Dreptul la informare a nerezidentului versus interesul superior al minorului

Domnule Lucian: 1ul lucru, imi cer scuze daca credeti ca toate raspunsurile mele v-au fost adresate dvs si pe cale de consecinta le-ati luat personal. al 2lea lucru, nu am intentionat ca pe DVS sa va amarasc, mai mult decat probabil sunteti (si imi pare rau). al 3lea lucru: nu cred si nu am crezut niciodata ca toi fostii sunt niste criminali, doar pentru ca fostul meu e un golan (mi se pare cel mai apropiat de realitate termen).
Daca cititi cu atentie postarea dnului agpas nu e in sensul de a NU face o plangere penala, ci DACA o plangere pe nerespectarea hotarailor judecatoresti este sau nu potrivita.
Asa cum noi, mamele, trebuie sa vedem realitatea asa cum e, respectiv cu fosti buni si rai, si dvs trebuie sa acceptati ca nu orice copil care refuza relatia cu celalalt parinte e alienat, ci unii chiar au amintiri si experiente urate. Nu toate mamele acestor copii care refuza relatia cu tatal sunt "alienatoare". Exista si cazuri in care celalalt parinte nu a vrut, la timpul potrivit, sa-si faca o relatie cu copilul si cand s-a trezit, ce sa vezi? era prea tarziu. Trist, dar adevarat, pe lumea asta exista moimente care sunt prea tarziu.
Va doresc sincer sa gasiti resursele necesare de a remedia lucrurile si mamei mintea necesara de a deschide usa comunicarii.
Scrieti ca tatal nu si-a vazut copilul de 2 luni. Inteleg ca l-a vazut pana acum 2 luni (sper sa nu gresesc si sa mi-o luati in nume de rau). Trebuie, zic eu, sa se fi intamplat ceva. Ceva, ce a determinat schimbarea de acum 2 luni.
Cat priveste ceea ce as considera eu IDEAL, va spun sincer, asa cum am scris constant, eu nu am aceasta nevoie stringenta a unei pensii, mari sau mici. Daca as primi de exemplu o pensie de 1000 de lei, calitatea vietii copilului meu nu s-ar schimba esential. Ar conta, nu vreau iar sa par ingamfata (desi nu va fac niciun repros ca asa ati apreciat sa ma numiti). Daca primesc insa pentru copil 300, 500, 700, va spun ca liucrurile sunt la fel. Asa ca as renunta bucuroasa la aceasta suma, daca mi s-ar cere.Problema insa am preluat-o de la Martonze. Cum poate un barbat sanatos in floarea varstei sa pretinda ca contributia lui la viata propriului copil poate fi de 180 lei? Ce are? E bolnav, are pensie de boala, de nu poate munci astfel incat sa aiba o contributie decenta la viata propriului copil?
Si sa stiti ca pe cat de nedrept vi se pare dvs sa fiti "inglobat" in tagma celor care-si ascund veniturile pentru a-si lipsi copilul de pensie, pe atat de nedrept mi se pare si mie sa fiu acuzata de alienare cand tatal copilului meu ani de zile mai mult nu venea decat venea la copil si azi se mira ca dupa ce el i-a dat baiatului ignore ani de zile, acum a venit randul pustiului sa-i dea ignore.

Iar o invartiti ca la Buzau (da, din Buzau sunt).

Ati pus intrebarile astea:

Ati "intalnit" aici pe forum vreunul care sa intrebe cum sa faca si sa revina si sa zica, am incercat cum ati propus si e mai rau, mai bine, la fel? Ati vazut pe cineva interesat de altceva decat cum sa critice si sa invinovateasca mama?

V-am demonstrat clar ca DA, AU EXISTAT ASTFEL DE CAZURI dandu-va inclusiv exemplul meu!

Dar ati preferat sa ignorati asta! Va contraziceti singura! De ce ati omis cazul expus de mine si ati preferat sa spuneti "niciunu nu a facut asta!"? Cand stiati ca e complet FALS? Sa ii spunem "minciuna" sau "manipulare"?

Nu am luat absolut nimic personal. Raspunsul dvs. arata inca odata ca scopul dvs. este de a condamna din start orice barbat! Si spun asta pentru ca ceea ce afirmati nu are nici o legatura cu ceea ce am zis eu.

Nu sunt deloc amarat, eu nici nu sunt insurat si nici nu am fost. Si nici copii nu am. Dvs. nici nu realizati cu cine vorbiti si despre ce ati vorbit cu mine dar trageti mereu aceleasi concluzii.

Mie imi pare rau de oamenii care citesc aici ceea ce scrieti mereu, adoptand aceeasi atitudine din start: TU BARBATULE ESTI DE VINA! Desi afirmati ca nu ii vedeti pe toti niste golani.

Asta in loc sa cereti macar informatii, ca sa nu mai zic ca aici e un forum juridic si nici macar nu ar trebui sa discutam despre moralitate. Intrebare juridica - raspuns juridic. PUNCT!

Dar mergem mai departe tocmai pentru ca NU TOTI isi doresc un raspuns strict juridic ci isi doresc sa afle ce pot face, ce solutii au.


