Citeam undeva ca singura sansa reala a parintelui alienat esta ca, pe parcursul procedurii de executare silita, parintele alienator sa isi epuizeze proprile-i resurse de bani, timp si energie si, astfel, sa cedeze si sa renunte la comportamentul alienator.
Si asta pentru ca se stie ca executarea silita nu ofera solutii concrete de acces imediat la copil sau solutii concrete de remediere a relatiei disfunctionale existente intre copil si parintele alienat.
Exista vreun user care e la curent cu unele solutii ce au dat rezultate cand ai de a face cu parinte alienator obsedat de distrugerea relatiai dintre celalalt parinte si copil?
Dle AgainsPas, "
Eu nu credeam ca cineva poate suporta atatea injurii, denigrari, reprosuri, ironii, mizerii pe scurt bataie de joc cat am putut sa vad ca indura tatii cand merg sa-si ia copiii de la usa mamei." poate nici noi nu am crezut cum o mama poate suporta asemenea mizerii, bataie de joc la adresa ei sau a copilului, si totusi exista, si chiar nu sunt rare cazurile.
Da When, daca lucrurile sunt asa cum le-ati prezentat, in cazul prietenului d-voastra este vorba despre alienare fara discutie!
Acum, citind cateva dispute pe forum cu acest subiect, am ajuns la concluzia ca lumea este tentata sa generalize, atat intr-o tabara cat si in cealalta.
Fiecare caz e singular si abia dupa ce cunosti in detaliu situatia ai putea emite o parere pertinenta legata de respectivul caz deci majoritatea opiniilor de pe forum sunt departe de a fi obiective.
Da, alienare parentala exista dar din pacate nu suntem in masura sa opinam aici pe forum in care situatii se aplica si in care nu este vorba despre alienare.
Mi se pare nepermis sa se spuna ca doamna Martonze isi alieneaza copilul, din motivele expuse mai sus. Alienarea exista doar cand parintele vizat de alienare, chiar n-a facut greseli majore, n-a dat dovada de lipsa de respnsabilitate si n-a abuzat copilul (fizic sau emotional) ceea ce in cazul d-nei Martonze, daca este adevarat ce declara ea, s-a intamplat.
Sub cupola acestui termen "alienare" se ascund uneori adevarate monstuozitati aduse ca argumente de tatal "victima" si daca nu se rafineaza extrem de bine putem cadea in greseala de a da credit parintelui care invoca alienarea cand de fapt este instrumentata chiar de el.
Cazul meu: deteriorarea relatiilor intre soti cand cei 2 copii aveau 5 ani respectiv 3 luni. Tatal lipsea aproape fara exceptie noaptea de acasa si cand baietelul il intreba unde pleaca in fiecare noapte, raspundea invariabil: "la serviciu sa fac bani sa ai tu cand vei fi mare". Baietelul mergea uneori sa verifice daca tatal intr-adevar este la birou (biroul era in aceeasi curte cu casa) si nu isi explica unde-i totusi tatal (lucruri povestite mult mai tarziu de baietel cand era deja major). Dupa alti cativa ani, sotia decide sa se mute in alt oras din cauza presiunii sociale, a barfelor legate de escapadele amoroase (facute prea pe fata) ale sotului. Isi cauta chirie, se inscrie la facultate si dupa 3 luni aduce si fetita mica cu ea, baietelul ramanand la insistentele tatalui cu acesta. Dupa 6 luni in care baietelul este neglijat de tata, lasat singur acasa zile in sir, absente de la scoala, mama il ia si pe el in orasul in care s-a mutat si continua toti 3 scoala, gradinita si facultatea si munca (mama) cu putin ajutor din partea parintilor mamei.
Anii trec, relatiile dintre soti dupa despartirea lor sunt foarte civilizate, tatal este incurajat sa vina cat mai des sa viziteze copiii chiar daca la intretinerea lor nu participa sau ulterior participa foarte putin. Dupa 2-3 ani cu vizite odata sau de 2 ori pe luna, tatal dispare complet din peisaj si nu le mai raspunde copiilor la telefon. Inainte de asta baiatul (la vremea respectiva de 12-13 ani) isi intreaba tatal de ce nu vine mai des pe la ei, acesta argumenteaza cu motivul ca motorina e scumpa, baiatul spune ca are niste economii si ii da sa aiba sa mai vina macar inca odata sau de 2 ori, tatal ii raspunde: "da, dar gandeste-te ca e si uzura motorului" ...
