avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 733 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... Alienarea parentala
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Alienarea parentala

Este sau nu în România alienarea prenatala legiferată ?
Cel mai recent răspuns: tzapone , utilizator 09:09, 24 Aprilie 2017
Martonze, cel mai bine cititi raspunsul userului tapone. Copil crescut de tata, dezinteres maxim din partea mamei care apoi il castiga in instant ca deh, e mama si nu conteaza ca s-a comportat cum s-a comportat....
Faptul ca invatat copilul sa se teama de tata pentru ca acesta ar fi batut-o cum se numeste?????
Faptul ca singura preocupare pare sa fie distrugerea cu parintele care l-a crescut cum se numeste?
Faptul ca e evident ca principal preocupare a acestei "mame" nu e binele copilului ei cum se numeste?
Dumneavoastra si PS va luati de parintii care nu platesc pensie alimentara sau platesc una foarte mica, in cazul acesta ce parere aveti ? Mama draguta nu a participat cu nimic si nu ca nu ar fi fost lasata.
Doamna Martonze, una e daca ma instrainez de colegul de banca ca ne-am certat, si alta este ca mi-e frica de el si trec pe partea cealalta a strazii cand il vad pentru ca mi-a spus mama ca de fapt vrea sa ma stranga de gat sau sa ma rapeasca. Si nu e un comportament firesc sau normal sa faci asta copilului tau fie ca e vorba de vecin, coleg de banca sau vanzatorul de la aprozar. Sa sadesti teama intr-un copil, doar pentru ca poti, e boala doamna Martonze.
Domnule Tzapone, din cate stiu eu, in teorie, instantele au devenit foarte interesate de aceasta alienare parentala si acorda atentie deosebita rapoartelor psihologice unde e mentionat acest termen.
De asemenea, daca raportul psihologic de la iml atesta ca minorul e alienat parental, atunci sansele ca parintele resident sa piarda custodia sunt maxime.
Puteti face sesizare la DGASPC cum ca s-a inceput alienarea minorului.
In rest, atata timp cat vedeti copilul la program si aveti o relatie frumoasa cu acesta, va sfatuiesc sa o respectati.
Daca aveti aspect care va nemultumesc, atunci puteti trimite intr-un mod foarte civilizat un mail mamei in care sa atrageti atentia ca cel mic v-a spus ca I-ati facut buba si ca dat fiind faptul ca e neadevarat o rugati sa remedieze aceasta inadverenta si mai ales sa fie mai atenta cu cuvintele folosite in preajma copilului pentru ca pot f interpretate gresit.
When a scris:

Daca aveti aspect care va nemultumesc, atunci puteti trimite intr-un mod foarte civilizat un mail mamei in care sa atrageti atentia ca cel mic v-a spus ca I-ati facut buba si ca dat fiind faptul ca e neadevarat o rugati sa remedieze aceasta inadverenta si mai ales sa fie mai atenta cu cuvintele folosite in preajma copilului pentru ca pot f interpretate gresit.


Nu vad rostul sfatului de mai sus. Ce sa faca apoi cu mail-ul? Sa il foloseasca la DGSAPC sau chiar in instanta, in eventualitatea unui alt proces? Am ajuns la concluzia trista ca, indiferent ce probe ai, institutiile statului nu protejeaza absolut deloc copiii.
Ultima modificare: Vineri, 21 Aprilie 2017
guest3333, utilizator
Dacă este adevărat ce spune dl. Tzapone, înseamnă că instanţa de apel l-a nedreptăţit, nu e nici primul, nici ultimul în această situaţie.Este indicat ca dl. să ceară monitorizarea programului de relaţii cu minorii şi să rămână prezent în viaţa lor.
Stimate When, citiţi şi dvs. despre numita alienare parentală şi vorbiţi după aceea.
În primul rând, un copil nu e alienat dacă vrea să stea mai mult cu tăticul , dacă întreabă de ce-l duce înapoi, vrea să scape de el? Astea sunt urmările fireşti ale despărţirii şi rezultatul asupra copilului este evident.
Practica mamei, cu executorul, este uzitată , la fel, de mulţi tătici, care, absenţi de la programul de relaţii cerut de ei înşişi, se trezesc după luni, ani de zile, să execute silit programele şi, dacă copiii nu vor să plece cu ei, cer penalizarea mamei.Sunt cazuri, documentate, în care tatăl crează chiar el condiţiile refuzului copilului, pentru a putea incasa penalităţile.
When, v-am mai expus cazul copilului meu, care s-a convins că se arde dacă pune mâna pe geamul cuptorului numai după ce s-a ars odată, degeaba i-am tot spus că "nu-i voie".La fel, degeaba îi spun să nu zgândăre pisica, fiindcă îl zgârie, nu s-a învăţat decât după ce a fost chiar muşcat de pisică.
Trăirile timpurii ale copilului rămân bine întipărite în subconştientul său.Vorbele zboară, trăirile rămân.
În ce priveşte raportul psihologic, odată cu destructurarea reţelei care trimitea la TEP , "alienarea parentală" va apare tot mai rar în rapoartele psihologice, fiindcă psihologii nu vor mai fi condiţionaţi de constatatrea alienării parentale pentru a fi menţinuţi pe tabelul TEP, pentru a primi de la instanţe solicitarea de executare a evaluărilor psihologice în mod exclusiv; vor constata şi absenţa şi dezinteresul unui părinte, vor constata şi violenţe şi abuzuri psihice şi fizice asupra minorului, vor constata şi traumatismele suferite de minor în viaţa sa.
Ultima modificare: Vineri, 21 Aprilie 2017
Martonze, utilizator
Fenomenul de alienare parentala este recunoscut si de catre instantele de judecata, insa doar in urma unei evaluari psihologice se poate stabili daca un minor este supus la astfel de tratamente din partea unuia dintre parinti.