Domnul againstPAS a intrebat exact asa:

Mie personal plangerea pentru nerespectare unei hotarari judecatoresti nu mi se pare neaparat o solutie optima. Alte solutii legale eventual si testate in practica?

De unde pana unde ati tras dvs. urmatoarea concluzie:

Daca cititi cu atentie postarea dnului agpas nu e in sensul de a NU face o plangere penala, ci DACA o plangere pe nerespectarea hotarailor judecatoresti este sau nu potrivita.

El spune CLAR CA NU I SE PARE O SOLUTIE OPTIMA si intreaba daca exista alte solutii legale eventual si testate in practica!

Dovada inca odata ca sunteti orbita inca de ura si nu realizati cu cine si ce vorbiti!

Primul dvs raspuns a inceput asa:

Problema apare cand [.....] Si anume: cand nerezidentul incearca sa faca partie in jurul tau, sufucandu-te cu procese si plangeri, urmarind sa te amendeze, sa-ti faca dosare penale, denigrandu-te pe la rude si prieteni comuni, [......] ai dat foc la casa nu poti intreba proprietarul de ce nu te invita la o cafea, problema e la tine, cu capu', nu la "proprietarul" casei in flacari.

[....] trebuie sa aveti in vedere tot ce inseamna acest interes, nu doar ce vreti dvs sa selectai din aceasta notiune, si sa evaluati masura in care dvs l-ati respectat, (caci nu putem incepe ca la 7 ani cu intai sa faca alalalt [...]

[ ... ] vedeti-va intai barna din propriul ochi si abia dupa, paiul din ochiul rezidentului.

Asta vi se pare ca este un raspuns DEMN de ceea ce afirmati?

INCA ODATA: QED! Sunteti sufocata de ura!

Si sicner, va mai pot demonstra folosind doar cuvintele dvs. de zeci de ori. Insa nu are sens. Sincer .... incercati sa va impacati cu dvs. insiva. Apoi cu lumea din jur. Va faceti rau singura ...

Revenind la restul ultimului dvs. mesaj: Sunt de acord ca exista si tati care corespund descrierii dvs, ba chiar sunt de acord ca e un procent majoritar. Insa asta NU inseamna ca dvs. aveti dreptul, in virtutea acestei majoritati sa judecati pe cineva si sa aplicati regula de 2 simpla asupra lui: daca eu am avut ghinion de un "golan" si 50% +1 sunt golani, inseamna ca oricine vine pe avocatnet.ro e "golan".


Mergem mai departe cu mesajul dvs.
In legatura cu pensie, cred ca e un nonsens sa discutam despre ea.Cunosc o mama care ar renunta la o pensie de 700 lei (salariu de 2800 lei, da?) numai sa stie ca tatal dispare din viata lor. Desi ea a fost cea care a inselat, a fugit cu amantul timp de 4 luni si brusc cand sotul a intentat divort , mama ce mult isi iubeste copilul.

Cazuri negative sunt de ambele parti. Diferenta intre mine si dvs. este data de faptul ca eu accept acest lucru dar dvs. nu.

Dvs. plecati din start de la premisa "da` de ce nu ai sapca? Sigur ai facut tu ceva daca esti tata!". V-am dovedid deja acest lucru mai sus.

Nu a sustinut nimeni ca toti copii sunt alienati, numai dvs. sunteti atat de absolutista in exprimare. Sunt copii care nu sunt alientati si totusi isi resping tatal.

Acest lucru se poate intampla din 2 motive:
- primul si din pacate probabil cel mai intalnit: tatal este un strain, neinteresat, profita de copil pentru a se rabuna pe mama;
- al doi-lea este dat de mama care in virtutea urii pe care o poara fostului sot isi influenteaza copilul in acesta directie. Sau, daca nu o face, este neutra : "a venit tata, trebuie sa te duci cu el ca asa a zis legea". In loc de: "uite, a venit tati, iti era dor de el? te duci sa te joci cu el si maine ne revedem. Iti fac o prajiturica maine, da?"

Ati prins ideea?


Tatal copilului dvs. v-a acuzat de alienare. Nu noi! Noi nu stim care este realitatea.

Referitor la cele 2 luni, daca ati fi citit mesajele mele cu atentie in loc sa va revarsati ura pe fostul sot ati fi aflat urmatoarele:

7 luni de la apelul pierdut cu success de mama.

Tatal a reusit sa vada copila de 2-3 ori, la poarta, pentru cateva minute (10-15). Mama motiva "sa se obisnuiasca cu el". fetita avand cca 3 ani si nici cel mai mic gest de respingere.

de 3-4 ori a reusit sa o ia de dimineata pana dupa amiaza, adica 4-5 ore dintre care 1 ora jumate pe drum.

Tatal a considerat ca fetita nu are nici cea mai mica problema in a petrece timpul cu tatal si a propus sa o tina conform hotararii (de sambata pana duminica). Mama s-a opus. Motivarea: nu e momentul!

Intr-un final a luat-o si a hotarat sa o tina pana duminica desi mama s-a opus.

