Buna seara, sunt in divorț cu sotia, aceasta a părăsit locuința comuna împreună cu fiica invatata de avocat, deoarece se manifestă violent, eu am depus cerere pentru emiterea unui ordin de protecție, fiul ramanand la mine.
Luni am dus copilul la scoala iar (sotia) la luat cu o ora înainte fara sa ma anunte, am mers la locuinta mamei ei unde locuiește si nu au deschis ușa. Am luat legatura cu politistul de proximitate si a sunat-o ia transmis ca copilul este la ea si nu vrea sa mi-l dea pana nu hotaraste instanta. Marți la dus la scoala si la luat tot la 11, eu fiind de serviciu a mers mama mea sa il ia dar (sotia) era in clasa. Miercuri nu i-a dus la scoala am mers la locuință mamei ei, a ieșit mama ei si mi-a zis sa nu mai merg degeaba ca nu îmi permite accesul la copii . Azi iara nu ii duse la scoala, a luat scutire pe 3 zile de la medicul de familie ca sunt bolnavi. Ce pot face in această situație deoarece tine copiii ascunși de mine si nu ma lăsa sa vorbesc cu ei sau sa ii vad? Fiul meu este atasat de mine il tine fortat deoarece copilul nu ar sta cu ea. Poate politia sa facă ceva sau instanța de judecata ?
Dnule when eu inteleg cat de draga e practica umplem mama de plangeri, dar hai sa nu atingem chiar culmea ridicolului.
1/ Ce sa verifice politistul? ati propus sa verifice daca copilul nu cumva e rapit, in sant sau sanatos. Cu toata dragostea: cata vreme copilul e la unul dintre parinti si nu exista o hotarare contrara acestei realitati, copilul nu rapit!. Cat priveste "daca copilul e in sant", utilizatorul scrie ca politistul de proximitate a contactat telefonic mama si aceasta a confirmat ca baiatul e la ea. Deci? Daca e sanatos, mai adaugati: organele de politie nu au calitatea si competenta de a face investigatii medicale. Punct.
2/ Impiedicarea unui copil sa mearga la scoala e infractiune? Da, e. Dar se poate vorbi despre o infrcatiune cand mama prezinta o scutire medicala si cand e vorba despre 3 zile? 3 zile reprezinta in opinia dvs impiedicarea copilului sa mearga la scoala?
3/ Ce reclamatie de disparitie a copilului sa depuna domnul dupa ce politistul de proximitate a verificat ca acesta se afla la mama?
Notificati stimate domn mama ca doriti sa va vedeti copiii banuiesc, nu doar copilul, faceti o cerere, sau exista deja, de ordonata presedintiala ptr program de vizitare si inainte de toate, chiar daca considerati inutil, trimiteti mamei un mail, o scrisoare in care sa incercati si o intelegere amabiabila.
In rest, Duios Anastasia trece peste campii batute cu gratie.
1.Cu tot respectful doamna proastasatului insa daca eu ca parinte sunt impiedicat sa imi vad copilul si sa imi exercit drepturile parintesti, pentru mine copilul este rapit. Asa cum copilul daca e impiedicat sa ia legatura cu mine fara nici un temei legal se poate considera ca e sechestrat. De ce in cazul de fata mama care incalca drepturile a 2 personae se considera ca nu a facut nimic illegal? sau daca e mama poate foarte bine si sa-l omoare? Unde se trage linia? In plus, copilul era bine acum 3 zile, de unde stiu eu ca parinte ca intre timp nu a patit ceva?
2. Daca copilul a fost bolnav mama trebuia sa informeze sin celalalt parinte, sa-i ofere ocazia sa mearga impreuna la medic. atunci cand impiedici accesul copilului la celalalt parinte si brusc apare si scutirea medicala....sa zicem ca e un tertip folosit aproape de fiecare parinte alienator.
3.Repet, politistul a verificat acum 2-3 zile ca e copilul acolo. Sunt tata, eu stiu zilnic unde imi este si ce-mi face copilul, eu si sotia mea. Dumneavoastra ati sta linistita daca 24 de ore nu ati sti ce va face copilul? Doar ati banui ca e cu fostul partener? atata timp cat nu mi se ofera informatii si eu de fapt nu stiu unde si ce imi face copilul, pot sa cer ajutorul politiei sa verifice mereu ca fiului meu ii este bine. Din moment ce partenerul meu ar refuza un lucru atat de decent, e treaba politiei sa investigheze ce se intampla exact cu minorul respectiv. Pentru ca mama poate striga in gura mare ca e la ea acasa iar el sa fie vandut naiba stie pe unde. deschideti televizorul la sterile de la ora 5 sa vedeti cate grozavii se intampla.
Sunt de accord sa notificati mama sa respecte drepturile copilului si eventual sa faceti o cerere de mediere in care sa cereti pentru binele superior al minorului sa se stabileasca un program de legaturi personale.
Insa practica asta de iau copilul si il tin ascuns cateva luni pentru a sabota legatura cu celalalt parinte si implicit a-l pedepsi pe celalalt parinte, totul din dragoste si devotement fata de minor mi se pare absolut barbara si mai ales privitul cu ingaduinta a acestui comportament nu va da nastere decat la propagarea lui, fapt care va avea ca rezultat doar vatamarea sufleteasca a bietilor copii prinsi la mijloc in asa ceva.
