Citeam undeva ca singura sansa reala a parintelui alienat esta ca, pe parcursul procedurii de executare silita, parintele alienator sa isi epuizeze proprile-i resurse de bani, timp si energie si, astfel, sa cedeze si sa renunte la comportamentul alienator.
Si asta pentru ca se stie ca executarea silita nu ofera solutii concrete de acces imediat la copil sau solutii concrete de remediere a relatiei disfunctionale existente intre copil si parintele alienat.
Exista vreun user care e la curent cu unele solutii ce au dat rezultate cand ai de a face cu parinte alienator obsedat de distrugerea relatiai dintre celalalt parinte si copil?
Doamne fereste! eu chiar nu mai pot da un raspuns logic la asemenea ineptii! Rata sinuciderilor e mai mare in tarile unde se practica custodia fizica comuna? E ca si cum as zice eu asa fara niciun studiu ca copiii alienati se sinucid. Copiii din tarile vestice performeaza mai prost fata de cei din tarile estice si poate tot din motivul ca la ei e custodie fizica comuna? I mean, really? Really?
Martonze, va contraziceti. In cazul in care copilul se intoarce la casa care I-a gatit ce are el chef sa manance, cum mai stie care e casa lui?
In plus, nu stiu sincer cum ati facut dumneavoastra paralelismul asta intre rata sinuciderilor si custodia comuna. Pentru ca ma indoiesc ca exista astfel de studii profesionist facute. As zice ca rata sinuciderilor este mare in randul tinerilor care au avut o relatie rece sau inexistenta cu unul dintre parinti, copii care vin din familii destramate. Consider ca sunt mari aberatii ce spuneti dumneavoastra, mari. Imi cer scuze ca sunt dur ca nu vreau sa va jignesc insa personal, consider ca spuneti niste enormitati doar de dragul de a va sustine faptele.
Nu Martonze, pun in fata interesul copilului nu interesul parintelui. Pe primul loc pentru dezvoltarea armonioasa a unui copil este relatia cu amandoi parintii lui. Asta primeaza, dupa, vine altceva. Ce vrei sa-ti faca copilul? Performanta sau sa fie un adult emotional sanatos?
Eu unul doresc ca fiul meu sa creasca si sa fie fericit. Daca fericirea lui inseamna medalia olimpica la haltere atunci fie, o sa il sustin sa o castige. O sa il indrum sa-si gaseasca singur drumul care ii aduce fericire si incredere, nu o sa presupun ca performanta e garantia fericirii.
Insa niciodata, absolut niciodata nu as spune sau nu as gandi ca un copil poate sa fie mai fericit mergand regulat la cursurile de inot dar cu un parinte pe care sa il vada cateva ore pe saptamana.
Martonze, sincer, eu incep sa ma indoiesc si de faptul ca sunteti mama. Pentru ca nu vorbiti ca un parinte. Spuneti ca va ganditi la binele copilului dar nu vad pic de legatura cu ceea ce inseamna de fapt cresterea unui copil normal, sanatos, fericit. Nu puteti sa fiti mama si sa credeti ca un parinte poate fi inlocuit cu cursul de samba, sau sa fiti mama si sa spuneti ca o legatura cu copilul tau se tine prin cateva ore pe saptamana, sa fiti mama dar sa manifestati atata grija pentru parinte, nu pentru copil.
Nu doreste nimeni executari silite ci doar ceea ce dumneavoastra ati povestit, copilul sa aleaga liber.
Dna Martonze, dvs nu observati ca dansii vorbesc singuri doar intre ei, si desigur isi tin isonul? Mai au un pic si posteaza hai la 8 la o bere si apoi pe rand detaliile intalnirii! Sunt cufundati in stadializarea alienarii si in desprinderea de comuna primitiva in evolutia catre societatea avansata prin cresterea puilor de catre turma nu de catre parinti.Vorba englezului: the many the mery!
Din nefericire, din cauza încăpăţânării de a susţine un concept controversat care se doreşte a fi introdus în circuitul juridic şi parţial s-a şi reuşit, se scapă din vedere tocmai interesul superior al copilului.
Nimeni nu neagă importanţa dragostei părinteşti, dar absenţa parţială sau totală a acesteia nu are consecinţele mult trâmbiţate aici. Să ne gândim doar cum au crescut generaţii întregi de copii fără taţi, în special sau fără nici un părinte, în orfelinate, după războaie.Acei copii, ajunşi adulţi, au reconstruit ţările lor distruse până-n temelii şi au dezvoltat societati democratice prospere - sub nici o formă nu au fost generaţii cu lipsă de stimă de sine şi cu probleme psihologice. Să vedem acum, în aceleaşi ţări, unde există custodia fizică comună şi unde familia tradiţională este înlocuită cu "relaţii" şi partajarea custodiei, numărul psihologilor a crescut datorită creşterii cererii şi rata sinuciderilor a crescut. Nu vă va face nimeni un studiu de acest gen, fiindcă nimeni nu vrea să-şi recunoască eşecul politic, la fel cum se întâmplă cu multiculturismul şi imigraţia islamistă. Şi la fel cum dvs. nu recunoaşteţi că lipsa de continuitate din viaţa unui minor nu-i este benefic.
Eu am dat exemplul înotului, tot aşa putea fi orice activitate care necesită perseverenţă şi continuitate. Eu nu cunosc sute de cazuri , ca d-nul When - stimate domn, dacă nu trăiţi în Romania, nu cunoaşteţi realităţile de aici, dacă trăiţi aici, în Romania există una sau două cazuri de gardă partajată, şi acelea dacă aşa s-au înţeles părinţii.
Nu există un rău mai mare făcut copilului decât a-l lipsi de o activitate extracuriculară care-i face plăcere. Sportul dezvoltă fizic, psihic, disciplinează şi creează apartenenţa minorului de un grup. Arta dezvoltă simţul estetic şi stimulează psihicul.
Dumneavoastră nu vă daţi seama că un aşa aranjament izolează copilul de societate? Practic, îi taie aripile, îl menţine în mediocritate.
Nu am spus niciodată că un părinte poate fi înlocuit cu un curs, este distorsionare forţată a spuselor mele. Nu acuz nici mama, nici tata. Poate , pentru fetiţa respectivă, era mai bine să nici nu fie dusă la înot şi pian, fiindcă nu avea ocazia să fie exclusă din competiţie şi să nu urce pe scenă la spectacolul artistic al colegilor de curs.
În situaţia în care părinţii renunţă la şicanări reciproce, se întâmplă cum am scris mai sus:copilul merge şi la unul, şi la altul - el are domiciliul stabilit la mama, doarme la mama, dar nimeni nu-l opreşte să meargă când doreşte la tata, la bunicii paterni, fără program de vizită şi penalizări. Dar pentru asta, ambii trebuie să fie oameni rezonabili şi să nu-l includă pe copil în neînţelegerile lor.
Doamna ps
Nu va convine discutia initiata, stay away ca sa zic asa. Ati face un bine tuturor userilor ce incearca sa-si dea seama unde e legatura intre ce scriu ei si ce raspundeti dvs. Parintii sunt mama si tata, chiar si divortati fiind. Actualul partener al mamei sau actuala partenera a tatalui nu reprezinta o turma ci famlia fiecaruia. Divortul este un fenomen deloc usor dar in unele situatii necesar. Divortul unui copil insa de parinte nu e deloc firesc, iar ce fac parintii alienatori e un abuz mizerabil.