Pensie alimentara !

Va plangeti ca nu are relatii cu fiul sau si... vreti sa-i "luati" drepturile parintesti de tot? :O
Nu prea inteleg...
Oricum, nu aveti nicio sansa sa faceti asa ceva. Drepturile parintesti nu tin de plata pensiei alimentare, nu stiu de ce toti romanii aproape cred ca exista vreo legatura cat de mica... #-o
Intretinerea e dreptul copilului, legaturile sunt dreptul tatalui. 2 lucruri diferite si fara legatura.
Nu se decade un parinte din drdeptuirle parintesti din cauza asta, mai ales ca din toata chestiunea tot copilul cu parinte decazut are de suferit, va dati seama cum se simte?
Eu consider ca trebuie sa-i spui copilului, in general, ca si celalalt parinte e om... :">

In primul rand multumesc pentru raspunsuri!
Si eu consider la fel, doamna avocat, si asta vi-o poate confirma chiar copilul! Nu sunt genul care baga strambe, fiindca nu am frustrari din copilarie! Dar atunci cand incurajezi relatia dintre parinte si copil, ba chiar te rogi de parinte sa o faca si ti se raspunde: "ce crezi ca daca as vizita copilul regulat si m-ar preocupa partea emotionala s-ar schimba ceva" nu poti sa nu-ti pui intrebarea daca acel parinte e constient de statutul pe care-l are si daca-si merita statutul!!! Nu inteleg de ce unele persoane ironizeaza nefiind in cunostinta de cauza dar, sincer, nici nu ma intereseaza. Prefer discursurile clare si la obiect , de aceea ii multumesc inca o data domnului avocat! Am inteles ce am de facut: deschiderea unui proces pentru recalcularea pensiei, in care sa incerc sa aduc dovezi legate de veniturile reale ale tatalui, iar in cazul in care nu pot face asta, raportarea la salariul minim pe economie ( care in orice caz ar fi o suma mai mare decat cea platita in prezent). Inteleg ca, daca tatal alucreaza cu un contract care nu este declarat la nicio institutie de competenta, pot sa uit ca as putea face dovada ca veniturile lui sunt mai mari. Ok, o sa incerc , daca reusesc bine si daca nu, ma adaptez caci n-am incotro!
Intrebarea legata de abandon era colaterala si din punctul meu de vedere motivata. Si in plus reflecta faptul ca eram curioasa daca legislatia s-a mai modificat la noi. Daca dvs (Avlil) v-ati obisnuit sa priviti o problema doar din perspectiva meseriei, sunt de acord, dar asta nu va da dreptul (libertatea da) la ironie. Daca legat de termenul "suferinte fizice " lucrurile sunt clare, cand vorbim de cele morale devin alunecoase. Cred ca in aceasta privinta Romania este la limita superficialului, adica la limita inferioara de protectie. Sau daca se trimit niste bani este suficient sa te numesti parinte? Si cum nu agreez extremele , uite ca am pus o intrebare. Dumneavoastra, doamna avocat, daca priviti dintr-o alta perspectiva decat cea a meseriei pe care o practicati, cum ati resimti faptul ca tatal copilului dumneavoastra a provocat suferinte psihologice copilului, printr-o atitudine repetata (13 ani) de indiferenta si iresponsabilitate? Si daca ma credeti bine si daca nu, iarasi bine, nici nu am mai numarat de cate ori copilul astepta cu lacrimi in ochi ca tatal sa vina sa-l ia la un suc, asa cum i-a promis si nici cate scuze i-am gasit acestui om, tocmai pentru a nu-i provoca copilului o suferinta in plus. Astazi, la 15 ani copilul afirma ca nici nu vrea sa-l mai vada, si nu fiindca nu-l iubeste, ci fiindca nu mai poate sa suporte durerea. Si e bine ca acum poate sa i-o spuna personal dar, cat a fost mic a fost vulnerabil la "agresiunile" - spuneti dvs de ce natura- ale parintelui. O legislatie fireasca cred ca ar trebui sa fie ceva mai profunda si sa protejeze cu adevarat cadrul sanatos de dezvoltare a unui copil fiindca acesta , pe langa nevoi materiale are si nevoi de alta natura! Imi cer scuze ca m-am intins la amanunte dar m-a zgandarit ironia. Faptul ca o faceti gratuit nu inseamna sa o faceti superficial. E simplu. Nu toti suntem la fel. Si nici nu va obliga cineva sa raspundetii :D

offtopic
Haideti sa lamurim un pic lucrurile ....macar pe acest topic ..... ca nu sunteti primul sau ultimul care "atacati" un coleg de al nostru care incerca sa va ajute cu un sfat sau o parere.
1. In primul rand nu toata lumea care isi spune pasul pe un topic sau altul are sau nu dreptate. Informatiile furnizate de multe ori nu sunt clare. Nu trebuie sa fii licentiat in drept ca sa pui o intrebare clara sau sa expui o problema.
2. Poate este sau nu in asentimentul colegilor mei faptul ca nu suntem obligati sa va raspundem. Niciun avocat din lume nu se poate pronunta pe vorbe daca nu are si acte sau fapte din care sa traga o concluzie.
3. Legislatia din tara este asa cum este. Dupa regula, urmeaza o serie de exceptii de la regula. Multe dispozitii legale sunt in contradictie cu altele.

Problemele legate de dreptul familiei sunt complexe ...si dureroase (d.p.d.v. personal) ca in speta expusa de dvs .... multi dintre noi nu inteleg de ce legea nu este mai aspra in asemenea cazuri.

Doamna, imi pare rau daca ati inteles vreo ironie, nu asta a fost intentia mea.
Eram, pur si simplu, contrariata... Adica nu intelegeam discordanta intre afirmatia ca tatal nu vrea sa-l vada cu faptul ca dv. va ganditi sa-i luati si acest drept.
Erau doua idei care se bateau cap in cap si nu intelegeam de unde vin... atata tot.

In ceea ce priveste legislatia, nu este Romania singura tara din lume care nu decade din drepturi parintele care nu se implica in viata copilului... Sunt si tari civilizate...
Daca ma intrebati din punct de vedere profesional, v-as spune ca inteleg logica acestor prevederi legale si nu le-as schimba.
Daca ma intrebati la nivel personal, stiu ca sunt cazuri, individuale, in care acest lucru nu e drept. Si stiu ca traumele cauzate unui copil de dezinteresul unuia dintre parinti sunt imense...
Imi pare sincer rau de aceasta situatie, din pacate insa legea spune ca daca nu acum, poate mai tarziu pseudo-parintele se trezeste la viata...
Nu spun ca e corect, dar adevarul juridic si cel de zi cu zi, dupa cum am mai spus, sunt doua chestiuni distincte.
Macar fiul dv. are norocul ca dv. il intelegeti.
Va doresc numai bine!

Multumesc domna avocat!
Si eu intuiesc logica acelor prevederi , nu pot omite insa ca dreptul se aplica persoanei, individului. Domnul Elis spune ca: "multi dintre noi nu inteleg de ce legea nu este mai aspra in asemenea cazuri.". Deja sunt 2 opinii distincte. Si asta e normal dar cum ne pliem la ideea ca in fond toate instituriile se adreseaza persoanei ca individualitate si apoi ca intreg? Nu o lungesc caci sunt off topic. Poate se poate deschide un topic pe acest forum in care sa se atinga si alt subiect/subiecte. In speta unul care sa puncteze legatura intre institutie si individ/individualitate si comunitate. Si eu va doresc cele bune!