Totusi dupa insistentele mamei si dupa telefoane la cateva ore in care tatal ii raspundea si ii dadea detalii, apeluri in care mama vroia sa vorbeasca cu fetita de 3 ani si tatal o ruga prin casa sa vorbeasca cu mami dar ea nu avea treaba - se juca, a adus-o cu cateva ore inainte de ora din hotarare. A mai luat-o de 2 ori asa, de sambata pana duminica.

Apoi a motivat ca e racita si ca nu ar fi bine sa o ia, tatal a acceptat (fara compensatie). Apoi a motivat ca are programare la doctor cu fetita, in capitala - ups, tatal a aflat ca de fapt programarea era peste 2 saptamani, in cursul saptamanii, nu sambata!

I-a dat mesaj si i-a spus asta si ca vrea sa respecte programul. UPS! A disparut. De atunci ne uitam la poarta inchisa fara nici o solutie amiabila.

Ghiciti cam ce s-a intamplat?

Cum va suna: "Faci cum vreau eu, o iei doar cum si cat vreau eu, altfel nu te mai las sa o vezi deloc" ? Imediat ce tatal a decis sa o ia peste noapte ... s-au schimbat ploile.

Deci?

Doamna Petronela, niciunul, dar absolut niciunul dintre tatii nerezidenti de pe acest forum nu a sustinut cum ca nu exista si tati nenorociti. Din contra, suntem constienti de asta.
Acum insa ne aflam la alt topic, referitor la dreptul de informare, la masuri legale pe care le poti lua cand iti este incalcat.

Doamna PS, tocmai ati aflat, schimbarea de acum 2 luni a fost ca tatal a dorit sa-si ia copila conform programului de vizita. Singura care a avut ceva impotriva a fost si este mama.
A fost normal insa sa presupuneti ca tatal a fost de vina, ca tatal a facut ceva in urma cu 2 luni. E ok insa, ne-am obisnuit cu dumneavoastra.

Nu aduce insa nici un plus discutiei insa faptul ca mereu, dar mereu in loc sa veniti cu sfaturi legale reale sau propuneri, nu face decat sa va luati de tati. Mereu. intotdeauna. Si poate cuvintele userului Lucian_bz sa va faca sa reflectati putin, nu de alta dar e evident pentru toti barbatii implicati in discutia asta si altele cum ca sunteti departe de a fi depasit despartirea de fostul partener. Si nu v-o spunem zeflemist sau frecandu-ne mainile cu bucurie, ci pur si simplu, ca e ceva ce ar trebui sa incheiati. Probabil multe sentimente negative, Dumnezeu stie. Insa nu sunteti ok. Inca va afecteaza mult.

Doamna PS,
Daca nu schimba cu nimic suma de 300, 500, 700 sau 1000 lei eu zic sa ii propuneti golanului urmatorul deal: tu nu mai platesti pensie si eu cresc singura copilul. Daca e asa nenorocit, precum spuneti si nu-i pasa de copil si nici nu vine al el, cu siguranta ar accepta, nu ziceati ca are alte prioritati? Of, dar parca vad ca incepeti cu teoria ca de fapt el vrea sa se razbune pe dvs.

Alta idee, daca nu a venit cu anii la program, stati linistita ca nu va poate acuza nimeni de alienare. Mergeti la DGASPC sa constate ca nu vine. Solicitati prezenta executorului sa constate ca nu vine. Solictati un program mai restrans. Adevarul va iesi la iveala sa stiti. Dar inca ceva doamna PS, ca sa pareti mai credibila, eu zic sa va camuflati putin bucuria ca baiatul ii da ignore, sa nu va dati de gol.

Si inca ceva. Sa stiti ca sunt unii copii adulti ce isi cunosc tatii mai tarziu (din diferite motive) si reusesc sa-si formeze o relatie. Cand ziceti ca tatal nu a vrut la timpul potrivit ce inseamna? Ca presupun ca dvs definiti ce este timpul potrivit, nu? Cum il calculati? Daca nu ai fost intre un si doi ani nu mai e momentul potrivit? Sau daca nu a fost intre o luna si trei luni e gata prea tarziu? Cum se face oare ca exista tati marinari, membrii ai fortelor armate ce sunt prezenti gen o luna din an si totusi nu le spune sotia ca e prea tarziu pentru copiii lor? Cum se face ca in ciuda absentei indelungate, cand vine tatal lor dupa un an stau lipiti cu nasul de gean sa-i vada venind si le sar in brate? Oare sa aiba ceva de-a face mama cu atitudinea copilului?

Buna ziua, tuturor, foarte interesant subiectul. Din nefericire, sunt unul din tatii care se regasesc in acest ,,razboi", cu mama copilului meu. Deocamdata, nu ofer amanunte. Doresc, in continuare sa vad observatiile si recomandarile specialistilor si nespecialistilor, in domeniu, in principal subiectul privind alienarea parentala. Rog persoanele care au avut / au pe rol , sau cunosc detalii priviind actiuni in instanta, privind alienarea parentala, sa-mi lase un mesaj. multumesc frumos.