Puteti cere evaluarea psihologica a unui minor de 5 ani cu atat mai mult cu cat instanta este posibil sa nu il poata audia direct datorita varstei fragede (obligativitatea audierii este instituita pentru minori de peste 10 ani). Va trebui totusi sa va intemeati solicitarea pe ceva probe din care sa rezulte ca minorul este traumatizat (de ex. solicitati mai intai audierea unor martori care pot spune ca minorul sufera si ca unul dintre parinti il supune pe acesta la tratamente specifice unui parinte alienator; apoi, instanta probabil ca va fi mai dispusa sa va incuviinteze evaluarea psihologica a minorului.
Deoarece chiar si avocati, din pacate, fac afirmatia ca alienarea parentala ar fi recunoscuta in Romania, va invit sa cititi personal protocolul de "recunoastere" semnat de Colegiul psihologilor si ARPCC. Veti constata personal, ca in chiar primele articole, semnatarii isi propun sa faca demersurile necesare recunoasterii pretinsului fenomen. Deci, concluzia e clara: NU e recunoscuta. HG 49, parca, recunoaste diferite forme de abuz emotional, mai putin asa-zisa alienare. A aparut si o carte despre expertiza minorului semnata de un psiholog si de un judecator al CCR unde nici nu se pomenesc aceste cuvinte (mai exista si oameni care tin la profesionalismul lor). In plus, Consortiul Universitaria, adica asociatia conducerilor facultatilor de psihologie din Romania, denunta protocol de pretinsa recunoastere a acestui pretins fenomen. Daca ar mai fi ceva de adaugat, putem pomeni ca NICIO tara europeana NU a recunoscut acest asa-zis fenomen, desi despre el se vorbeste de peste 30 ani (!), timp absolut suficient documentarii stiintifice a acestuia (de ar fi existat vreo astfel de posibilitate). Dar probabil ca juzii romani sunt genii, nu inapoiati ca cei din UK, Franta, Germania care nu recunosc fenomenul. Faptul ca instantele ar recunoaste ele personal un astfel de fenomen este rusinos, daca nu macar ingrijorator. Ce competenta sa aiba un absolvent de drept in a "recunoaste" sau nu un pretins "sindrom" sau cum doriti sa-l numiti, care tine de un alt domeniu de specializare. Daca instantele sunt dispuse sa recunoasca ceva ce nu exista in nicio lege, eu zic ca suntem pe drumul cel bun. Merge mana in mana cu telepatia, ce daca nu s-a demonstrat ca ar exista, si de aici doar un pas pana la a auzi voci si a da hotarari conform spuselor lor. Si ne mai miram de "increderea" oamenilor in justitie?
Si dna avocat, asa ca sa nu batem chiar campii, ce profesie propuneti sa aiba acei martori pentru a se putea ei pronunta asupra, va citez: "unul dintre parinti il supune pe acesta la tratamente specifice unui parinte alienator"? Ha?
Iata ptr ce ne facem ca ar exista alienarea, : pentru a tenta muritorul de rand cu proceduri cat mai complicate despre efectul razelor de luna la galosii de guma, tentatie altfel devenita o costisitoare iluzie! De ce sa-i spunem ca nu exista, mai bine ii spunem ca cu eforturi documentate o facem sa existe!
Nu in ultimul rand este de citit chiar prima postare a utilizatorului: daca alienarea e recunoscuta sau nu! Utilizatorul stie (pai cum altfel, o fi avand studii de specialitate) ca minorul e alienat, punct si de la capat. Singura intrebare a utilizatorului este daca fenomenul e recunoscut sau nu, nu si daca e cazul minorului in speta. Asta stie utilizatorul!
Ultima modificare: Vineri, 21 Aprilie 2017
proastasatului, utilizator

Alte discuții în legătură

Denigrarea celuilalt parinte, in fata copiilor annaluk annaluk Buna ziua, Sunt divortata de 1 an de sotul meu. Avem 2 copii, o fată de 13 ani si un baiat de 6 ani. Copiii au domiciliul la mine, dar custodia e ... (vezi toată discuția)
Influența negativă a tatălui asupra copilului. ce pot face pe cale legală? Honey32 Honey32 Buna ziua. Am o problema cu fostul concubin si cu relatia lui de tata cu fiica noastra. De fiecare data cand o aduce (dupa vizita la el) fetita, de 2 ani si 5 ... (vezi toată discuția)
Minori si familie raluca_barbulescu raluca_barbulescu Buna ziua! Sunt despartita de 3 ani, am 2 copii de 4 ani si resp 8 ani. Copiii nu au fost vizitati de tatal lor de 2 ani. Acum prin programul de vizita ... (vezi toată discuția)