Dreptul la informare a nerezidentului versus interesul superior al minorului

Constantiniancu, :flowersblue:
V-aţi însuşit cu succes învăţăturile ARPCC. Vă doresc linişte şi fericire după aplicarea principiilor de necontestat propagate de colegii dvs. de suferinţă.
La cât mai multe plângeri, reclamaţii, procese şi executări silite minor înainte! În interesul superior al copilului, evident.
Succes!

ConstinIancu, doamnele nu isi dau cu presupusul :D Doamnele nu vor sa aveti dreptate. Nu ca nu ati avea, insa nu vor ele. Cum nu vor sa isi lase nici copii la fostul partener. De asemenea, probabil fara motiv intemeiat, insa te pui cu doamnele astea implinite si fericite dupa divort ....?

Doamna PS, e o parere personala insa fie vorba intre noi, cred ca faceti exact cum ati spus mai sus, va roadeti noaptea unghiile. si o zic cu regret, ca pareti a avea potential insa nu pare ca va doriti sa mereti mai departe. Dumneavoastra si numai dumneavoastra cunoasteti adevarul. Nu mai e nimic de adaugat.

Mi-as dori intoarcerea la subiect. Cred ca interventiile deranjante si putin deplasate ale catorva useri s-au terminat. Cred ca ignorarea este cea mai buna arma pentru a nu fi deturnati de la subiect despre care nu-si doresc evident sa discutam.
Insa e clar ca sunt din ce in ce mai multi parinti aflati in situatia dumneavoastra si cea mai buna cale catre rezolvarea ei este sa se ia atitudine.

AgainstPas, este vorba despre slabiciunea parintelui alienator. De regula este o persoana care a fost neglijata emotional ca si copil. Niciodata nu a fost sufficient de "buna" pentru atentie. Divortul vine si activeaza trauma din copilarie. Parintele din nesiguranta se agata de copil, dorind ca acesta sa umple golul pe care l-a avut mereu.
Nu e vorba de femei independente, sigure pe ele. e vorba de femei singure, prea infricosate sa se arate asa cum sunt, ajung sa se minta chiar pe ele.
Problema alienarii nu se rezuma doar la tata, la familia paterna, oh nu, va influenta toata viata copilului si orice obiect va tinde sa ii retina ceva mai multa atentie acestuia. Va incerca sa-l retina acasa, sa nu se mute, sa nu se insoare. Nu ca ar zice fatis ca nu vrea , va gasi insa defecte majore fiecarui partener. Apoi va fi ca un parazit in viata acestuia, daca va reusi sa se elibereze de ea.

Din fericire au aparut penalizarile, din fericire legea se schimba, incet insa s-au tras primele semnale de alarma.
Personal cred ca ar trebui sa se intervina de la primele semen ale acestui comportament. Copilul are nevoie de amandoi parintii iar parintele care alieneaza are urgenta nevoie de ajutor, de terapie.
Alienarea parentala este un semn de pare suferinta psihologica a parintelui care face asa ceva. Si mai mult de pietre aruncate, are nevoie de ajutor.

@Martonze - Doamne ajuta!

@When - din pacate am suficienta experienta in viata de zi cu zi cu astfel de "duamne" mame :)

Intr-adevar, sa luam atitudine si sa facem ceva spre binele copiilor nostri!

Insa ce si cum? Caci instantele sunt blocate in "2 weekend-uri pe luna" si restul nu-i mai intereseaza.

Legat de informarea nerezidentului, am gasit mai demult o sentinta in care erau precizate, pe puncte, toate informatiile pe care rezidentul este dator sa le transmita nerezidentului.
Ar fi asta o varianta de a cere prin instanta sa se respecte autoritatea parinteasca comuna.

againstPAS, vă rog intraţi pe site-ul Asociaţiei împotriva abuzului parental.Vă rog număraţi acolo femeile membre ale asociaţiei, sunt şi poze acolo cu femei care participă la activităţile asociaţiei, vedeţi secretara arpcc este o doamnă care are doi băieţi cu domiciliul stabilit la dânsa, dar pe care nu i-a văzut de ani de zile, fiindcă TATA, da, tata i-a alienat pe copii, sunt acolo mame care şi-au recuperat copiii după luni bune de interdicţie de a şi-i vedea, după un program de vizită respectat de mama şi copilul reţinut de tata.
De ce vorbiţi de "mame alienatoare" şi nu de "părinţi alienatori" fiindcă proporţia între femei şi bărbaţi e cam egală, numai că mamele nu au propria asociaţie, cu lobby pe la anumiţi parlamentari sau membri csm loviţi de aceeaşi boală :"alienarea parentală".
Nu, domnule againstpas, nu e vorba de gelozie, E vorba de controlul copilului domnule. E vorba de ruperea legaturii cu mama si familia ei, ceea ce implica dupa cum stiti lipsa riscului ca la un moment dat copilul sa o aleaga pe mama in detrimentul tatălui. Mai ales dupa cate sacrificii a facut tata pentru copil, ca sa fim seriosi, nimeni nu contesta asta. Si mai este ceva: nu as numi-o ura fata de mama ci iubire de sine. Parintii alienatori nu suporta ca copilul lor (si numai a lor, proprietate personala) sa fie fericit cu celalalt parinte. Si nu in ultimul rand, lipsa complicatiilor pe viitor, mai ales daca mama nu produce suficienti bani pentru a fi interesantă ca pion de tinut in ecuatie in stand by. ;)