Alienarea parentala

Nu cred ca ma contrazic. Dar asa merg lucrurile..... De asta am si supus ca o atare consecventa e posibil, sa dea roade candva. Si nimeni sa nu mai stie despre Alienarea Parentala.

Martonze, nici pedepsirea pedofilului nu ajuta victima sau nu sterge problema, tot asa nici pedepsirea parintelui alienator nu ajuta minorul, care cel mai sigur va avea nevoie de consiliere si terapie pentru perioada semnificativa de timp.
Daca din ce in ce mai multi parinti alienatori vor fi pedepsiti, atunci vor incepe sa se gandeasca de 2 ori in viitor cand e program de vizita si ei pleaca cu copilul de acasa......iar exemplele pot continua.

In interesul minorului se face pedepsirea alienatorului, pentru a stopa abuzul. Alienarea parentala e un abuz emotional, insa in opinia mea evident este tot atat de grav ca violul. Asa ca atunci spuneti ca nu e in interesul copilului pedepsirea violatorului........exact la al cui bine va ganditi? Sau daca e abuz emotional e ok, hai sa speriam si sa ingrozim copilul atata timp cat nu raman vanatai?
Sincer Martonze, ca mama care povestiti ca ati trecut cu copilul prin momente dificile, nu inteleg lejeritatea cu care priviti abuzul asupra sufletului unui copil. Pare ca nu ii acordati valoare prea mare, pare ca trece neobservat in ochii dumneavoastra. :)

Daca e asa mare durerea ca parintele alienat incaseaza penalizari, de ce parintele alienator nu respecta programul de vizita?
Nu uitati draga Martonze ca decizia de a da prin penalizari bani fostului partener, tine doar de alienator. Cand se satura de platit, deschide usa sa se respecte programul. E atat de simplu.

Revin, dragă When.
Alienare înseamnă înstrăinare.
Ne înstrăinăm de vecini pentru că ne-am certat. Este alienare "vecinală"?
Ne certăm cu cel mai bun prieten, ajungem chiar să ne urâm.Este alienare "prietenală" ?
Ne înstrăinăm de colegii cu care am petrecut ani buni, mai mult timp decât cu propriile familii. Este alienare "colegială" ?
Dacă eu vă spun să nu mai vorbiţi cu againstPAS, mă ascultaţi?
Pun aceste întrebări fiindcă aţi îmbrăţişat această "alienare parentală" ca motiv suprem de suferinţă a unui copil şi acuzaţi de alienare parentală orice părinte la care locuieşte copilul, fără discernământ, dacă copilul nu vrea să petreacă timp cu celălalt părinte.
Sunt mii de motive pentru care un copil nu vrea să petreacă timp cu un părinte cu care nu locuieşte şi aici, ar fi cazul să se ţină cont de istoricul relaţiei părinte-minor.
Iubirea nu e veşnică şi legătura de sânge nu asigură şi iubirea.
Nu există similitudine între un violator şi un presupus "alienator". Din nefericire, părinţi frustraţi, răniţi în orgolii, acuză , fiindcă legea le permite, pentru ceea ce, de fapt, li se datorează. Mă refer la :
-abandon
-comportament agresiv, violenţă în familie
- neglijenţă faţă de minor
-abuz psihic asupra familiei , inclusiv a copiilor
-folosirea minorului pentru obţinerea de profituri băneşti,
-lipsa empatiei, lipsa dragostei părinteşti, etc.
Toate acestea pot provoca înstrăinarea copilului, frica, ostilitate, oroare de a sta în preajma celui care i-a provocat atâta rău.
Exemplu: Familie cu un copil, tata , ajuns şef, se încurcă cu secretara, iar acasă, merge nervos, se ceartă cu soţia, îi mai trage câte o palmă, copilul plânge, este altoit şi el, etc. Divorţează, copilul mai şi merge în vizită la tata, obligat de mama, unde este bruscat de noua parteneră a tatălui, de tată, este lăsat acolo singur, este interogat despre mamă, etc. Copilul nu mai vrea să plece data viitoare, aşa că tatăl face executare silită, cere consilierea copilului o dată, de două ori, cere penalizarea mamei o dată, de 2 ori, de trei ori, de patru ori, îi face plângere penală mamei, cere decăderea din drepturi părinteşti a mamei, cere autoritate părintească unică, vrea să bage mama în puşcărie, să-i ia casa , toate în interesul superior al copilului.În acelaşi timp, se gândeşte că-i merge prea bine copilului şi se declară şi şomer, fără venituri, ca, pe lângă banii luaţi cu japca din munca mamei, să nici nu plătească pensia de intreţinere pentru copil.
Păi un asemenea tată poate învinui de "alienare parentală" pe mama copilului? Nicidecum, unul ca acesta ar trebui chiar decăzut din drepturile părinteşti, mai mult, ar trebui condamnat pentru rele tratamente aplicate minorului, fiindcă chiar el determină refuzul copilului, pentru a o putea penaliza pe mama.De când neasigurarea condiţiilor materiale pentru creşterea şi educaţia prpriului copil este în interesul superior al minorului?
La fel merită să fie pedepsiţi acei părinţi care umblă prin tribunale să obţină drepturi peste drepturi şi folosesc dreptul obţinut pentru a şicana pe celălalt părinte, să obţină penalităţi .

