Vorbim de cazul exercitarii in comun a autoritatii parintesti. Motivele din spatele lipsei informarii le-as putea sintetiza pe scurt cam asa:
- legea spune clar situatiile in care ne informam, consultam. Adica la alegerea scolii, pregatirea profesionala, medicul si interventiile chirurgicale, bunurile minorului, si cam asta e, du-te si te plimba
- nu te informez ca nu e in interesul copilului. Cu exemplificare: daca nu platesti tabara nu-ti zic ca pleaca in tabara. Daca nu platesti orele de pian, la revedere, nu stii. Adica cumva interesul copilului se traduce strict prin suportarea costurilor, asta cu toate ca nerezidentii platesc pensia de intretinere. Bine alti rezidenti merg pana intr-acolo in care primesc bani pentru plata activitatilor de la imbecilul de nerezident si tot nu le dau informatii, ca n-au chef
- nu-ti zic ca sa nu deranjezi copilul ca tu esti iresponsabil si poate faci de rusine copilul, adica nu-ti zic de fotbal ca poate apari la antrenament si eu ca mama n-am chef sa fii acolo si implicit daca eu n-am chef, nici copilul n-are chef, logic
- bla bla
Ok, te interesezi singur. Dar de exemplu e imposibil sa iei toti medicii de familie si sa ii suni pe rand sau toti profesorii de engleza, de balet si mai stiu eu ce. Concluzia clara este ca in asa zis interes al copilului (interes ce bineinteles il stie exclusiv parintele rezident) aceste informatii nu se transmit si uneori chiar nu le poti obtine singur. Mie personal plangerea pentru nerespectare unei hotarari judecatoresti nu mi se pare neaparat o solutie optima. Alte solutii legale eventual si testate in practica?
@Martonze - face si instanta ceva bun: dupa cum ziceam si eu intr-o postare care a fost interpretata gresit - ca "baga frica-s oase" mamelor: macar sa-i dea banii aia ca pt copil ii da si macar sa aiba si copilul ala cui sa-i spuna mama sa o si vada.
intrebam dc v-ar conveni situatia, nu dc ati fost sau nu in situatia respectiva...probabil ca nu v-ar bucura...
Martonze, prietenul meu merge la psiholog, a mers si impreuna cu sotia la consiliere incercand sa-si salveze relatie. Acum merge pentru a-l ajuta sa suporte trauma de a-si fi pierdut copilul. A mers si la cursuri de parenting. Problema nu este la el.
Repet, nu a batut sotia, sunt doi oameni care muncind amandoi foarte mult sa-u indepartat, au evoluat diferit. Nu a inselat, nu a jignit.A fost mereu implicat in viata copilului.
Se pare ca problema este la fosta sotie, probabil la unele traume ale ei din copilarie. Se pare, pentru ca a mers la psiholog doar pentru rezolvarea problemelor in relatie, nu a dorit separatepentru unele lucruri observate de psiholog.
A rupt legatura cu toti prietenii comuni. Faptul ca a rupt legatura cu mine nu e surprinzator, insa era apropiata de sotia mea care tinea mult la ea. S-au vazut in mall si s-a uitat in alta parte cand sotia mea a mers spre ea. I-am dat mail si nu a venit la ziua copilului nostru. Mi-a fost greu sa inteleg cum o femeie apropiata noua, alaturi de care am fost in concedii, revelioane, cu care ne-am sfatuit la primii dintisori si altele, se comporta acum asa.
Am zis ca poate am gresit noi, foarte posibil, insa dupa un timp am aflat ca e vorba de toti cunoscutii.
Se poate intelege si asta, ca a trecut femeia printr-o schimbare, poate vrea sa se reinventeze, cine stie. Insa ce vina are copilul? Nici nu vreau sa ma gandesc ce e in sufletul lui, rupt nu numai de tata ci de toti cunoscutii si prietenii, de bunici si alte rude...
Deci doamna Martonze, tatal nu a facut reclamatii, doar cerere pentru mediere. Nu s-a finalizat medierea.
Ce ar trebui sa faca acum? Nu mai are telefonul fostei partenere, nu I se raspunde la mailuri, daca suna la usa este injurat si amenintat cu politia sau chiar reclamat.
