Utilizatori din toate colturile lumii

Care este rolul psihoterapeutului in relatia cu un avocat?
Intrebarea, desi nu e perfect clara – in sensul ca doar se poate deduce intentia dnei Laura - este pertinenta, dar... Exista un mare dar (care e diferit de cadou) :)
Pt ca sunt o pasionata a ”studiilor de caz” tind sa afirm ca nu cred in psihoterapie – cel putin in cea ce ii priveste pe cei mai multi dintre psihologii romani. Am intalnit un psihoterapeut care afirma despre un copil: ”E irecuperabil; nici pedepsele nu il pot educa” – fiind vorba despre un minor in varsta de 10 ani pe care ceilalti copii il batjocoreau si acesta se apara prin violenta. Apoi, am intalnit psihoterapeuti care de la prima intalnire spuneau categoric: ”Cel mai bine e sa divortezi de acest barbat” – fiind vorba despre o femeie care se plangea ca sotul o ”neglijeaza” in favoarea locului de munca (omul fiind – in varianta mea – sofer in curse internationale). Din aceste motive (sunt multe altele) nu prea cred in psihoterapeutii care ofera clientului solutii categorice. Clientul trebuie ajutat sa gaseasca singur solutia potrivita, nu trebuie ”fortzat” catre o solutie sau alta.

Revenind la legatura posibila intre avocat si psihoterapeut... Nu cred ca un avocat are nevoie de prezentza unuia pt a intui / cunoaste personalitatea unui client (fie in cazuri de drept civil, dar mai ales in cazuri de drept penal). Un avocat bun (adica unul ”facut” pt aceasta profesie – cum trebuie sa fie avocatii si cum sunt cei mai multi) nu are nevoie de colaborarea cu un psihoterapeut pe a-si ”evalua” clientul. Prin natura profesiei avocatul trebuie sa fie un bun psiholog, iar prin experienta avocatul devine un bun psiholog.

Evident, in cazul unui proces penal in care apararea se bazeaza pe ”starea mentala” a unui inculpat avocatul ar trebui sa solicite – si el – o evaluare... psihiatrica, dar nu psihologica.

Nu prea inteleg de ce un avocat ar trebui sa recomande psihoterapia unei persoane care... divorteaza. Cei care divorteaza, daca nu se descurca in noua situatie (cu statutul de divortat) ar trebui sa isi caute singur asemenea alinare... Procesele de divort pot fi traumatizante pt cei care nu doresc sa iasa din casatoria respectiva, dar avocatul nu prea are caderea sa recomande un psiholog... Din multe motive (pe care un psiholog trebuie sa le stie)!

In general, avocatii sunt oameni cu personalitati puternice, stiu sa separe ”cazurile” de viata personala si nu ”traiesc” dramele clientilor – daca ar face-o ar trebui sa se lase de meserie... Evident, o oarecare empatie trebuie sa existe, dar aceasta nu face necesara nevoia unui psihoterapeut... Lucrez pt un client ca si cum as lucra pt mine – sa zicem – dar aceasta nu inseamna ca sufar ceea ce sufera acesta – e improbabil sa o fac! Psihologii, in schimb, au mai multe ”sanse” sa aiba nevoie de un... psiholog... Si, din cate stiu, chiar ar trebui sa aiba un asemenea sprijin... Avocatul nu ”lucreaza” cu sentimentele omului, psihologul da...

Nu inteleg ce... intelege dna Laura prin ideea ca avocatul lasa pe locul doi sau trei dezvoltarea personala! Doar afirma ca avocatul invata mereu – si nu doar noutati legislative.
Incarcatura emotionala a unui avocat e mare? In ce sens? Acesta nu se lupta in interes propriu (decat in ideea de a castiga renume, eventual, si bani pt traiul zilnic – si chiar mai multi) – de aceea ”incarcatura psihologica” a unui avocat nu va necesita niciodata un psiholog doar pt ca este avocat si intalneste o multime de indivizi cu probleme.

Nu prea am convingerea ca pot numi / vedea ca puzzle comportamentul uman... Avem de invatat din comportamentul unui individ, dar acest comportament nu cred ca il pot compara cu un puzzle... chiar daca e adevarata teoria ca cei mai multi isi ”formeaza” propriul comportament ”adaugand” ce observa la altii... Ca psiholog nu pot vedea ca un puzzle comportamentul / trairile clientului! E comportamentul lui si punct.

Da, nu stiu de ce as fi mai incarcata ca avocat decat ca diriginte de santier!!
Lucrul cu oamenii este intotdeauna solicitanta psihic, dar nu vad vreo drama in a fi avocat...
NU stiu nici partea cu dezvoltarea de ce s-ar aplica mai mult la noi decat in alte meserii, zici ca suntem mai cu mot!

Cat despre de ce sa trimita avocatul un client la psiholog... as gasi pana maine arghumente!
Tocmai pentru ca empateaza cu acel client, dar e in acelasi timp mai distantat de problema lui, asa incat, prin prisma expeientei, sa-l vada cat e de afectat sau nu...
IN plus, trimiterea la psiholog nu inseamna nici ca acel client se va duce, ca are nevoie sau ca i se potriveste. Asta urmeaza sa vada si sa decida clientul.
Din pacate, il vad pe client mai putin realist, chiar intr-un caz de divort, decat pe avocatul lui. Clientul vrea intotdeauna sa-i spuna judelui problema lui, cand acesta il intreaba de chitante... sau de domiciliu... tocmai pentru ca el se consuma destul de mult si nu pastreaza mereu un echilibru emotional in problema sa.
Se intampla si avocatului la fel intr-o problema personala, evident!