Deci pe scurt în acest moment aceasta recunoaștere este doar o hârtie fără valoare ?

Dl. , presupun dl ptr ca as înclinat către dna. Martonze. Presupuneri poate face oricine dar haide-ți sa va dau un caz real .
Fosta se decide sa plece copilul avea 11 luni la mom respectiv . Pleacă urmează proces de divorț și încredințare bineînțeles introduce și o ordonanță , pe care îl câștig la apel , mama fără a se preciza program de vizita ptr mama și chiar și așa o las sa vadă copilul oricând o singura condiție sa mă anunțe înainte cu măcar 24 de h , mai mult mer eu cu copilul sa îl vadă , chiar ne-am și certat de câteva ori și nu puține ca stabilea ca vine și nu venea . Intr-un final am renunțat la ideea împăcării și kiar i-am propus sa vina sa ia băiețelul sa îmi precizeze când vine înapoi cu el și astfel sa evite contactul cu mn , vorbea cu acesta zilnic la telefon , nu m-a ajutat cu absolut nimic în întreținerea copilului din contra . În apelul procesul de divorț surpriza mama câștiga băiețelul ăsta fiind undeva în decembrie pe data de 8 ., nici un semn de viață din partea ei 4 luni exceptând un sms de revelion și un telefon la sf luni ianuarie.
Când m-am trezit cu acte de la executor .
Băiatul de la 11 luni pana la 3 ani jumătate a dormit fără mine un total de 4 nopți . Îmi ia copilul în mai și pana la sf anului îl văd de maxim 5-6 ori . În astea 5 6 ori mă trezesc ca mă întreabă copilul dc am bătut-o pe mami ca are buba la burta . Întrebându cine ia spus acesta îmi spune ca mami în casa . Fosta a suferit o intervenție chirurgicala și îi spune ca am bătut-o , când reușesc intru final sa obțin un minim program de vizita mă trezesc iar ca sunt luat de copil la întrebări dc îl duc înapoi la mami ca sa scap de el și multe altele . Acestea vi se pare ca nu sunt abuzuri asupra copilului sa îl vezi băgat în casă după 5 min tipand ca vrea sa mai stea cu tatica ia cășunat lu mami sa îl pedepsească ca na ținut șapcă în cap kiar când mergi sa îl vezi sa iți arate fetiță crescuta de ea ptr ca sa născut după despărțirea în fapt iar băiatul crescut de mine nu .
Hai sa va spun cv nu este abuz doar asupra copilului ci și asupra celuilalt părinte .Iar din nefericire este o practica mult mai des folosita decât mimata și în special de mame.
Credeți-mă nu doriți sa îmi știți întreaga poveste și nu doresc nici dușmanilor sa treacă prin asa cv .
Plus ca ar trebui sa citiți acordul . Este specificat acolo o expertiza psihologica care sa observe printre altele și modul copilului cu fiecare părinte în parte nu se merge doar pe a reclamat sa aprobat.
Eu unul as fi ce