, ci copilul e alienat. E o forma a violentei psihologice, deci o boala.
Deci: Nu sunt autor (al hotiei, al esecului de parinte), ci sunt o victima a unei cauze exterioare mie, care, pe cale de consecinta, nu-mi poate fi imputata. Deci? Nu sunt vinovat, acesta fiind unicul obiectiv al oricarui om slab incapabil sa asume ceva vreodata.