Dreptul la informare a nerezidentului versus interesul superior al minorului

againstPAS, răspund întrebării Dvs., subiectiv, tot din proprie experienţă:
Suntem fiinţe umane , avem instincte şi sentimente, reacţionăm emoţional.Avem şi memorie şi subconştient. Un om normal reacţionează unei provocări în mod proporţional, deci te porţi frumos cu mine, mă respecţi, te respect şi eu.Mă jigneşti, mă calomniezi, îţi răspund pe acelaşi ton.
Eu nu sunt atât de credincioasă încât să respect principiul biblic ca dacă primesc o palmă, să întorc şi celălalt obraz,NU! eu reacţionez . La fel îmi educ copilul.
Mai am un principiu, în urma educaţiei primite de la părinţii mei, care niciodată nu s-au contrazis în problemele ce ne priveau pe noi, copiii: dacă tata spunea ceva, aşa era, dacă mama stabilea ceva, nu intervenea tata că nu e bine.Nu am auzit niciodată :"proasta de mă-ta" sau "imbecilul de tata"
Ei, aici intervine "portarul".Portarul e om.Dacă-i vorbeşti civilizat, vei primi răspuns civilizat.Dacă încerci să-l îmbrânceşti, să-l înjuri, se va apăra. Dacă te cunoaşte bine şi are antecedente cu tine, ştie că oricând eşti gata să îndrepţi arma împotriva sa, îşi va lua măsuri de precauţie.Fiindcă are memorie.Fiindcă are instinctul de supravieţuire.

againstPAS, nu întărâtaţi userul Costiniancu, fiindcă varianta dvs.nu este fezabilă.
În cazul acestui domn, fetiţa îl adoră pe tatăl său şi cred că suferă enorm din cauza lipsei sale de "acasă", părerea mea.Probabil fetiţa a plâns fiindcă înainte de începerea serbării, nu l-a văzut în sală, şi eu am păţit asta când am întârziat numai câteva minute şi am găsit copilul plângând, cum m-a văzut s-a oprit din plâns. Nu trebuia să o provoace mama, dar dacă i-a spus că "uite, tata nu a venit, deşi a promis" este urât din partea ei, putea să-i spună că "poate întârzie puţin sau s-a întâmplat ceva neprevăzut"
Şi totuşi, aici, tăticul este vinovat că nu a ajuns cu 5 minute mai devreme :)

tarkan a scris:

Lucian_bz a scris:

Exact.stimate.domn.Dumnezeule.mare!Asta.suna.ca.si.cum.parintelui.rezident.i.se.stabileste.
domiciliul.fortat.unde.doreste.parintele.nerezident.
Si.asa.ati.redus.discutia.la.punctul.zero.singur.

Inainte de toate faceti ceva cu spatiul acela. E aberant sa scrieti la infinit cu punct.

Apoi ... hop ati sarit sa vedeti umbra de negativism pe care nu a vazut-o nimeni ...

Unde vedeti ca a fost "fortat"?

Mama are acces la o locuinta in oras dar nu vrea sa o foloseasca motivand costurile cu intretinerea. Tatal s-a oferit sa o plateasca el. S-a oferit sa ii plateasca si chiria daca asa doreste ea.

Acest lucru este in avantajul inclusiv al mamei! Sa nu mai faca naveta 60 km pe zi, sa poata sa petreaca mai mult timp cu copilul. Nu mai zic de posibilitatile pentru copil intr-un oras vs - un sat: gradinita, scoala, locuri de joaca, socializare, etc.

Repet: a fost o propunere prin care vroiam sa evidentiez ca tatal e dispus sa cheltuie mult mai multi bani pentru binele copilului si totusi este refuzat. Tocmai pentru ca se invoca "pensia mica pe care tatal o plateste".

P.S. Mama nu isi doreste sa stea "la tara" dar nu ar avea cu cine sa lase copila in primul rand. Asa are pe binica si strabunica copilei acolo ;) Asta ar fi singurul motiv de luat in calcul. Pe langa cel al "relei vointe" numai ca sa nu poata tatal sa relationeze cu copilul.

