Alienarea parentala

Dna PS remarca privind pregătirea mea în domeniu nu era necesara :
1) un părinte nu are nevoie sa aibă el însuși o pregătire în domeniu , la modul cum consulți un avocat poți consulta și un psiholog .
2) mă îndoiesc, doar ca sa nu spun am certitudinea , ca nu ați citit respectivul acord ptr ca dacă ați fi facut-o observați ca sunt incluse și fapte care nu necesita o pregătire în domeniul psihologiei ( cititi-l și realizați care sunt ele).
3) chiar dacă nu as fi fost în cauza nu as fi fost contra legiferarii alienarii parentale , lucru care mă face sa mă gândesc dc o faceți dvs cu atâta vehemență iar fără pregătirea psihologica necesară și bazându-mă doar pe deduceri de bun simț nu pot ajunge decât la o singura concluzie, pe care nu o voi enunța dar am sa spun atât , de obicei împotriva unei idei nu sunt decât persoanele afectate de aceasta în mod negativ, cei afectați pozitiv vor fi pro iar cei ce se afla în zona de neutru în general ori se vor abține ori pro pe motiv ca , în lipsa de o formulare mai buna, nu se știe niciodată ce rezerva viitorul .
Și am sa va mai spun un lucru atâta timp cât un părinte își adoră copilul și este nedespărțit de el nu are nevoie de pregatire in domeniul psihologiei sa îi citească gesturile expresie fetei , când vrea cv încă dinainte ca acesta sa îi spună etc. Este suficient sa va cunoașteți copilul.

Tzapone, nimeni nu vă contestă calitatea de bun părinte şi nici dragostea părintească. Este normal ca un părinte să-şi cunoscă copilul.
Problema dvs. este că băiatul nu mai locuieşte la dvs. Schimbări se văd la copil şi după câteva zile petrecute într-o tabără de copii , de exemplu, este firesc să se întâmple la schimbarea mediului în care trăieşte şi asta o atribuiţi dvs. numitei "alienări părinteşti".
Sunteţi în eroare, din păcate, este greu de explicat că aţi intrat în capcana promotorilor unui concept pe care chiar părintele său, Richard Gardner, l-a renegat înainte de a se sinucide.
Copilul dvs. vă iubeşte, vrea să stea cu dvs., asta infirmă toate presupunerile dvs.
Că mama nu vă lasă să staţi cu copilul cât v-aţi dori e altă problemă şi aici sunt semne de întrebare DE CE Justiţia v-a luat copilul şi nu v-a stabilit program de relaţii cu băiatul ? Cine, ce dovezi a avut?

1 ) dacă as avea convingerea ca mă puteți ajuta cu cv v-as pune la dispoziție dosarul .
2 ) programul în procesul de divorț nu mi-a fost acordat din prostia mea nu am știut ca trebuie sa îl cer în mod expres lucru care nu mi-a fost expus nici de av ce mă reprezenta la mom respectiv .
3 ) dc mi-a fost luat în condițiile în care inclusiv martorul ei în fără instanței a afirmat ca nu are ce sa îmi reproșeze ca părinte copilul este îngrijit sunt un tată Bun însă locul copilului este cu mama , ca de e mama.
4) dc nu mi sa încuviințat în noul proces pe care l-am deschis și am cerut schimbare domiciliu sau program de vizita în mom în care mama , cel puțin în fata instanței , este de acord cu programul propus de mine " și chiar mai mult" ?
Ps: o corectare copilul nu vrea mai mult timp cu tati vrea sa rămână la tați și nu în ultimul rand pentru a avea o părere pertinenta trebuia sa fi citit respectivul acord , iar Din posturile dvs și ale dnei PS eu înțeleg ca acest lucru nu s-a întâmplat de va rog sa îl citiți .
Iar ca sa va răspund ptr ca e mama iar eu nu sunt dispus la o schimbare de sex ptr a putea lupta de la egal la egal, cu toate ca sexul părintelui nu influențează în mod decisiv cât de bun părinte este , lucru demonstrat științific cu câțiva ani în urma, instanța alege sa își bazeze decizia pe discriminarea dintre sexe, alte motive ( cum ar fi modul în care instituțiile își fac treaba în tara ăsta și altele poate mai ilicite ).

20.04.2017
Ora estimata: 8:30
Complet:
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte cererea principală; admite în parte cererea reconvenţională . Dispune exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului de către ambii părinţi Respinge ca nefiind în interesul copilului cererile având ca obiect exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti şi desfăşurarea relaţiei personale copil/tată conform unui program de vizită prestabilit. Dispune desfăşurarea neîngrădită a relaţiei personale copil/tată Cu apel în 30 zile de la comunicare ; cererea de apel se depune la J.. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20.04.2017.

Sunt curios ce parere aveti despre acest tip de hotarare.

Dincolo de argumentele, cum bine le-ati numit, de bun-simt privitor la pretinsul fenomen de alienare parentala, repet, nerecunoscut in NICIO tara europeana (dar, dehee, iar suntem noi buricul lumii) este evident ca aceasta controversa foloseste exclusiv celor 3 categorii:
- prima e cea a instantelor, bine punctata de Martonze, ce sa isi bata capu' si sa administreze in mod real probe, mai bine folosesc o eticheta care le rezolva dosarul, eventual intr-un termen.
- a doua categorie e reprezentata de unii avocati, care sustin existenta fenomenului pentru a hrani procese cat mai complicate si mai lungi, cu beneficiile ce decurg.
- cea de a treia categorie e reprezentata de unii dintre parinti (nu are nicio legatura cu dvs), care ani de zile nu s-au interesat de copii, au aparut in viata lor cand micutii erau deja la scoala, si in mod firesc, copiii i-au respins, deoarece practic nu-i cunosteau.Aici se inscriu mai ales cei plecati la munca in strainatate ani de zile.
Fiecare din cele 3 categorii are un interes clar in sustinerea existentei fenomenului.
Orice minte echilibrata s-ar intreba cum de nicio tara europeana nu a recunoscut acest asa-zis sindrom? Cum de in atatia amar de ani nu s-a putut obiectiva si fundamenta stiintic aceasta sustinere? Si de aici vine firesc raspunsul: pentru ca nu exista o baza stiintifica!
In schimb, mentinerea confuziei, ca e, ca nu e, conduce la alimentarea conflictelor, deci la sporirea numarului de procese, ceea ce fericeste cel putin doua dintre cele trei categorii mai sus mentionate.
Acelasi bun-simt ne-ar face sa ne intrebam, cum de mergem sa muncim in Europa, caci sunt mai civilizati si au salarii mai mari? Cum de mergem in Europa la medic, ca sunt mai avansati? Doar in psihologie o fi Romania mai avansata ca Germania si Franta? Va pare credibil?
Oricum, rezolvarea confuziei, deliberat intretinute, nu tine de atacul la persoana.