remedii efective alienare parentala evidenta

@ martonze
Cred ca pot sa imi imaginez cat e de greu. Macar insa copilul are libertatea sa-si exprime sentimente referitor la tata. In cazurile mai triste si desi nu va place cuvantul in cazurile de alienare, figura paterna este inlocuita de noul partener de viata al mamei, iar tatal natural fie este denigrat, fie nici macar nu se aduce vorba de el.

againstPAS,

copilul are libertatea sa-si exprime sentimente referitor la tata

, la ce vă referiţi? Cui poate copilul să-şi exprime sentimentele? În afară de faptul că "tresare" când vede alţi copii cu tata ( nu trebuie numai să tresară, sunt multe alte semne care trădează frustrarea) nu are ce face.
Şi atunci, întreabă mama: Mama, noi de ce nu ne cumpărăm un tată? Şi-i explici că el are tată, care îl iubeşte şi îl vizitează., vorbeşte cu el la telefon...Iar copilul răspunde: Nu din acela vreau, vreau unul care să locuiască cu noi...
De fapt, copilul îşi doreşte firescul.

Depinde ce intelegem prin firesc doamna. Idealul e ca tata si mama sa fie casatoriti si sa locuiasca impreuna. Firescul e in functie de situatie. In cazul unui divort sau separare (daca ati citi unde s-a ajuns cu rata divorturilor ati vedea ca si divortul este un firesc), eu vad firescul ca fiind jumatate din timp cu mama, jumatate cu tata. Familiile recompuse exista si copiii cresc si se dezvolta fericiti si chiar firesc in ele sa stiti. Am vazut copii care se si mandesc ca la ei e acasa si la mama, si la tata. Numai la noi unele autoritati sau alte persoane au ramas in comuna primitiva si nu se adapteaza unor schimbari sociale.

Firescul dumneavoastra Martonze difera de firescul copilului.
Am o matusa paralizata, accident de masina, la cateva luni dupa ce a nascut. Firescul varului meu este asa, cu el ingrijind mama, mi-a spus anul trecut ca el nu isi mai poate imagina o viata in care mama il ajuta pe el, mama vine la scoala, mama il imbraca. E omul fericit, la casa lui, locuieste aprope de parintii lui. Copii lui au invatat ca firescul e sa invete sa mearga tinandu-se de caruciorul bunicii. Asta e normal. Toata lumea e fericita insa ca o are. Asta e firescul lor, asta e bucuria lor.
Este infinit mai bine ca doi oameni care nu se inteleg sa divorteze decat sa ramana impreuna ca asta e firescul copilului, cu parintii locuind impreuna. Din contra insa, e nefiresc, ca va creste cel mic cu idea ca ala e normalul intr-o relatie.

E firesc insa ca si copilul sa-si iubeasca amandoi parintii si daca are noroc sa aiba doi, care amandoi il iubesc si vor sa aiba grija de el, atunci sa il iubeasca si sa aiba grija de el. Pentru ca e nefiresc sa nu la un om, mama sau tata sa nu fie parinte pentru ca nu ai tu chef.

againstPAS, mie nu mi se pare dialogul inept, argumentez, cu un caz real: Părinţi divorţaţi în Paris, fiecare recăsătorit şi cu copil din noua relaţie, una fetiţă cu domiciliul alternant, 2 săptămâni/ 2 săptămâni, continuuu, vara-iarna.
Acea fetiţă este îngrijită, în perioada vacanţelor, de 4 perechi de "bunici", o pereche din Romania, 2 din Franţa şi una din China :) pentru că părinţii sunt constructori şi vara au cel mai mult de lucru şi nu primesc concediu vara, în plus lucrează zi-lumină.
Deşi locuiesc în acelaşi arondisment, şcoala fetiţei este la 5 minute de mers pe jos de la domiciliul mamei şi de 30 minute de mers cu motocicleta prin traficul din Paris de domiciliul tatălui. Tatăl duce fetiţa la înot şi la pian, mama nu.Fetiţa are întreruperi la ambele, astfel, colegii ei de la înot au fost în competiţie, ea a stat pe tuşă, fiindcă merge la antrenamente cu intermitenţă. Mama nu acceptă nici o schimbare de program, tatăl este legat de acest serviciu pentru a-şi onora obligaţiile-are loc de muncă şi casă în Nantes, dar până la majoratul fetei, este legat.

Dumneavoastră, orice vi s-ar spune, tot la alienare şi mame alienatoare ajungeţi. Din cele expuse mai sus, este evident că pentru copil, cel mai bine ar fi să locuiască sau cu mama, sau cu tata, dar nu 2 săptămâni alternativ la fiecare. În cazul semnalat, binele fetiţei ar fi la tatăl său, fiindcă acesta are la Nantes părinţii săi care îl pot ajuta, are casa sa şi ar avea şansa unui venit mult mai mare, în condiţii de siguranţă, plus că el se preocupă de activităţi extracuriculare ale fetiţei.
Iar pentru binele copilului, în cazul relaţiilor conflictuale, întâlnirile părinte-copil ar trebui să aibă loc pe teritoriu neutru, până la normalizarea situaţiei. Eu am mai multă încredere într-un părinte aflat într-o nouă relaţie decât unul rămas singur, al cărui singură preocupare să fie şicanarea celuilalt.