Ulterior tatal dispare, asa cum am explicat mai sus, si raspunde doar mamei la telefon stiind ca mama il suna cand e ceva important sau cand are de rezolvat probleme administrative in legatura cu bunurile comune.
In aceeasi perioada falimenteaza si firma ramasa in grija sotului dupa plecarea sotiei. In 2012 sotii divorteaza legal, amiabil si bunurile raman la partaj sotiei, sotul suspect de binevoitor argumentand ca e foarte bine asa, sa le ramana copiilor.
Imediat dupa pronuntarea sentintei de divort lucrurile iau o intorsatura neasteptata pt sotie, sotul incepe presiunea asupra sotiei sa-i cedeze bunurie care i-au revenit ei la partaj (in sfarsit se desluseste si misterul amabilitatii sotului de la partaj, ii era atrasa raspundere materiala pentru datoriile firmei si ar fi pierdut tot ce potential ar fi castigat la partaj). Tot in aceeasi perioada incep presiuni si telefoane la copii (care acum aveau 16 respectiv 21 de ani) sa mearga in vizita la el sa le explice mai bine cine-i cu adevarat mama lor etc. Sotia de greata situatiei accepta sa-i dea bunurile fostului sot dar baiatul nu este de acord (ironia situatiei: "sa fac bani sa ai tu cand vei fi mare"), ii spune mamei ca nu este corect sa beneficieze de niste bunuri pe care le pierduse deja si care la urma urmei reprezinta o oarecare compensare pentru copilaria si adolescenta traita de ei asa ca o roaga pe mama sa pastreze bunurile si sa le foloseasca pentru studiile lor. Mama accepta desi stie ca va incepe o perioada cumplita, dar pentru copii e pregatita sa faca orice sacrificiu.
Tot cam in aceeasi perioada, inainte cu putin de inrautatirea relatiilor dintre baiat si tata, sotul il propune baiatului (care avea 21-22 ani) sa accepte sa ia un credit nerambursabil pe numele lui si sa-l administreze tatal intr-o afacere agricola. In acet moment, mama si-a exprimat opinia si datorita experientei vis-avis de capacitatea manageriala a tatalui, a sfatuit baiatul sa nu accepte propunerea fiind aproape sigura ca colaborarea s-ar termina cu pierdere financiara si stres major pentru baiat.
Tot in aceeasi perioada sotul, suna rudele si cunoscutii sotiei si le spune ca fata (in varsta de 16 ani) nu-i copilul lui, ca nu a intretinut relatii intime cu mama in perioada respectiva si supunand-o pe fata la al doilea test de paternitate (dupa ce primul l-a nemultumit motivand ca mama a schimbat probele in timp ce erau transportate de masina laboratorului la Bucuresti) care au relevat bineinteles ca el e tatal.
Recent, anul acesta, sotul contesta executarea pensiei de intretinere (stabilita din cauza ca-si ascunde veniturile la 1/4 din minimul pe economie) invocand " alienarea parentala" instrumentata de mama si anume ca el avand incredere in mama a dat banii fara sa ceara chitanta iar copiii (unul de 24 ani si cealata de 19 ani) sunt spalati pe creier de aceasta si facuti sa creada ca el n-a achitat pensia de intretinere si ca a platit pensie de intretinere pana la varsta de 80 de ani ai copiilor prin bunurile lasate la partaj mamei.
Scuzati pentru lungimea mesajului dar as vrea sa va intreb domnule When oare in cazul in care acest tata ar veni la d-voastra cu varianta lui bineinteles, n-ati fi tentat sa-i dati dreptate si sa acuzati mama de alienare parentala? E extrem de sensibila problema si necesita implicare multa din partea specialistilor (magistrati, psihologi, etc.) pentru a decide in interesul superior al minorului.