Daca nu te intereseaza de client, daca nu empatezi indeajuns cu el, poti sa stai linistit si sa nu-ti racesti limba cu inca o fraza... daca insa te implici, profesionist, e normal sa-i spui ca un divort e o trauma sau ca il vezi afectat...
Decizia ii apartine intotdeauna.
Dupa ce vezi cazuri de incontinenta pe fond psihic dupa incredintare minor sau albire par intre doua termene... parca nu poti fi chiar atat de insensibil sa nu realizezi ca de regula clientul nici nu-si da seama prin ce trece...

Eu cred in psihoterapie. Chiar psihologi de la Directia de protectie a copilului au reechilibrat emotional minori, am vazut cu ochiul meu cum s-a purtat diferit intre fond si apel...
Si directia nu consiliaza parinti, din pacate... asa incat am recomandat mamei sa mearga si ea la un psiholog ca sa inteleaga prin ce trece fata ei.
NU a fost singurul caz...

Ca incarcatura a meseriei insa, eram mai incarcata si stresata cand eram agent de vanzari... :D Clientul iti vindea din viata lui, tu incercai sa-i vinzi un produs ori serviciu...
Distantarea de munca era mai dificila si plecai acasa cu ultimul raport de vanzari, cu faptul ca vine vara si nu prea mai vinzi dar ai pleca in concediu etc.
Acum am in cap acasa numai agenda pentru a doua zi si grija sa imi gestionez bine timpul.
Lucrurile stau simplu in avocatura: incerci sa aperi cat mai bine interesele cloientului cu probele de care dispui. NU exista ca daca e violator, daca nu merita mostenirea, daca o fi prea alb sau nu-ti place parfumul lui.

Si de aici vine si psihologul, uneori, ca ai nevoie de un client echilibrat, mai ales in procesele pe familiei, unde asta conteaza. Trebuie sa fie stapan pe el, sa nu-si piarda firea, sa nu uite interesul copilului, sa incerci sa ii recomanzi sa uite de orgoliu.... pentru ca toate astea au consecinte juridice!
Sincer, eu de asta fac dreptul familiei! Pentru toate aspectele astea!

Despre puzzle sau nu, eu nu sunt in domeniu psihologiei, asa incat nu am caderea sa dau opinii intemeiate... INsa ceea ce transmite un om si ce vede altul tine de ambii: unul transmite ca e un puzzle si poate ca eu nu il vad, dar eu nu transmit asta dar cineva ma poate vedea ca un puzzle.
Ca intervine interpretarea comunicarii prin propriile experiente de viata.

2680426335012 a scris:

In zilele noastre psihoterapia a devenit un domeniu care suscita un viu interes, in special pentru cei care vizeaza o reconversie profesionala.

Printre altele, ma ocup si de reconversie profesionala.
Personal nu am auzit pe nimeni sa fi reusit sa faca reconversie profesionala prin psihoterapie.
Daca aveti amabilitatea, da ti detalii in acest sens, sau macar indicati siteul pe care ati gasit informatia.
V-as ramane profund recunoscatoare.
E ceva nou si s-ar putea sa fie o nouă oportunitate de dezvoltare a unei afaceri daca costa mai putin decat formarea profesionala conform noilor cerinte si tehnologii.

In alta ordine de idei, din masajele pe cale le-am citit, nimeni nu a sustinut ca e necesara (cu nuanta de obligatorie), colaborarea intre diverse profesii / specializari.
Experienta ne invata multe, dar nu ne poate specializa in toate domeniile. In acest context, e bine sa stim ca, in momentul care nu suntem siguri , avem pe cine sa conta şi cu cine sa colaboram pentru a obtine rezultate optime şi a avea un client multumit.

Oare nu asta e motivul pentru care ne-am inregistrat pe acest sens?

Cred ca cei care sunt inu nteresati sa stie si alte opinii si nu au nevoie de parerea altor specialisti şi informatiile care sunt prezentate in acest forum, ar trebui sa isi stearga contul.

=D> La fel am facut si eu. Am imbinat doua domenii: juridic si contabilitate. Am dat tot ce e mai bun. Sunt tanara, am toata viata inainte si incerc mereu sa deprind de la cei din jurul meu, sa " fur" cat de mult pot. Chiar imi place ce fac la nebunie=D>. Doar ca mai si obosesc cateodata;)

Avocatnet este un "bun necesar", este un loc in care ma regasesc, citesc cu interes raspunsurile colegilor nostri avocati, consilieri, ... , oameni care se implica in functie de timpul pe care-l au la dispozitie, care prin raspunsurile lor ne ajuta sa gasim solutii si sa ne rezolvam problemele...
Tot respectul pentru marea familie Avocatnet!
Bravo si cinste lor!
Si...sa nu-l uitam pe Administratorul Alin Popescu, felicitari si sa o tineti tot asa!
Mult, mult succes in continuare! =D> =D> =D> :kissing: :thumbup: