Buna seara, sunt in divorț cu sotia, aceasta a părăsit locuința comuna împreună cu fiica invatata de avocat, deoarece se manifestă violent, eu am depus cerere pentru emiterea unui ordin de protecție, fiul ramanand la mine.
Luni am dus copilul la scoala iar (sotia) la luat cu o ora înainte fara sa ma anunte, am mers la locuinta mamei ei unde locuiește si nu au deschis ușa. Am luat legatura cu politistul de proximitate si a sunat-o ia transmis ca copilul este la ea si nu vrea sa mi-l dea pana nu hotaraste instanta. Marți la dus la scoala si la luat tot la 11, eu fiind de serviciu a mers mama mea sa il ia dar (sotia) era in clasa. Miercuri nu i-a dus la scoala am mers la locuință mamei ei, a ieșit mama ei si mi-a zis sa nu mai merg degeaba ca nu îmi permite accesul la copii . Azi iara nu ii duse la scoala, a luat scutire pe 3 zile de la medicul de familie ca sunt bolnavi. Ce pot face in această situație deoarece tine copiii ascunși de mine si nu ma lăsa sa vorbesc cu ei sau sa ii vad? Fiul meu este atasat de mine il tine fortat deoarece copilul nu ar sta cu ea. Poate politia sa facă ceva sau instanța de judecata ?
Doamna PS
Ca cineva sa initieze un armistitiu ar trebui sa fie in razboi. Ori multi tati nu sunt in nici un razboi doamna, ci isi doresc ceva normal: legaturi firesti cu copiii lor. Din ce sa ia o pauza? Din a-si iubi copiii si a incerca sa-i vada si sa le fie parinte? Si asta pentru ca fosta sotie e in armura pe campul de lupta al apararii copilului de propriul tata? Sa se retraga si sa faca exclusiv niste drumuri la banca pentru a plati pensia? Nu stiu daca intelegeti, dar unele mamici nu vor sa existe legaturi firesti intre copil si celalalt parinte, pentru in mintea lor, gandirea si nevoia copilului se identifica cu gandirea si nevoia lor. Adica eu pot sa cresc copilul si fara tas-o, au mai crescut si alti copii foarte bine si armonios fara tata, asa ca ce sa ma mai incurc eu cu fostul sot pe care oricum il detest? Ce conteaza cum i-ar fi mai bine copilului cand eu mama stiu cel mai bine ca binele e departe de tata?
Dnule agp, dvs descrieti o situatie in care tatal e impiedicat sa-si vada copilul. Mie situatia asta nu mi se pare una de armonie, ci de conflict. Iar in conflict se afla ambii. Nu sunteti de acord cu sugestiile mele, asta e, nu or fi bune sau potrivite situatiei dvs. Eu nu incerc sa va conving de nimic.
Asta cu mama care isi apara copilul de tata v-am mai "auzit" spunand-o, cam la fel de frecvent ca cea cu alienarea. E asa o poezie duioasa, care sa releve exclusiv o culme a absurdului. Mai pe scurt, ceea ce propuneam eu era iesirea din aceiasi pasi, sau set de replici, sau comportamente stereotipe a ambilor parinti.
Omul acela de care mama isi "apara" copilul o fi facut si el ceva. Poate mama exagereaza, poate tata a gresit si el, nu stiu. Oricum mie mi se pare o dementa sa o tii una intr-una, fara sa schimbi nimic din ceea ce faci si in acelasi timp sa astepti miracolul ca maine va fi altfel, dupa 1000 de zile, in care ai procedat identic si ai primit un raspuns identic. E pentru mine o fractura de logica ca dupa ce spui de exemplu "varza" de 1000 de ori si tot de 1000 de ori ti se raspunde "barza", sa te astepti ca a 1001 oara, cand vei spune "varza", raspunsul va fi "calendar".Dar,precum zic mereu, e o chestiune de alegere personala. Si vorba aia, daca miracolul nu a aparut a 1001 oara, poate o sa apara a 7001 oara. Nu mai aveti mult. Doar de 6000 de ori!
Doamna Proastasatului, cu mare bucurie va spun ca am date despre un caz, va pot da detaliile in privat in care tatal, desi indepartat de copil pe niste motive efectiv penibile si absurde, desi a castigat penalizari in instanta, tocmai pentru a cerceta si aceasta variant a decis sa nu execute decizia. A lasat din Decembrie inclusiv mama in pace ca sa vada daca teoria aceasta sustinuta de ea si mereu de dumneavoastra functioneaza. Merge in continuare la copil si nu, nu I se deschide usa, suna degeaa la interfon, plateste regulat pensia de peste 1500 lei ba mai mult, a avut un bonus si atunci chiar daca mama nu stia de acesti bani a transferat o parte copilei..... si degeaba :D
Mama tot nu informeaza, tot nu colaboreaza, tot refuza ca fostul partener sa aiba loc in viata copilului. Pentru ca asa vrea ea dat fiind faptul ca fostul sot fumeaza si nu merge la biserica cat de des ar dori ea. In plus omul si-a refacut viata si doamnei nu ii place din vedere actuala partenera, vazuta cand le spiona locuinta.
Deci cam pica teoria dumneavoastra cum ca biata mama are nevoie de un respiro, cum ar avea si ea alta atitudine daca tatal dement nu ar da inainte cu plangerile ca nu-si vede copilul.
Doamna, v-am intrebat de mai multe ori insa mirarea ma insoteste la aproape fiecare discutie cu dumneavoastra, nu sunteti mama? Atunci cum puteti sfatui cu atata seninatate si nonsalanta alti parinti sa renunte la copii lor pur si simplu? Sa accepte cu capul plecat ca le este smuls copilul de langa ei?
Nu doamna, din pacate copilul nu traieste fara tata din alegerea lui ci din alegerea mamei. Sunt doi, tatal si copil, nerezident si minor care nu au parte,desi au dreptul de nici o alegere.
Domnule when sunt cazuri de tati ce nu au pus in executare o hotarare si un an de zile cu speranta ca isi vad copii si tot ce au primit au fost niste umilinte in fata usii, stiu cazuri in care au platit si sume de bani in plus, in care au zburat cu acordul in dinti pentru copil cand avea chef mama sa plece in vacanta si asta cu toate ca nu-si vazusera copiii de luni de zile. Ceva de genu cu cat esti mai intelegator, docil si focusat la satisfacerea dorintelor celuilalt, cu atat in unele cazuri esti strivit. Asa ca precum spuneam in alta postare, cand scopul tau este ca acel copil sa nu aiba legaturi firesti cu tata, rabdarea, tactul si intelegerea te ajuta la ... absolut nimic.
Iar doamna PS, cat despre reactiile mamei vizavi de relatia dintre tata si copil, problemele ei cu tata (ca ii zice barza sa ii zice varza, ca ii da 5 lei sau 5000 lei) nu trebuie sa deteremine reactia ei in ceea ce priveste aceasta legatura, ea are o obligatia clara: sa incurajeze legaturile dintre copil si celalalt parinte. Poate sa ii spuna eventual in privat ca e un tampit.
Precum va spuneam si in mod evident nu intelegeti, nevoia si sentimentele copilului in ceea ce-l priveste pe tata nu se identifica cu nevoia si sentimentele mamei. Pentru dvs mama ar avea dreptul sa decida (in functie de motivele ei personale) asupra legaturii dintre cei doi. Omiteti ca in multe cazuri o instanta a decis in locul mamei si chiar al tatalui (incapabili sa se inteleaga) care ar fi interesul copilului si legea stabilieste niste obligatii clare.
Dnule when eu n-am spus nicaieri si niciodata ca un parinte trebuie sa renunte la copilul lui. Iar exagerati. Eu am propus, intr-o situatie descrisa ca extrema, sa se incerce deblocarea din dispozitivul de combat, astfel incat fiecare sa poata re evalua abordarea. Posibil ca propunerea mea sa nu fie una buna. N-am pretentia ca am descoperit eu apa calda. Din afara insa, vad absurdul de a continua in acelasi fel, asteptand insa un rezultat diferit.
Dnule agp, acuzati mama ca se gandeste numai la ea. Dar dvs in ce termeni puneti problema, cand spuneti ca "alergati cu acordul in dinti" pentru ca mama sa plece cu copilul atunci cand are "chef"? E vorba oare despre cheful mamei sau bucuria copilului de a pleca intr-o vacanta frumoasa? Dvs intelegeti ca ar fi vorba despre a "satisface dorintele" mamei sau despre sansa copilului de a se plimba, de a se bucura, de a invata, de a vedea lucruri noi si frumoase intr-o vacanta? Eu vad ca la dvs e o chestiune de orgoliu raportat la mama.
Cat priveste obligatiile legale, ce a hotarat instanta, contnui sa repet: niciuna dintre acestea nu sunt izvor de dragoste, de drag, de placere a copilului de a fi cu tatal.
Vorbiti despre sentimentele copilului. Le-ati verificat? Exista ele in toate cazurile? Oare nu exista niciun caz in care copilul chiar nu are niciun drag sa fie cu tatal? De exemplu, povestea aici o utilizatoare ca tatal a aparut prima oara in viata copilului dupa ce acesta incepuse deja gradinita. Din ce sa aiba acel copil drag de tata? Sau ii spunem si copilului ca asa a stabilit legea ca el trebuie sa-si iubeasca tatal si ca asta e obligatoriu? Eu nu prea inteleg dragostea din obligatie. Dar se pare ca aspectul nu va intereseaza. Totul e sa se respecte programul de legaturi personale, indiferent de sentimente. Eu cred ca de aceasta situatie, in unele cazuri, restranse desigur, mama isi "apara" copilul si anume il apara de la a-i fi incalcate sentimentele, dorintele, starile si a i se respecta afectul. Ciudat, nu? Ce un copil are dreptul la sentimente? Avem hotarari judecatoresti care sunt suficiente, si in numele carora calcam in picioare sufletele, caci deh, asa zice legea. Ce frumos.
Cat priveste coincidenta dintre sentimentele mamei fata de tata si cele ale copilului fata de tata, prin insasi situatia de divort aceasta nu exista. Daca eu nu mai am nici cea mai mica dorinta de a-l vedea pe fostul meu sot asta nu are nicio legatura cu ce simte copilul. Aici se pare ca va intereseaza argumentul sentimentele copilului. Dar daca copilul nu are sentimentele necesare dorintei de a pleca cu tata, aici nu va mai convine argumentul sentimentelor, si absenta dragului de a pleca cu tatal il numiti alienare.
Vai, ce mult isi iubeste copilul tatal, vrea mai tot timpul la el. Ce minunat.
Vai ce mult isi iubeste copilul mama, vrea mai tot timpul la ea. E alienat!
Cam asa, nu?
Repet ptr dnul when intrebarea: de la ce varsta are dreptul copilul la sentimente si la respectarea lor?
avocatnet.ro explicăm legislația
When, utilizator
againstPAS, utilizator
raluca_barbulescu 
againstPAS