Remedii impotriva alienarii: Incercarea celuilalt parinte sa transmita finut copilului ca exista oricand pentru el, sa fie la dispozitia acestuia daca sunt situatii cand copilul doreste sa-l vada sau sa-l sune, sa incerce constant sa-l vada la iesirea de la scoala, fara sa-l deranjeze bineinteles. In timp, cu perseverenta din partea parintelui nealienator, lucrurile se vor aseza in favoarea copilului. Asta zic eu ca poate face un parinte care are un copil alienat de celalalt parinte, mi-e teama ca orice incercari de rezolvare in forta a situatiei se rasfrang asupra copilului si e mai bine de ales raul mai mic.
Cris1971, măcar dumneavoastră aţi fost scutită de aplicarea de penalităţi, fata dvs. este deja majoră, dar dacă fostul dvs. soţ ar citi recomandările de pe acest forum şi fata ar avea doar 16 ani, i-aţi plăti dvs. domnului pensie viageră până la 80 de ani, pe motiv de alienare parentală, nu de altceva, dar acest concept este atât de modern în Romania actuală, încât fiecare părinte rezident poate fi acuzat de alienare.Recent am citit un raport psihologic, întocmit de la fel de modernii "psihologi judiciari" în care mama era învinuită că e prea protectoare cu copilul şi că are putere de influenţă asupra lui - păi dacă de la naştere a fost singurul părinte care s-a ocupat de copil, cine trebuia să aibă influenţă asupra lui? Vecinul? Şi cine trebuie să protejeze copilul, dacă mama a fost singurul părinte prezent?
Cristi, aveti un mesaj foarte pertinent, foarte la obiect care pune degetul pe rana.
Este o mare problema si e dificil sa cerni graul de neghina. E dificil sa iti dai seama cand e vorba de alienare si cand de nesimtire crasa.
O sa va spun cum ma ghidez eu insa atentie, e doar o parere personala.
Pentru mine, daca tatal considera ca e vorba de alienare parentala insa cand vorbeste de fosta foloseste un limbaj de mahala, in start a cazut in ochii mei si am mari dubii ca ar fi vorba de alienare.
De regula parintele alienat e orientat spre copil, nu pe scandal. El nu spune " ha, lasa ca ii arat eu proastei, o execut silit" el isi frange mainile si zice " cum sa execut silit ca-mi sufera copilul" Parintele alienat este revoltat nu agresiv. parintele alienat cu adevarat cumpara si trimite pensie alimentara la copil chiar daca nu stie nimic de acesta. Parintele alienat se gandeste cand mananca pentru prima oara capsuni in anul acela daca cineva a cumparat si pentru copilul lui. Parintele alienat are lacrimi in ochi cand te vede cu copilul tau si-ti spune ca exact asa il lua si al lui pe el in brate. Parintele alienat stie ca al lui era innebunit dupa lego, ca avea alergie la polen sau ca ii este teama de paianjeni.
Parintele alienat vorbeste de copil nu de fosta relatie.
Chiar cand vezi un tata care zice ca face,drege si asigura totul la copil dar habar nu are ce iaurt mananca acesta sau care e pediatrul lui,iti cam dai seama.
Chiar daca la inceput probabil as crede o asa poveste, ca cea povestita de dumneavoastra ,in timp zic eu ca mi-as da seama.
Annisia, am prieteni divortati, femei si barbati, foarte multi.
Aici e vorba de alienarea parentala insa stiu si variantele parintelui resident care se ocupa de tot si nu are nici un sprijin. Ca mai asamblez biciclete cand tatal zice de o luna ca vine dar inca putin si trece vara.... Si am mai dat bani cand tatal zice ca vine sa achite parte din factura de la spital ( particular) se bate cu pumnii in piept ca neaparat sa I se duca copilul acolo apoi dispare ca magarul in ceata la plata. Si multe alte povesti care ma revolta in egala masura cum ma revolta alienarea. Asa ca stiu si cealalta parte de poveste.
avocatnet.ro explicăm legislația
againstPAS, utilizator
Cris1971, utilizator
AlexEnder 
brokenangel