Ce sfatuiti in acest caz? Daca nu ma insel a trecut jumatate de an de cand nu si-a vazut copilul.
Si mai stiu personal cazuri de genul descries mai sus. Unele s-au rezolvat amiabil prin mari eforturi si sacrificii din partea nerezidentului. Vi se pare firesc Martonze sa ajungi sa-ti cumperi dreptul de a-ti vedea copilul? E asta binele superior al lui?
Oare e bine sa stea alaturi de o persoana care practice il vinde?
Oare cat isi iubeste mama copilul, daca face ce e bine pentru el doar contra cost?
Dai 3000 lei il vezi, nu dai nu il vezi. Uau.......
Nu Martonze, daca cel care da 3000 lei ar ramane somer, fosta partenera nu I-ar mai deschide usa. Luni de zile, indifferent de ce s-ar intampla chit ca I-ar plange copilul in dormitory. Asa cum a facut pana a semnat omul intelegerea. Desi copilul vroia la tata si suna de pe telefoanele colegilor de la scoala. Dar putea sa fie mai mic, sa nu aiba de unde suna si dupa un timp sa creada ca parintele pe care-l asteapta a uitat de el.
Si va intreb din nou, dupa ce luni de zile nu ai fost lasat la copil, cum ii explicit absenta din viata lui? Nu poti spune adevarul ca il intorci impotriva celuilalt parinte si nu vrei sa sufere sau sa fie la mijloc, dar nici nu esti vinovat, ca nu l-ai abandonat. Deci? Ce ii spui?
Indiferent ce ii vei spune tu, in calitate de tata...nu mai conteaza...ca i-a spus mama suficiente...
Eu stau si ma intreb ce e in sufletul acestor femei cand isi vad copilul ca plange sau suspina de dorul tatalui si ele nu pun mana pe telefon ca sa-l sune (macar sa-i auda vocea)?
Exista riscul ca, la un moment dat, roata sa se intoarca, iar propriul copil, pe care l-ai mintit atata, sa afle adevarul si...sa se duca la tata. Atunci ce faci? Ce-i spui copilului dc intreaba de ce i-ai ascuns adevarul?
"Eu stau si ma intreb ce e in sufletul acestor femei cand isi vad copilul ca plange sau suspina de dorul tatalui si ele nu pun mana pe telefon ca sa-l sune (macar sa-i auda vocea)?"
dar oare dle draga te-ai intrebat ce simte o mama cand isi vede copilul plangand si suspinand ca tatal ei nu o cauta, ca nu vorbeste cu ea decat daca ea il suna? Dar stiti ca copilul sta si asteapta un semn de la el, dar in schimb nu mai vrea sa il caute ea pe el?
Cand isi roaga tatal sa i cumepre o jucarioara de cativa bani, ca i-a cumparat si mami una, dar o vrea si pe a 2, si tatal ii promite ca da, sigur, dar de atunci nu o mai cauta, asta in conditiile in care am mai spus si mai repet, nu contribuie cu nimic la cresterea acestui copil, sau de fapt ca sa nu mint 1 maieu si cateva jucarele de la magazinele de 1 lira din anglia intr-un an de zile, in conditiile in care se lauda la telefon fetii ca are nu stiu cate masini, ca el nu se compara cu saraca de maicasa? Cam ce credeti ca ar merita acest om? pentru ca sincer eu una, tata nu il pot numi?
D-na Petronela, vorbiti de complet alta situatie, aici se discuta alienarea in adevaratul sens al cuvantului. Este trist ce ati descris d-voastra, va inteleg pentru ca si copiii mei au trecut prin situatii asemanatoare dar asta e cu totul alta problema decat cea discutata pe acest topic.
Eu consider ca mama in cauza (cea adusa in discutie de initiatorul topicului), are tulburari psihice, da dovada de un egoism dus la extrem sau sta prost cu capacitatea intelectuala, altfel e inexplicabil cum poate sa-i faca asa ceva propriului copil.
avocatnet.ro explicăm legislația
When, utilizator
Cris1971, utilizator
Honey32