lnscriere copil la scoala fara acordul sotului

stimata doamna "felul invataturii", daca nu stiati difera de la scoala la alta,nu intru in amanunte banuiesc ca intelegeti, aici nu se pune problema de a inpiedica accesul copilului la educatie ci in a lua decizii impreuna in interesul superior al copilului nu in favoarea unuia dintre parinti.

In primul rand sunteti prea agresivi. Va rog sa va revedeti modul de a transmite idei. Chiar daca sunt idei foarte bune, ca cele de mai sus, modul de exprimare este neplacut. Este ultima data cand tolerez un mesaj agresiv aici, oricat de bun va fi urmatorul, urmele de agresivitate din el vor duce la stergerea lui.

Pe de alta parte, am crezut ca stiti mai multe despre scoli decat mine. Da, sunt mai multe tipuri de invatamant, v-am dat si exemple. Exista scoli de stat cu componenta religioasa, cu mod de predare complet diferit. Montessori nu stiu sa fie scoli de stat, insa sunt scoli si gradinite Waldorf, de exemplu. Atat programul, dar si modul de abordare a materiei sunt total diferite de cele traditionale. Mai sunt clase step-by-step, la fel, destul de diferite ca program si abordare a invataturii. Asta inseamna ca ori in cadrul aceluiasi cartier poti alege, ori in cadrul aceluiasi oras ori, uneori, in cadrul aceleiasi scoli poti alege un invatamant diferit pentru copilul tau.

Arondarea care vi se pare de ignorat poate fi o parghie excelenta in cazul in care scoala la care a ajuns copilul este extrem de departe, felul abordarii predarii este in disonanta cu mentalitatea parintelui etc. Arondarea, in caz ca un parinte e interesat de copilul sau, da siguranta ca el poate participa la alegerea scolii. daca doreste, se intereseaza, depune efort din timp.

Alegerea felului invataturii nu inseamna dreptul de a fi informat. Inseamna dreptul de a te informa despre variante, alternative si de a participa la decizie. Daca te-ai informat din timp, stii care e perioada de testari, de inscrieri primare, secundare etc., asta o poti face, fie ca vrea celalalt parinte, fie ca nu. Daca nu te-ai informat, nu conteaza ca esti parintele la care copilul locuieste sau nu, ca platesti bona sau pensie sau nu, ca e mare sau mica pensia. Ai ratat sa te informezi la timp, nu mai ai sansa. Daca celalalt parinte s-a informat la timp, s-a interesat, s-a dus la inscrieri etc., atunci copilul merge la scoala aceea. Daca nu a facut nici acel parinte nimic, asta e, copilul ramane neinscris la scoala in anul respectiv.
Despre asta vorbim, despre a inscrie copilul la scoala si a face demersuri in sensul asta ori despre a sta pasiv si a astepta ca para malaiata sa inscrie copilul. In toate cazurile, lipsa de cunoastere, de informare, are urmari. