Buna ziua,
Am fost instiintata ca tatal copilului meu a facut dosar de executare silita privind dreptul de vizitare a minorului. Mentionez urmatoarele:
- prin hotararea judecatoreasca eu sunt obligata sa permit accesul tatalui pentru efectuarea programului de vizita conform programului specificat in hotarare;
-de aproximativ doua luni de zile fetita refuza sa se intalneasca cu tatal ei, deoarece, acesta fiind din alta localitate, a dus-o la domiciliul sau (lucru prevazut in hotarare), chiar si atunci cand fetita l-a rugat sa nu faca acest lucru;
- eu nu am ingradit accesul lui la copil, in sensul acesta am inregistrari filmate, cum ca i-am deschis usa, am convins fetita sa mearga pana la usa la el, dar cand a venit vorba sa plece cu el, fetita a inceput sa plaga si a refuzat. Am de asemenea o filmare in care fetita vorbeste cu el la telefon si ii spune ca nu doreste sa se intalneasca cu el, motivul fiind ca o va duce iar acasa la el.
- de asemenea, am martori care pot confirma faptul ca nu i-am ingradit in niciun fel accesul si ca fetita este cea care refuza.
In aceste conditii,
1. In ce masura este legala executarea?
2. Pot sa contest executarea, eventual sa cer anularea acesteia? Daca da, unde se depune contestatia?
3. In ce masura pot fi eu obligata sa suport cheltuielile implicate de o asemenea executare, avand in vedere faptul ca am martori si inregistrari care dovedesc faptul ca nu am incalcat ordinul judecatoresc in niciun fel?
Va multumesc.
@maria
Sa va explic. Loc de joaca, in prezenta rezidentului in loc de penalitati? Da, cum sa nu. O data, de doua ori, hai de trei, hai trei luni. Treptat insa mama trebuie sa se retraga, sa-si vada de altele pana sta copilul cu tata.
Perfect de acord. Nu spuneam ca asta sa fie regula definitiva. Ci o perioada. Nu ai vazut copilul un an, un an te duci cu rezidentul de fata. O luna, o luna cu rezidentul. Ati inteles mecanismul?
Dupa o saptamana mama se duce la baie si sta acolo pana cand o striga copilul (daca o striga). A doua saptamana il baga la locul de joaca impreuna cu tatal si ea se duce la shopping.
Solutii se gasesc, dar nu cand iti vine executorul si politia la usa. Atunci e putin cam tarziu pentru asta.
Se tot incearca punerea unui semn de egalitate intre tata biologic si prestarea rolului de tata. Copilul are un tata! Copilul, in unele cazuri, are un ascendent, din pacate, nu un tata. Copilul are, in unele cazuri, un ascendent, nu o mama. Ca doar nu o fi mama aia de-si lasa copilul pe tomberon, sau il tine nemancat sau il trimite la munca in loc sa-l trimita la scoala.
Adica nerezidentul nu-si asuma nici macar declansarea executarii silite, sa intelegem dintr-o postare anterioara.
Deci:
1. nu am esuat ca parinte ci a fost copilul indepartat de mine.
2. nu exista ca eu sa am un comportament nepotrivit in raport de copilul meu, care sa determine refuzul acestuia.
3. nu vreau eu sa trec la executare si sa cer penalitati, sun nevoit.
4. nu e ca nu vreau sa contribui la viata copilului meu, ci nu pot mai mult de 200 de lei, caci barbat capabil fiind, castig minimum pe economie. Nu-i vina mea.
Mai pe scurt, ce asumati din toate ce au legatura cu copilul dvs?
Inteleg ca:
- cresterea si educarea nu, ca n-aveti bani
- atitudinea de refuz a copilului iarasi nu, ca legea a stabilit deja ca responsabil e tot celalalt.
- procedura executarii nu, ca e o consecinta a comportamentului celuilalt,
- vreo vina in relatia cu propriul copil, nici nu se pune problema. pai n-a stabilit ca e despre alienare?
Deci:
Asa uitandu-va dvs la dvs, pe lung si pe lat, responsabilitatea dvs fata de situatia prezenta unde incepe si unde se termina?
Aha, n-aveti nicio responsabilitate. Pai cum sa transmiteti copilului un sentiment de grija si competenta parinteasca cand exercitul dvs de zi cu zi este despre absenta responsabilitatii, nu despre exercitiul ei?
Ce mesaj credeti dvs domnule ca transmiteti? Unul de om asumat si responsabil pe care sa te poti baza si care sa poata purta de grija unui copil?
Pai daca nici propriile fapte nu le poti asuma, atunci cum poti asuma raspunderea copilului?
Propriile fapte va descalifica domnilor.
Propriile atitudini si "scheme" v-au adus unde sunteti.
Proastasatului, ma tem ca v-am pierdut, Cu cine vorbiti exact?
Ca daca vorbiti cu mine, eu nu sunt divortat. Si Doamne, cand vad atata ura si nebunie, daca as inceta sa-mi iubesc sotia peste noapte si tot nu as divorta niciodata. Dar e imposibil sa fac asta pentru ca daca as inceta sa o iubesc pentru ea, as continua sa o iubesc pentru fiul nostru. Si citind aici am inceput sa o iubesc mai mult. Pentru ca daca noi doi am divorta, stiu sigur ca niciodata,dar niciodata nu m-ar considera mai putin tata doar pentru ca drumuril enoastre s-au despartit. Poate sunt naiv dar asta cred.