Ce credeti ca se va intampla daca userul isi pune mintea si asteapta copilul la usa blocului si il ia pe sus? Chiar ar fi firesc sa ajungi sa te joci de-a rapitul copilului pentru a putea avea legaturi firesti cu acesta?
Am inteles ca doamna a plecat de acasa, e treaba ei, ascunsul copilului insa face parte doar din razbunarea personala si pune pe ultimul loc binele acestuia. Ori se mai poate numi parinte cel ce face asa ceva?
Si daca peste 3 luni cand se solutioneaza totul copilul refuza sa plece, nici macar montat de mama ci doar suparat pe tata ca a disparut din peisaj 3 luni, cum ar trebui atunci solutionata problema? Ah, atunci tatal ar trebui sa aiba intelegere si sa nu ia copilul pe sus, sa astepte pana cand copilul fara nici o alta informatie decat ca parintele ii dispare dupa bunul plac sa aiba maturitatea sa inteleaga ca de fapt exista motive intemeiate si ca uneori adulti fac lucruri pe care el nu le intelege?
Dnule when, zau asa: copil vandut, rapit, sechestrat.
Oare nu ne cunoastem reciproc, chiar si minimal, fostul partener?
Daca ne uitam, precum recomandati, la stirile de la 5, atunci sa nu lasam nicio fetita la tata, ca poate a devenit in ultima luna pedofil. Zau asa, hai sa ne comportam normal.
Divortul nu e usor nici pentru cei doi adulti si mai ales pentru copil. Toti 3 trebuie sa se adapteze, la o situatie de schimbare radicala. Fiecare are propriile sentimente, suferinte, frustrari. E foarte usor sa scriem "trebuie", doar ca nu e suficient. Fiecaruia trebuie sa i se dea dreptul la "doliu" si la timp sa se reaseze. Daca in paralel cu aceasta re adaptare ne auto detonam, la buna intelegere nu se va mai ajunge niciodata, parerea mea.
Eu n-am vazut niciodata buna intelegere castigata prin masuri de forta! indiferent de natura relatiei. Putin tact si rabdare nu strica, zic eu.
Si nu in ultimul rand, divortul, oricat am vrea noi sa ne adormim constiinta, e o decizie traumatizanta pentru copil, la ca care ar fi trebuit sa ne gandim cu mult inainte de a se ajunge in acest punct. Oricum o dai, oricat o carpesti, trebuie sa-ti asumi ca nu mai e la fel ca atunci cand veneai la 5 de la munca acasa si-ti gaseai sotia si copilul. Nu vei mai stii in fiecare clipa ce face copilul, nu iti vei mai vedea copilul zi de zi, nu iti vei mai petrece fiecare sarbatoare si fiecare week end cu el. Trist, foarte trist, dar asta inseamna divort. Iar daca o umpli pe mama de plangeri sigur nu vei suplini nimic din acest dor, din aceasta lipsa, ci doar o vei ostilza, agresa, astfel incat in loc sa obtii mai mult, vei obtine mai putin. Parerea mea, pana la urma insa fiecare traieste cu alegerile facute.
Doamna PS, unii au am avut si alte experiente. Bunului simt, intelegerii, rabdarii i s-au raspuns prin bataie de joc, lipsa elementara de empatie si bun simt, agresivitate sau un pur jemenfichism. Iar mama cea umpluta de plangeri nu ar trebui sa aiba maturitatea, tactul si rabdarea precum spuneti in a se gandi in primul rand la copil si mai apoi la disconfortul ei?
Pentru parintii alienatori (nu stim daca este cazul in speta) s-a dovedit din pacate ca doar prin constrangerea sunt dispusi sa mai faca un pas inapoi din lupta lor dementa ce are ca scop indepartatea celuilalt parinte din viata copilului.
Ba ar trebui dnule agp. N-are, sau vi se pare ca n-are sau nu intelege sa aiba, sau nu i-ati lasat timp si spatiu sa aiba.. Si atunci ce facem? Ne umplem gura cu alienarea si continuam tot asa? Ce ne intereseaza? sa avem gura plina sau sa ne vedem cu copilul? In varianta el a avut si rabdare si bun simt, a fost de pus la rana, eu nu cred. Nici mama aceea nu poate fi lipsita de orice motiv, zic si eu.
Cat priveste reactia, dvs stiti mai bine. Eu una nu cred ca va castiga cineva prin forta. Pe unii ii inraieste si mai tare. Dar cum ziceam, e o alegere personala, ca nu degeaba se spune ca fiecare pasare pe limba ei piere.
Daca nu incercati (nu dvs, generic) cu vorba buna, incercati macar cu o pauza, cu un armistitu al razboiului, in speranta unui altfel de inceput. Daca o tineti langa la fel eu nu vad din ce s-ar schimba lucrurile. Il tine pe celalalt "in priza". Sta in continuare cu armura pe el si nu vede altceva decat campul de lupta si se comporta deci ca................un luptator.
avocatnet.ro explicăm legislația
proastasatului, utilizator
raluca_barbulescu 
againstPAS