Citeam undeva ca singura sansa reala a parintelui alienat esta ca, pe parcursul procedurii de executare silita, parintele alienator sa isi epuizeze proprile-i resurse de bani, timp si energie si, astfel, sa cedeze si sa renunte la comportamentul alienator.
Si asta pentru ca se stie ca executarea silita nu ofera solutii concrete de acces imediat la copil sau solutii concrete de remediere a relatiei disfunctionale existente intre copil si parintele alienat.
Exista vreun user care e la curent cu unele solutii ce au dat rezultate cand ai de a face cu parinte alienator obsedat de distrugerea relatiai dintre celalalt parinte si copil?
Nu vad de ce este asa dramatic cazul. Mult mai dramatica mi se pare separarea de mama, sau de tata sau sa consideram ca a creste un copil in ambele familii recompuse ar fi nefiresc.
Ce înţelegeţi prin "separare"?
Dvs. nu vă daţi seama ce viaţă duce acea fetiţă? A fost aici, la mine acasă, sunt prietenă cu "mama vitregă". Este o fetiţă introvertită, retrasă - nu i-am văzut un zâmbet pe faţă. Ştiţi ce înseamnă să nu fi cooptat în echipă, fără a avea vreo vină? Ce educaţie primeşte acest copil, din 4 părţi? Oare nu-i era mai bine la mama, să nu trebuiască să parcurgă zilnic una oră în gazele de eşapament în drumul spre şi dinspre şcoală şi să nu aibă supărări că nu e inclusă în echipă?
Sau invers, la tata, cu avantajele enunţate? Nu înseamnă separare, relaţia se poate menţine fără trambalatul copilului de colo -colo.
Martonze, eu stiu sute de cazuri (ce e drept nu de prin tarisoara noastra unde nu se practica) de copii extrem de fericiti ca in ciuda divortului, timpul petrecut cu mama e egal cu timpul petrecut cu tata. Asa ca exemplul dat de dvs nu mi se pare dramatic. Cand un copil creste fara de mama sau de tata ca asa are chef unul dintre parinti atunci devine dramatic.
Nu comentez un caz anume pentru ca nu am toate datele problemei si nici nu poti afirma ca e rau sa cresti intr-o familie recompusa doar pentru ca dvs povestiti un caz al unei fetite introvertite si retrase. Nu am inteles de unde ati tras concluzia ca daca ar fi stat doar la mama sau doar la tata ar fi fost mai putin retrasa. Supozitii fara sens. De fapt discutia in sine e fara sens pentru ca stau sa explic cuiva ca un copil poate creste si cu mama si cu tata dupa divort. Adica stau sa explic normalitatea.
Martonze, va rog sa cautati pe internet blogul Oanei Voda, printer altele, povesteste cum a impartit custodia copiilor ei, doi baieti, unul de cateva luni si altul de nici 2 ani cu fostul sot. Custodie comuna fizica. Si parintii stau separat, ea a calatorit mult, ii trimitea fostul sot copii in nu stiu ce tara se afla daca atunci era momentul ei de petrecut cu minorii.
Sunt cazuri si cazuri, copii si copii.
Ma indoiesc ca fetita prietenei dumneavoastra este introvertita doar pentru ca parintii ei au custodie comuna fizica. Iar daca intre legatura cu un parinte si un curs de inot dumneavoastra puneti egal, atunci ma intreb de ce mai discutam.
Apreciez de nu mai pot parintii care au copilul acasa si trambiteaza despre cum se poate mentine relatia cu prorpiul copil cateva ore pe saptamana in parc.
Apoi, la alte subiecte spun ca normal ca minorul e mai atasat de resident pentru ca nerezidentul vine doar cateva ore pe saptamana in parc.
Trag linie si deduc ca orice ar face un nerezidentul, nu este bine.
Si nu, nu cred calegatura cu copilul tau devine una trainica si rezistenta prin cateva ore pe saptamana.
Martonze, daca fostul ar castiga custodia copilului dumneavoastra, cat de linistita ati fi sa il vedeti 3 ore in parc la 2 saptamani? Ca in acceptia dumneavoastra tot legatura este.
Cred ca ar fi mai bine sa nu mai trasati dumneavoastra altora cum sa accepte normalul pe care dumneavoastra nu il acceptati.
Eu ca parinte va zic ca nu cred, sub nici o forma ca daca nu iti culci copilul, nu il speli, nu ii pupi ranile, nu il ingrijesti cand e bolnav, nu ai timp de calitate petrecut cu el, ai atunci l relatie stabile,profunda si benefica pentru amandoi cu copilul tau. Iar asemenea relatie nu o ai cu 2 week-end-uri scurte pe luna. Asa esti vecin, unchi, cunoscut, nu tata, nu parinte.
As vrea sa vad un nerezident cu un program asa rudimentar batandu-se cu pumnii in piept despre legatura trainica cu copilul lui, insa ma indoiesc ca o sa gasiti.
Asa ca sfaturi despre cum altul,nu dumneavoastra, altul ar trebui sa faca si sa dreaga si sa mentina si asa sunt pur si simplu dovada de ipocrizie. Pentru ca spuneti ca sunteti parinte. Si asta se bate cap in cap cu ce sustineti aici.
Domnilor, dvs. orice vă spun, ajungeţi la aceeaşi concluzie.
Este de-a dreptul absurd să compari locuitul la un părinte cu un curs de înot - cred că nu aţi înţeles esenţa; acel curs putea fi de astronomie, de matematică sau de gimnastică. Dvs. puneţi în faţă interesul dvs. în faţa interesului copilului.
Un asemenea copil nu va putea performa niciodată, doar în domenii unde performanţa se deprinde la majorat, când îşi ia propria soartă în mâini şi nu mai este dependent de nimeni.
Vedeţi ţările unde se practică custodia fizică de ani de zile şi vedeţi rata sinuciderilor în rândul tinerilor. Vedeţi performanţele academice ale tinerilor din ţările vestice faţă de a tinerilor estici, care unplu băncile facultăţilor de acolo şi sunt dezvoltaţi intelectual net superior tineretului de acolo.
În ce priveşte cele 2 weekenduri pe lună, cine vă opreşte să aveţi un asemenea comportament încât copilul să-şi dorească să stea mai mult pe la dumneavoastră? Am mai spus şi altădată, cunosc familie divorţată al cărui copil, la întoarcerea de la şcoală, se opreşte la casa unde s-a gătit în acea zi mai pe placul lui sau unde este ajutat pentru temele de a doua zi - fără program, executări silite şi pupat rănile. Ar fi mai benefic să nu aibă nimic de pupat :)
avocatnet.ro explicăm legislația
againstPAS, utilizator
AlexEnder 
brokenangel