Proastasatului, ma bucur ca aveti o prietena, face bine la moral. Nu o cunosc pe prietena dumneavoastra sau situatia insa nu, o relatie cu un fost sot nu e o garantie a purtarii impecabile sau corecte.Sau iertati-ma, povestea dumneavoastra cu prietena este cumva dovada dumneavoastra a faptului ca tatii sunt nenorociti? Si ei sunt de blamat pentru orice problema? Nu reprezinta absolut nimic. Ca fiecare are niste prieteni sau o poveste lacrimogena care sa-i intareasca spusele. Nu inseamna ca realitatea nu ar fi alta.
Mi-e teama ca nu inteleg la ce teorie va referiti. Am nevoie de mai multe detalii.
Dar da, daca nerezidentul a parasite copilul si nu a avut niciodata de-a face cu el, atunci da, eu unul nu l-as considera decat biologic, nu parinte.
Insa, de ce vorbim despre variant asta?
Cand in cazul expus de user, tatal s-a implicat toti anii astia? ????
Am mai spus si la alte topicuri si o sa spun si acum, nu neg ca sunt nerezidenti care fac rau, dezinteresati, neimplicati, ordinari, pusi doar pe cearta. Din cauza asta eu judec fiecare caz diferit.
Sa o luam de exemplu pe doamna Maria, toti tatii sunt rai pentru ea, fara discernamant. Tatal divortat este trecut de dansa in ghilimele, Nici nu-l considera tata. la program sau nu, bun sau nu. A divortat? la revedere.
Nimic nu este mai daunator binelui copilului decat ochelarii de cal, cum ca rezidentul este absolut intotdeauna bun si nerezidentul rau.
Si chiar si in cazul de fata, cand initiatorul topicului nu a spus nimic rau despre tata, I s-a gasit vina pentru ca a dus copilul in vizita la bunica paterna. Crima!!!!!!!
Dar, in acelasi timp, nimeni nu a raspuns cu privire la programul de legaturi personale al bunicilor. Toti il sustin insa niciodata nu e bine. Ca daca e week-end-ul mamei e week-end-ul mamei, daca e al tatalui e al tatalui....dar da, suntem de accord ca minorul sa aiba legaturi personale cu cei cu care a dezvoltat relatii de atasament insa sugeram pastele Cailor ca perioada de timp. Uf, ce greu e sa fi parinte singur......
Si nu Proastasatului, nu pun egal intre tatal biologic si parinte. Asa se impart pentru mine, tata si parinte.
Nu spun ca cei care declanseaza executarea silita au mereu dreptate. Spun ca de regula nu au gasit alta varianta. Nu am facut studii de caz, nu pot da un procent insa din ce stiu eu, prietenii mei, cei care au ajuns la executari silite au incercat si imposibilul pentru o relatie decenta cu fosta si cu copilul.
Iar in cazul de fata, imediat s-a presupus ca gata, mama e buna si tatal e rau.
Dar va intreb eu, daca domnul a inceput executarea silita, nu ati gasit intelegere de la el, de ce nu ati propus dumneavoastra medierea? Sau responsabilitatea unei relatii decente cu fostul partener apartine doar nerezidentului?
Stiti cumva, s-a spus aici daca inainte de executarea silita, tatal nu a incercat sa resolve situatia amiabil?
Proastasatului,cereti responsabilitate insa refuzati sa o asumati pe cea pentru alegerea tatalui copilului dumneavoastra.
Nerezidentul nu asuma nimic tipa rezidentul in gura mare, dar cand te intorci catre el vezi ca fluiera si se uita in alta parte.
Si nu e vina nimanui dar copilul sufera.
As vrea pe cineva care sa vina cu solutii, nu doar cu degetul intins catre celalalt, resident sau nu.
Asum in totalitate alegerea facuta.
Am facut o mare greseala a carei consecinte trebuie sa le trag.
Precum:
Mi-am crescut copilul singura pentru ca tatal a plecat suparat ca nou-nascutul deranjeaza. Desigur ca acesta a fost un pretext. In fapt era o persoana noua. Se intampla.
Acopar singura cheltuielile copilului meu. 200 de lei nu se pot numi contributie.
Platesc avocati care sa raspunda celor mai demente demersuri initiate de tata.
Adesea vacantele sau week end-urile imi sunt deranjate pentru presupusul program de vizitare la care tatal nu vine, nu anunta (uneori mai si anunta)
Astea nu sunt consecinte oare ale alegerii facute?
Eu zic ca sunt.
Stiti dnule when cand mergi la scoala profesorii trebuie sa-ti predea, parintii trebuie sa-ti cumpere cele necesare, statul trebuie sa-ti asigure scoala si corpul didactic etc. Tu insa elevul ce ai de facut? Ai de invatat sau de facut plangeri ca parintii ti-au cumparat doar caiete proaste, profesorii lipsesc de la ore si in scoala e frig? Daca o sa continue cu plangerile colegii vor da bacalaureatul iar elevul nostru va ramane cu vraful de plangeri si cu scoala neterminata. Si asta e tot o alegere. Depinde ce scop ai.
Iata o responsabilitate ce-i revine in totalitate elevului din povestea noastra.
avocatnet.ro explicăm legislația
cristinahogye, utilizator
Honey32 
againstPAS