Ascunde copiii si nu ii duce la scoala

@when
Cu timpul inveti sa cunosti oamenii si dincolo de ce vor sa para (sau in cazul asta scrie). Este gresit sa ii cereti unei persoane (generic vorbind bineinteles) o solutie in astfel de ipoteze, cand scopul este tocmai sa se continue asa. Situatia in care copilul isi refuza tatal convine de minune, succesul consta in: copilul e la mine si nu vrea la tas-o, nu-l iubeste asta e. Ati crede ca solutia sugerata ar fi renuntarea la copil. Pai nici asta nu e, ca atunci tot mama ar veni si ar trambita ca nu-ti pasa de copil, l-ai abandonat.
Domnule when, ecuatia este simpla. Se doreste in realitate ca mama in nicio situatie sa nu fie ea responsabila pentru ca copilul a crescut fara tata. Tata trebuie sa fie responsabil pentru tot raul din viata copilului si mama are meritul pentru tot binele din viata copilului.

Solutii: daca propun cu duhul blandetii ziceti ca nu e bine.De fapt, dnule when dvs nu sunteti interesat de solutii, ci de O SOLUTIE!, una singura, plangerile, reclamatiile, penalizarile. Pai atunci spuneti-i dvs userului arsenalul de plangeri si procese pe care atat de bine il cunoasteti si atat de eficient se dovedeste incat cei care il urmeaza scriu de ani de zile pe forum. Ah da, a mai aparut cate un "viteaz" care incaseaza bani de pe urma asta. Foarte onorabil. Nu da copilului, ci ii ia. Ce iubitor parinte! Ma intreb cati asa-zisi parinti ar mai demara astfel de actiuni daca banii s-ar duce la stat si nu in buzunarul lor. Dar in afara de bani credeti ca va mai obtine si altceva? Si poate intr-o zi nici banii nu se vor mai obtine atat de usor de la mame, caci asa cum tatii n-au decat salariu minim pe economie odata ce divorteaza, de ce n-ar avea brusc si mamele o scadere drastica de venituri?

Userul a cerut un sfat: cum să facă să-şi vadă copiii pe care mama i-a luat de la domiciliul conjugal şi al căror contact cu dânsul este obstrucţionat, după declaraţia sa, de familia mamei.Atât.Nu se poate vorbi de sechestru, răpire, alienare, NU e cazul de executări silite, consilieri, penalităţi.
Nu este normal să INSTIGAŢI nişte oameni absolut inocenţi, aflaţi într-un moment de impas, spre nişte proceduri dăunătoare atât pentru părinţi - ambii - cât şi pentru copii. De aceea există instituţia medierii, există dialog, compromis...

Userul a cerut un sfat: cum să facă să-şi vadă copiii pe care mama i-a luat de la domiciliul conjugal şi al căror contact cu dânsul este obstrucţionat, după declaraţia sa, de familia mamei.Atât.Nu se poate vorbi de sechestru, răpire, alienare

Ca sa inteleg, dati definitia alienarii apoi spuneti ca nu se poate vorbi de alienare?????#-o

Dar despre ce se poate vorbi, despre incurajarea relatiei cu celalalt parinte????? despre comportament normal, decent, firesc? Despre ce se poate vorbi doamna?????

Nu este normal să INSTIGAŢI nişte oameni absolut inocenţi, aflaţi într-un moment de impas, spre nişte proceduri dăunătoare atât pentru părinţi - ambii - cât şi pentru copii. De aceea există instituţia medierii, există dialog, compromis...

Pai parca domnul nu era innocent, il suspectati mai devreme dumneavoastra sau PS ca a facut el ceva, eventual o palma peste fata de a ajuns sa plece biata femeie cu copii dupa ea. Acum, ca incercati sa va puneti bine cu el, poate mai scapa o alienatoare de penalizare brusc e un om inocent. Mi-am sters o lacrima.
La ce procedure daunatoare va referiti? La cere care opresc abuzul la care sunt supusi doi copii inchisi in casa? Sau la faptul ca ii va dauna mamei sa nu mai abuzeze??? Nu am inteles.
Sigur, de aceea exista mediere si dialog, dar doamna nu raspunde la telefon, si dialogatul de unul singur nu e tocmai o dovada de sanatate mintala.
Sa spuneti sa se dialogheze cu un parinte care refuza orice contact sau mediere e ca si cum ati sfatui un comatos sa se ridice si sa alerge ca sa nu I se atrofieze muschii. Desigur, e un sfat buna insa complet inutil.

Ce incercati sa faceti este sa indreptati lucrurile spre anarhie. Sa nu mai avem legi, sa lasam totul la bunul simt al fiecaruia care este sau nu. Hai sa nu mai respectam deciziile instantei sau legile, hai sa platim la magazine daca avem chef, hai sa nu mai platim impozite la stat, hai sa facem cum si ce ne duce capul.
Hai doar sa ne plangem ca nu primim banii, acolo da, se doresc legi si pedepse si daca se poata sa plateasca nerezidentul 90% din salariu si eventual sa-si intretina si fostul/fosta partenera. Acolo daaaaaaa, sustineti legea.
De ce nu sustineti si depesirea alienatorilor?
De ce priviti cu atata nonsalanta un asemenea comportament? Despre asta se vor rezuma divorturile in curand? Care rapeste primul copii? Spre asta ne indreptam si asta considerati normalitate?

Orice parinte trebuie sa stie oricand ce ii face copilul.
Eu nu pot sta fara sa stiu unde este al meu, fara sa-i aud vocea, sa-l imbratisez, sa il pup. Sunt doamna cel mai bogat om de pe pamantul asta pentru ca il am pe el si pe sotie. Am pierdut oameni dragi, mi-au murit prieteni de curand, am avut sufletul tandari si totusi cand am ajuns la el acasa am gasit putere sa merg mai departe.
Ati putea Martonze sa stati cateva saptamani fara sa stiti de copilul dumneavoastra?
Ati putea doamna PS sa dormiti linistita noaptea fara sa stiti de copil?
Ati putea dialoga calm, frumos si relaxate cu cel care nu vrea decat sa va desparta definitive de copil?
Daca raspunsul e da, atunci continuati va rog chiar in maniera asta pe forum. Daca insa raspunsul e nu, atunci ar fi decent si de bun simt sa mai interveniti sfatuind un parinte fara copil sa nu se grabeasca sa-l recupereze, sa stea sa astepte, sa mearga cu sapca in mana si cu preotul satului si sa bata la poarta casei. Ca asta e societatea in care am ajuns sa traim in ciuda evolutiei, inca trebuie sa batem la poarta cu inteleptul satului. Si asa o sa mai facem mult si bine datorita unor personae ca dumneavoastra.

Ati putea Martonze sa stati cateva saptamani fara sa stiti de copilul dumneavoastra?

Atât am reţinut din eseul dvs.
NU, cu siguranţă nu aş aş putea sta nici câteva ore fără să ştiu de copilul meu, fiindcă l-am născut, l-am alăptat, l-am îngrijit, i-am alinat durerile, m-am bucurat de bucuriile lui, zi de zi, lună de lună, an de de an, continuu.


În cazul de faţă, nu s-a dovedit că mama vrea să despartă copiii definitiv de tată, dimpotrivă, mama a iniţiat o acţiune în instanţă, tocmai fiindcă, din cauza neînţelegerilor, nu s-a ajuns la un consens în scopul ca instanţa să tranşeze cauza, în cadrul legal al responsabilităţii părinteşti.