Buna ziua,
Am fost instiintata ca tatal copilului meu a facut dosar de executare silita privind dreptul de vizitare a minorului. Mentionez urmatoarele:
- prin hotararea judecatoreasca eu sunt obligata sa permit accesul tatalui pentru efectuarea programului de vizita conform programului specificat in hotarare;
-de aproximativ doua luni de zile fetita refuza sa se intalneasca cu tatal ei, deoarece, acesta fiind din alta localitate, a dus-o la domiciliul sau (lucru prevazut in hotarare), chiar si atunci cand fetita l-a rugat sa nu faca acest lucru;
- eu nu am ingradit accesul lui la copil, in sensul acesta am inregistrari filmate, cum ca i-am deschis usa, am convins fetita sa mearga pana la usa la el, dar cand a venit vorba sa plece cu el, fetita a inceput sa plaga si a refuzat. Am de asemenea o filmare in care fetita vorbeste cu el la telefon si ii spune ca nu doreste sa se intalneasca cu el, motivul fiind ca o va duce iar acasa la el.
- de asemenea, am martori care pot confirma faptul ca nu i-am ingradit in niciun fel accesul si ca fetita este cea care refuza.
In aceste conditii,
1. In ce masura este legala executarea?
2. Pot sa contest executarea, eventual sa cer anularea acesteia? Daca da, unde se depune contestatia?
3. In ce masura pot fi eu obligata sa suport cheltuielile implicate de o asemenea executare, avand in vedere faptul ca am martori si inregistrari care dovedesc faptul ca nu am incalcat ordinul judecatoresc in niciun fel?
Va multumesc.
Revin...... am avut program de vizita in acest weekend. Tatal m-a anuntat la ora 5 ca nu va veni de la 6 cum era programat, (m-a si amenintat ca el vine cand vrea, ca oricum vine cu executorul; l-am sunat pe executor- nici vorba de asa ceva; instanta inca nu a aprobat executarea- deci amenintari de dragul amenintarilor) ca va veni abia a doua zi la 9. 30. A venit la 11. Vineri am stat de la 5 la 7 asteptandu-l in parc, in ideea ca fetita se va juca cu el acolo, si nu-l va respinge ca atunci cand trebuie sa cobor cu ea din casa. La fel am facut si sambata. Desi i-am spus sa ma astepte la un teren de joaca, a venit in fata blocului. Cand l-a vazut, fetita m-a insfacat de picior si nu a vrut sa-mi dea drumul. Prima lui intrebare a fost: Iti zice mami ceva de nu vrei sa vii la tati?
Am ajuns la terenul de joaca. Cand am vazut ca este distrasa, am iesit sa nu ma vada. Tata, speriat: Dar daca plange ce sa fac?
La vreo doua ore ma suna, imi da fetita la telefon: Mami de ce ai plecat? Mi-ai promis ca nu pleci...
Si la lucrurile astea nu ai cum sa ramai indiferent.....
Iertati-ma ca indraznesc, dar in opinia mea ati gresit. Va dati seama ce sentiment de abandon a avut fetita? Va dati seama ca nu va mai crede? Puteti incuraja relatia cu tatal fara sa procedati astfel, ci avertizand copilul ca e posibil sa plecati dar ca ramane cu tatal, ceea ce e perfect ok si ca se va intoarce curand la dvs. Pe primul loc e binele si siguranta copilului, nu respectarea programului. Cu buna credinta in scurt timp copila se va obisnui sa stea cu tatal si va intelege ca dvs si tatal sunteti prezenti in viata ei.
Cu privire la modalitatea ca tatal vine in ce zi vrea, la ce ora, si dvs stati si asteptati degeaba, nu mi se pare in regula.
Cu executorul nu cred ca e o idee buna a tatalui dar fiecare face cum considera.
Asa sunt multi, viteji la executare, incapabili la lacrimile copilului.
Scuze daca m-am exprimat prea direct.
