remedii efective alienare parentala evidenta

Annisia, normal ca se considera alienare si cazurile de care vorbiti. Alienarea poate avea loc la rezident sau nerezident. Nu inseamna ca daca are loc in timpul programului de vizita nu dauneaza copilului.
In plus, nu doar parintii alieneaza, sunt cazuri in care si rezidentul sau nerezidentul sunt de buna credinta si bunicii uneia dintre parti alieneaza copilul impotriva fostului ginere sau fostei nurori. Tot alienare este, tot abuz.

Dar dacă prietenul de joacă, vecinul sau băcanul de la colţul străzii spun câteva vorbe frumoase despre celălalt, cum îi penalizezi? Muţi băcănia, vecinul şi prietenul :sorry:

parintii alienatori sunt cei care neaga alienarea cel mai vehement.
Altfel este evident si de bun simt ce inseamna alienarea parentala. Sa te incapatanezi sa nu o recunosti nu face decat sa confirme ca ai pe agenda ta niste lucruri care nu trebuie sa iasa niciodata la iveala.

When, ştiţi vorba aceea: "Cea mai bună defensivă este ofensiva" ? Chiar dacă nu o ştiţi, o practicaţi :)
Deci, aşa cum am scris mai sus, un copil are multiple nevoi şi viaţa lui trebuie să se desfăşoare firesc.
Pentru copilul născut într-o familie normală, firescul este să trăiască alături de părinţi, fraţi, să-şi cunoască neamurile, etc.
Când părinţii divorţează sau se despart, după ani de convieţuire, copiii trec de la firesc la nefiresc, sunt o mulţime de posibilităţi: familie monoparentală, familie nouă cu părinte vitreg, locuinţă alternantă cu doi părinţi vitregi sau doar cu unul. Aici pot interveni acele denigrări prin gânduri sau atitudini, fiindcă partenerii nu s-au despărţit din prea multă înţelegere. În toate aceste cazuri, copilul are o viaţă nefirească.
Pentru copilul născut fără prezenţa tatălui biologic, adică crescut de la naştere de mama şi familia ei - bunici, unchi, mătuşe, firescul este această familie.Apariţia tatălui în viaţa sa este ceva nou , iar modul în care îşi face intrarea în viaţa copilului este determinant în evoluţia ulterioară.
Ce este de ascuns aici? Oare este ceva anormal ca un copil să nu iubească un necunoscut? Vorbiţi de chemarea sângelui - nimic mai fals, câţi "taţi" descoperă după ani de zile că au crescut copilul conceput de altul? Copilul se ataşează de persoanele cu care trăieşte şi iar, este firesc să aibă continuitate în recunoaşterea autorităţii celor cu care a trăit până atunci şi care l-au ghidat în viaţă până la apariţia tatălui iubitor. Este la fel de firesc ca un părinte să fie protector faţă de copilul pe care l-a îngrijit şi crescut singur, fără aportul celui nou apărut în viaţa sa.
De aceea, în virtutea dreptului copilului de a-şi cunoaşte originile, de a - şi cunoaşte părintele biologic sunt reglementate măsuri care să faciliteze realizarea acestui drept, dar ca orice drept, nu este o obligaţie a copilului. Oricine are un drept, poate uza de el sau nu. Şi eu am dreptul să-mi fac anual analizele medicale gratis, dar nu sunt obligată.
În acest context, intrarea cu bocancii în viaţa copilului, brusc, în forţă, nu este altceva decât un act criminal la adresa acestuia; acesta este adevăratul abuz şi rele tratamente aplicate minorului, indiferent dacă acest lucru este făcut în baza unei sentinţe judecătoreşti sau nu.
Şi atunci, e firească ostilitatea minorului împotriva forţei.Dragoste cu forţa nu există, este chin. Şi nu te poţi aştepta ca atunci când descinzi cu executorul şi Poliţia la domiciliul copilului, să fii aşteptat cu surle şi trâmbiţe.

Martonze, poate nu stiu vorba aceea insa stiu subiectul acestui topic. Dumneavoastra il stiti?
Ok, am inteles, nu credeti in alienarea parentala. parerea dumneavoastra. Insa sunt oameni care cred si care au nevoie de solutii. Parinti, copii. Faptul ca tineti mortis sa ne spuneti non-stop ca asa ceva nu exista nu face lucrurile mai putin reale pentru cei care se confrunta cu asta.
Pentru mine este evident ca dumneavoastra sunteti un parinte care alieneaza. Este simplu.
Dumneavoastra credeti ca ideile mele sunt gresite. Va respect asta.
Insa sa parazitati acest subiect si sa incercati sa abateti orice raspuns nu denota dupa mine decat o profunda suferinta mentala si sufleteasca. Iar locul sa o gasiti nu e aici ci la psiholog.
Aici se cauta solutii. Puteti sa le oferiti? Da sau nu?
Daca nu, atunci drum-bun, daca da, ar fi de folos.