Dreptul la informare a nerezidentului versus interesul superior al minorului

In cazul meu a mintit copilul ca nu vin la serbarea de sfarsit de an desi i-am spus ca vin si am venit fix cand a inceput serbarea...dar copilul a fost facut sa planga de catre mama chipurile pe motiv ca nu am venit la serbare (si mama copilului spunea toate astea cu mine de fata la serbare)...

Astea sunt cuvintele userului.
Recapitulăm: Tăticul merge la serbarea copilului, ajunge fix când începe serbarea.Îşi găseşte copilul plângând. Nu a fost acolo înainte de începerea serbării, astfel încât să audă că "mama a minţit copilul", este o presupunere a domnului sau o acuzaţie nedovedită; copilul a fost făcut să plângă de către mama chipurile pe motiv că nu am venit la serbare poate fi interpretarea cuvintelor :"plânge fiindcă a crezut că nu vii la serbare" şi iar o acuzaţie nefondată:"mama a făcut-o să plângă".
Stimate When, repet, chiar insistaţi să vă demonstraţi logica strâmbă:

Si doamna, daca acum, cu atatea dovezi, tot nu sunteti in stare sa recunoasteti ca mama e de vina, ca nu e scuzabil sau de acceptat asemenea comportament, nu spune decat foarte foarte multe despre dumneavoastra.

Care ar fi dovezile, stimabile domn?Presupunerile domnului?
Faptul că orice ar face o mamă ea este de vină spune foarte multe despre dumneavoastră. Mama e de vină şi că respiră :)) Hai să o penalizăm !

Martonze, eu v-am spus ca va pierdeti timpul. Domnii isi confirma unul altuia aplicarea aceleiasi strategii care insa nu a dat rezultatul scontat in cazul niciunuia. Ce sa zicem despre asta? Eu zic ca e bine si toata lumea e pe drumul cel bun. Am ramas cu intrebarea cum se face, ca desi, din totdeauna majoritatea parlamentarilor e de sex masculin, legea ar fi de partea mamei. In fine, detalii. Aveti dreptate dnule When. Unele dintre mame, precum multe dintre cele care scriu aici pe forum, care isi cresc singure copiii, traind atat ele cat si copiii lor, dar si neamul lor, din pensia alimentara platita de tati, ba le mai raman si bani, nu isi asuma nicio responsabilitate, Ele sunt niste alienatoare, care alearga de la job repede acasa ca sa baricadeze usile sa nu puteti intra la copil, detoneaza soselele sa nu puteti ajunge la adresa, inchid magazinele sa nu puteti cumpara nimic copiilor, si incuie portile scolilor si gradinitelor sa nu aveti acces la informatii. QED. Acum e bine? Eu zic ca e momentul sa mai faceti o plangere, sa nu treaca asa degeaba zilele, fie ele de week end sau lucratoare.
e logic, de ce sa nu am eu un ajutor la cresterea copilului si ceva timp liber, cand mai bine pentru mine ar fi sa muncesc mai mult, sa ma agit cum sa fac sa va impiedic mai bine, si sa n-am nicio clipa pentru mine. Si toate acestea de ce? Cum de ce, ne raspunde guru arpcc-ului si anume: chiar daca mi-am refacut viata, eventual am si un copil din noua relatie, de fapt, noaptea si ziua pe ascuns imi rod unghiile si ma zvarcolesc de gelozie, de dorinta oarba de a ma razbuna, incapabila (desigur, cum altfel, caci stabilisem deja ca tot ce fac e gresit) sa trec peste divort.

@Martonze - presupuneri faceti dvs pt ca interpretati gresit tot ceea ce v-am comunicat negru pe alb.

Am ajuns cand a inceput serbarea, da, pt ca asa a precizat gradinita, nu am intarziat decat in mintea mamei! Se pare insa, ca de data aceasta, daca intr-adevar asa a fost in realitate, copiii au fot lasati cu parintii si inainte de serbare.

Cand am ajuns acolo, copilul era fix pe scena si nu plangea deloc. Ne-am vazut, ne-am facut cu mana si ne-am trimis pupici...nici urma de suparare din partea lui. Dupa ce a coborat de pe scena a venit la mine, ne-am iubit si ne-am pupat...fiind departe de mama ei, care, in momentul cand ne-a vazut a luat copilul si l-a scos in holul salii de spectacol.

Acolo dupa cateva minute am auzit copilul plangand ca din gura de sarpe...m-am dus, normal, ca sa vad ce se intampla, iar mama ii tot repeta ca daca nu se opreste din plans, pleaca acasa.

Cand am reusit sa iau copilul in brate si sa-l calmez au mai venit si alti parinti care o intrebau "cine a suparat-o?" iar mama copilului le raspunde ca "normal ca e suparata daca tatal nu a venit la serbare". desi eu eram cu copilul in brate in fata lor!!!

Deci...daca nu ati fost acolo ca sa vedeti si sa simtiti suferinta copilului...mai bine nu va mai dati cu presupusul.

@PS - cum se face ca legea e de partea mamei?

pai...inca nu avem legi clare care sa se aplice concret:
- copilul este si al tatalui in aceeasi masura in care este al mamei,
- ca in caz de divort, tatal divorteaza de mama si niciodata de copil,
- ca dreptul de a sta aceeasi perioada de timp si cu tatal ca si cu mama este al copilului si apoi al tatalui,
- ca cel care sufera cel mai mult in aceasta ecuatie este copilul...care poate ramane cu sechele pe viata,
- ca un copil are nevoie de prezenta tatalui in viata lui mai mult de 4 zile/luna
- ca un tata ca sa se poata implica in viata copilului sau trebuie sa fie informat despre viata copilului

si multe alte "ca-uri" care au ramas de pe vremea bunicilor incetatenite.

dar nu-i nimic, vor veni legi noi si corecte pt binele copiilor!

@ps si cand dispar argumentele apar doua reactii: revolta sau mistocareala. Chiar nu stiti care este scopul pentru care mama este parinte alienator? Credeti ca da cineva doi bani pe gelozie, divort?
Nu doamna, nu este vorba de gelozie. E vorba de controlul copilului doamna. E vorba de ruperea legaturii cu tata si familia lui, ceea ce implica dupa cum stiti lipsa riscului ca la un moment dat copilul sa-l aleaga pe tata in detrimentul mamei. Mai ales dupa cate sacrificii a facut mama pentru copil, ca sa fim seriosi, nimeni nu contesta asta. Si mai este ceva: nu as numi-o ura fata de tata, ci iubire de sine. Parintii alienatori nu suporta ca copilul lor (si numai a lor, proprietate personala) sa fie fericit cu celalalt parinte. Si nu in ultimul rand, lipsa complicatiilor pe viitor, mai ales daca tatal nu produce suficienti bani pentru a fi interesant ca pion de tinut in ecuatie in stand by. Adica sa-i vezi fata fostului mereu de dragul copilului? Nu e mai simplu sa ne prefacem ca nu vrea copilul?
Dar dvs ce sustineti sus si tare ca minorul trebuie sa aiba un loc al a lui si nu doua case nu intelegeti scopul alienarii? Dvs care cand auziti de familia recompusa spuneti ca asta ar insemna sa traim in trib, in timp ce fiecare cu fiecare? Dvs ce nu intelegeti utilitatea unui tata ce plateste pensie mai mica de 1000? Nu-i intelegeti pe parintii alienatori? Ei na.