Alienarea parentala

Am facut noi expertiza psihologica, a costat 500 lei, dar din raportul respectiv, nu m-a ajutat mare lucru la proces, baiatul care se afla in custodia mamei , are nevoie, potrivit raportului de ambii parinti, de un mediu famailiar, sa nu fie despartit de mama, sa stea in acelasi mediu, chestii care m-au dezavantajat, pt ca nu am obtinut decat vizita in casa si in prezenta fostei. Aata timp cat fiecsre are alta viata e destul de ciudat si stresant. Asa ca mult noroc, eu de mai bine de 2 ani ma lupt sa il pot lua la mn 4 zile pe luna si nu am nici o sanasa, al meu are 4 ani si 7 luni.

@yo85, faptul că fiecare aveţi o nouă relaţie nu vă poate împiedica de a petrece clipe plăcute cu copilul dvs., depinde de cum abordaţi problema şi de atitudinea dvs. faţă de fosta soţie. Eu am văzut cupluri divorţate reunite la evenimentele familiale , cu noile familii, în deplină pace şi bunăvoie, fără ură şi resentimente. Tatăl este unic pentru copil şi este pentru totdeauna.

@asaofi, sincer? O idioţie. Probabil sunt prea puţine procese şi judecătorul respectiv este dependent de muncă :)

Martonze, dat fiind ca nu putem sublinia perfectiunea intelepciunilor clasice, ma gandesc ca "idioteniile" ar avea o oarecare shansa....

Va contrazic doamna PS, se stia dealienarea parentala si se actioneaza ca atare in multe tari ale Europei. Personal nu am cunostinte de franceza sau de italiana ca sa caut sa va dau text de lege insa am din intamplare pe cineva psihiatru in uk si care a facut pentru instanta evaluari pentru a stabili daca e alienare parentala. Iar acolo cuvantul psihologului sau al psihiatrului atarna foarte greu. De regula daca acesta spune ca nu e benefic pentru copil sa fie externat sau sa fie trimis la mama pana la terminarea procesului...nu e trimis la mama pana la terminarea procesului, nu e ca aici. Rezidentul alieneaza dar primeste copilul, sau un parinte isi bate copilul insa primeste drept de vizita.
Doamna PS, ati uitat de o categorie si anume categoria parintilor care nu au deposit trauma divortului si carora li se pare normal sa isi fereasca copilul de fostul partener. Ati uitat sau nu ati aflat despre incestul emotional. Despre mamele care nu reusesc sa-si reface viata si merg cu baiatul de mana la toate evenimentele, il pupa pe acesta pe gura si dorm cu el in pat sau in camera pana la majoratul acestuia. Sunt atatea si atatea exemple pe care vi le-ar putea da o prietena sau un prieten psiholog.
Sa negam alienarea parentala inseamna sa negam ca soarele rasare zilnic.
Personal nu contest ca exista categoriile mentionate de dumneavoastra, avocati care vor procese, system defectuos, nerezidenti care apar dupa ani de zile cu chef de scandal..... insa exista si rezidenti care nu informeaza, care pleaca cu copilul cand e programul de vizita, care nu il dau la telefon, care spun copilului sa nu plece cu tatal ca tatal il batea inca dinainte sa se nasca....
Si daca va amintiti inainte sa fiti suspendata mai mult timp tocmai ce ai vorbit cu un tata care a trebuit sa deschida actiune in instanta pentru a da mai mult propriului copil?
Exista alienarea parentala si cel mai bine ar fi sa se ia masuri inainte ca aceasta sa se agraveze.
Alienarea parentala e un strigat de suferinta emotionala. Un parinte care alieneaza nu e neaparat un parinte care nu iubeste sau dezinteresat, e un om cu o imensa suferinta pe care si-o manifesta disfunctiona. Omul ala are nevoie urgenta de ajutor, de indrumare, de terapie pentru a depasi pentru el si pentru copil acel moment. Altfel problema lui se va agrava in timp si niciodata nu va fi fericit. Nici el si nu va lasa nici copilul sa fie.

Vă amăgiţi, dragă When, dacă credeţi că copilul Dvs. vă respinge fiindcă aşa i-a spus mama. Vă amăgiţi dacă credeţi că toate eşecurile dvs. în relaţia cu propriul copil i se datorează mamei. Răscoliţi-vă memoria şi poate, poate, găsiţi cauza. Că-i spuneţi alienare parentală sau frică, ostilitate, oroare faţă de o persoană, chiar părinte, este acelaşi lucru, toate au o cauză.
Până ce un "protocol" nu publică în Monitorul Oficial că minorul este un "lucru" acţionat la comandă sau un robot, nu putem aduna toate cauzele sub unica umbrelă a "alienării parentale"
Că există studii, e adevărat,la fel cum după studii aprofundate UE a decis: prunele uscate nu au efect laxativ, iar nişte cercetători din UE au stabilit că apa nu hidratează, dar e buna pentru organism :)
În ce priveşte bătaia mamei în timpul sarcinii, certurile dintre părinţi în aceeaşi perioadă, sau scandalurile din familie în perioada copilăriei timpurii, astea toate îşi pun amprenta pe psihicul copilului, chiar dacă nu poate să se exprime. Sunt puţine cazuri în care unul din părinţi interzice cu desăvârşire relaţia copil-părinte cu care nu locuieşte şi incită copiii contra acestuia, am întâlnit cazuri chiar de taţi care, luând copilul la program, au uitat să-l mai ducă la domiciliu. Aceste cazuri sunt puţine în ansamblul conflictelor ivite în urma programului de relaţii cu minorii, ori Dvs. vreţi să le includeţi pe toate în vestita "alienare parentală", care să determine penalităţi, condamnări penale exclusiv părintelui rezident, fără a se ţine cont de istoricul relaţiei copil- părinte.

Ati uitat sau nu ati aflat despre incestul emotional. Despre mamele care nu reusesc sa-si reface viata si merg cu baiatul de mana la toate evenimentele, il pupa pe acesta pe gura si dorm cu el in pat sau in camera pana la majoratul acestuia

Evident, or fi şi asemenea cazuri, exact cum au fost cazurile mediatizate în care tatăl şi-a violat fiica în timpul programului de vacanţă sau tatăl care şi-a ţinut ostatică fiica, într-un beci, şi a conceput nu mai ştiu câţi copii cu ea.Nici aceia nu au reuşit să-şi refacă viaţa decât cu propriile fiice. Noi vorbim aici în general, nu de cazuri anormale. Ceea ce nu vreţi Dvs. să înţelegeţi este că dragoste cu forţa nu există, nici "relaţiile personale" forţate nu crează legături de ataşament,
În cazul tzapone, nu este înstrăinare, sunt dificultăţi de comunicare tată-mamă.