Deci da, Dumnezeule Mare!


L.E.

Comunicati.cu.rezidentul.nu.doar.prin.conversatii.gen.fb.
Vorbiti.Explicati-i.omeneste.ce.anume.doriti.Dar.vorbind.face-to.face.
Nu.cred.ca.este.atat.de.greu.sa.discutati.

Perfect de acord cu dvs. in acest sens si in cele ce urmeaza. DAR daca mama nu raspunde nici la sms, nici la telefon iar cand este abordata pe strada intr-o intalnire intamplatoare si i se zice: "Spune-mi te rog daca e bine copilul, ce se intampla?" iar ea raspunde "Du-te *** sa nu te mai vad" - citat aproximativ?

Cum mai comunicam in cazul asta?

@againstPAS - pai da ca reprosurile au fost ca nu am fost la serbare aproape deloc...noroc ca m-a vazut copilul si am reusit sa socializez cu el.

Care a fost facut sa planga de catre mama pt ca o ameninta pe fetita ca o ia acasa (si normal eu fiind acolo plus toti copiii de la gradi, copilul nu dorea sa plece). Si cand am incercat eu sa calmez copilul...mama spunea in gura mare ca plange pt ca l-am mintit ca vin la serbare si...n-am venit (adica n-am venit mai devreme de inceperea serbarii cand oricum nu puteam socializa cu copilul, acesta pregatindu-se pt spectacol).

Dar stiti cum le aranjeaza Dumnezeu? Dupa ce si-a batut joc de psihicul copilului, acesta a fost atat de suparat ca am plecat de la serbare incat nu s-a mai inteles cu el...a ajuns sa ma sune mama copilului sa vin sa iau copilul 5 min in parc pt ca nu se mai opreste din plans!

Bietul copil! va dati seama ce traumatizat a fost?

Dar nu conteaza asta pt mama copilului...mi-a contorizat serbarea ca si cum nu as fi fost prezent :))) Acum evident ca imi reproseaza ca nu-mi pasa de copil si ca nu am fost nici la serbari!

@Martonze - perfect de acord cu dvs, oamenii reactioneaza emotional...cu emotii care ii afecteaza in primul pe copii si abia apoi adultul.

Exista si situatia in care tonul e linistit, cald, calm si tot ce mai doresti....insa pt ca mama reactioneaza emotional (ca orice om) nu se poate gandi inainte de a-i face rau tatalui ...ca ii face rau propriului copil! vedeti aici exemplele concrete date de catre mine!

Si mai exista emotionalul ambitios si malitios pe modelul - e copilul meu, sta la mine si fac eu ce vreau cu el - tu il vei vedea cand am eu chef! daca nu faci ca mine!

Si in situatiile astea care-i solutia concreta?

@Costiniancu, data viitoare să nu mai întârziaţi de la serbare, concurs, lecţie deschisă, petrecere. Dacă la serbarea descrisă de dvs. nu aţi fi întârziat, aveaţi un motiv de neînţelegere în minus şi petreceaţi o zi minunată cu fetiţa dvs. fericită.
Repet, şi eu am păţit la fel.La mine, e mai grav, fiindcă, la un spectacol dat de scoala de arte unde intra şi copilul meu pe scenă, în urma prestaţiei, taţii urcau pe scenă şi dădeau flori copiilor lor.La copilul meu nu a avut cine urca, data viitoare am mobilizat bunicul :)

Răspuns la întrebarea dvs.: Spuneţi ca ea şi faceţi ca dvs :) Sunteţi un caz fericit printre muuultele cazuri întâlnite aici. Vorbiţi-i frumos fostei soţii, creaţi-i sentimentul de siguranţă, ca să aibă încredere în dvs. şi lucrurile se vor normaliza. Începerea unui război în justiţie, aşa cum vă sfătuiesc domnii de mai sus vă va lua ani din viaţă, bani şi va afecta grav fetiţa dvs. Iarăşi, părerea mea...