Buna ziua.Si eu trec prin aproximativ aceeasi situatie. Fiul meu are 9 ani si dupa cateva vizite la tata refuza sa mai mearga fiindca a fost lasat cu iubita lui si ambii ma vorbesc de rau in fata copilului (din spusele acestuia). De asemenea, s a pornit impotriva mea o executare silita. Copilul trebuia sa mearga la un psiholog intr o consiliere de 2 luni. A mers la 2 sedinte
iar la una a venit si tatal dar acesta din urma a avut un comportament ostil fata de toata lumea, inclusiv de copil, a refuzat achitarea sedintelor de consiliere si a mai si acuzat o pe d na psiholog ca nu este obiectiva formuland impotriva acesteia o plangere. Atat eu cat si dansa am incercat sa l facem sa inteleaga ca relatia cu copilul se construieste incet cu pasi mici si cu vizite scurte si plimbari pe un teren neutru nu ne am putut intelege cu el.Acum lucrurile au ramas in acest stadiu. Nici nu cauta copilul desi eu il tin la curent cu rezultatele scolare, nici nu vrea sa achite sedintele de consiliere. Mentionez ca refuza si plata pensiei de intretinere a copilului desi exista o hotarare definitiva in acest sens. Ma intreb ce vina am eu, de ce sunt acuzata de alienare parentala in aceasta situatie?
@ eliandeea Aveti dreptate. Nu stiu cum este ca de cealalta parte sa fie o mama ca dvs, pentru ca din ce scrieti dvs chiar incearca ca tatal si copilul sa aiba o relatie normala. Dar insa stiu cum e sa faci orice tine de tine sa fii prezent in viata copilului tau si sa primesti usi inchise in nas (nu doar o data, ci de sute de ori).
Stiti ce stiu eu doamnelor? Stiu tati care au fost de sute de ori la usa copilului lor. Am si uitat numarul de dati cand au mers degeaba, la usa neraspunzand nimeni. Am si uitat numarul de dati cand a raspuns doar mama, dar fara ca tatal sa poata vedea si el copilul, sa-i vorbeasca. Am si uitat felul in care au fost denigrati, injurati unii tati.
Stiu tati care au scris si au rugat mama cu cerul si pamantul sa-si vada si ei copilul la serbare, sau la ziua lui, sau cand merge la fotbal. Si nu s-a putut. Stiu tati care au vrut sa vorbeasca la telefon cu copiii lor, presupun ca va imaginati ca nici asta nu s-a putut. Stiu cazuri de copii invatati sa-si respinga parintele. Stiu tati care nu doar ca nu-si vad copiii, dar trebuie sa raspunda unor acuzatii absurde ale celuilalt parinte. Stiu tati ce au propus sa plateasca in natura o suma de bani si nu s-a vrut.
Asa ca doamna draga, eu stiu ce inseamna ca cealalta parte sa nu vrea. Si intr-adevar nu stiu ce sfat sa dau. Dar nu stiu ce inseamna ca de cealalta parte sa fie o mama care sa incerce, care sa vrea, care sa faca efectiv ceva. Norocul acesta ca sa-l numesc asa unii nu-l au.
@cristina Dar un ultim sfat tot imi permit sa va dau: incercati sa nu va mai ganditi ca tot ce faca fostul sot e gresit. Faceti un efort. De exemplu faptul ca va suna cand copilul are nevoie de dvs mie personal imi arata ca nu e totusi insensibil la nevoile copilului.
@When- copiii NICIODATA nu plang fara motiv. Este socant ca nu v-ati pus problema de ce copilul nu a plans 4 luni si dupa aceea a facut-o.
Daca dvs.nu v-ati pus problema de ce copilul a plans cateva luni este fara cuvinte.
DVS.ATI hotarat ca e un mediu cald la gradinita,dar este DOAR parerea dvs NU si a copilului.De cate ori ati intrebat copilulul care este cauza,de cate ori ati fost la consiliere,ca vad ca la lectii va pricepeti perfect.
Stiti proverbul cu barna din ochiul....
avocatnet.ro explicăm legislația
cristinahogye, utilizator
againstPAS, utilizator
Honey32 
againstPAS