againstPAS a scris:n
nStimata doamna,nDaca programul s-a desfasurat excelent pana acum si mai nou exista o problema, incercati sa o rezolvati. Nu credeti ca tatal ar fi de acord cu consilierea parentala impreuna cu copilul? nnAti putea solicita dvs in instanta schimbarea programului pentru fetita, facand dovada schimbarii situatiei de fapt de la data ramanerii definitve a ultimei hotarari. Puteti solicita ca programul sa se desfsoare pentru o perioada de cateva luni in locuri publice cu dvs de fata. Daca sunteti de buna credinta problema se va rezolva si nu se va ajunge la executare sau penalitati. Oricum in urma executarii tot consiliere se dispune, asa ca puteti deja sa ii propuneti deja dvs asta tatalui. Dar nu vorbesc sa va acoperiti de inca o hartie, ci vorbesc sa incercati sincer sa o ajutati pe cea mica in relatia cu tata.
n
nn
Domnule againtPAS,
sfatul dvs este de bun simt pentru oameni de bun simt.
Normal ca daca vezi ca puiul tau sufera, incerci sa repari ceeace aste acolo stricat, indiferent ca ai stricat tu ca mama, sau el ca tata.....Poate ai gresit tu,ca mama, cu ceva - cu vreo vorba sau vreun resentiment.....sau poate el, tatal, a gresit involuntar cu vreun orgoliu si daca vede ca cel mic sufera, isi da seama si vrea sa indrepte propria greseala pentru a nu mai rani copilul ..
Nimeni nu este perfect si chiar in calitate de parinti nedivortati facem o multime de greseli fata de copiii nostri. Ideea este ca gresind si recunoscandu-le copiilor aceasta, nu inseamna ca pierdem iubirea copiilor, ei au o capacitate enorma de a ne ierta....Gresind si cerand iertare partenerului de educatie-caci asta suntem , divortati sau nedivortati ,in raport cu copiii nostri - dar si copilului nostru , ne dam unii altora sansa de a trai in pace.
Dar sfatul dvs este inutil pentru cazurile extreme, in care parinti orbiti de orgolii sau cu grave probleme de personalitate refuza sa constientizeze ca binele copilului este mai presus decat binele personal, si orice demers al partii celelalte este denigrat, anihilat sau -cel mai rau- denaturat in directia opusa.
Vorbesc din experienta , am acordat credit 11 ani de zile, am aplicat demult program de vizitare impreuna, apoi tata-copil singuri, esalonat pe saptamani, luni, ani, apoi am fost personal singura la consiliere sa pot relationa cu tatal care nu vroia sa relationeze normal, doar pentru a ma autoinvata sa ma reglez in functie de el, de tata, spre binele copilului nostru....pentru a nu-l indeparta pe el de copil, ci pentru a crea o PLASA DE RELATII intre noi, cei 2 adulti, o plasa de siguranta pentru evolutia copilului NOSTRU alaturi de cei 2 parinti despartiti ....
Dansul nu voia sa mearga la nici o consiliere....Era domnul PERFECT, nu avea nevoie de sfaturi, de ajutor....
Ce sfat dati, domnule againPAS, cand la capatul acestor eforturi sustinute ca parinte rezident sa faci ca lucrurile sa mearga bine cu parintele nerezident spre binele copilului NOSTRU , domnul PERFECT isi da cu stangul in dreptul de unul singur si strica tot, in relatia lui INDIVIDUALA cu copilul, lovindu-l, , abuzandu-i personalitatea, nerespectandu-l, dezamagindu-l???
Poate mamicile acestea intr-adevar sunt in cazul fericit sa poata indrepta ceva printr-o consiliere la psiholog, impreuna cu tatii , nu pentru hartii sau orgolii, ci pentru copil.
Dar sa va spun ceva: daca nu constientizeaza AMBII necesitatea acestor demersuri, daca nu isi asuma AMBII responsabilitatea partii lor de vinovatie si gradul in care sa se indrepte, degeaba efortul unuia singur.
Ce aud eu in glasul tuturor acestor parinti (in majoritate mame, dar nu numai ) este frustrarea ca legea nu a impartit CORECT drepturile si obligatiile.
Ca este o lege cu lacune, care loveste in cel ce-si asuma mai repede si mai bine responsabilitatea de parinte .
O lege care da dreptul sa fie zadarnic demersul psihologic, in virtutea ideii obtuze ca ambii parinti sunt egali , indiferent de consecintele actelor lor, oricat de dramatice ar fi asupra copiilor.
Legea ar fi trebuit sa mearga pana la capat , nu sa puna carul inaintea boilor.
Adica sa nu dea penalizari inainte de a fi studiat cu atentie acel raport psihologic care vorbeste despre sufletul celui implicat- copilul, si sa actioneze in consecinta , de la caz la caz.
Mie mi se pare ca ar trebui dus in fata Curtii Constitutionale acest aspect al art 913 -al penalizarilor din NCPC , ce contravine legii 272-privind drepturile minorilor, si indraznesc sa arunc aici o samanta de idee :
Ce ar fi, domnilor avocati prezenti, care sustineti aceasta idee, sa alcatuiti o platforma a tuturor vocilor celor nemultumiti de acesta grava incalcare a unor drepturi constitutionale , si sa pledati la CCR pentru modificarea acestei legi aberante- ma refer la articolul penalitatilor din NCPC ?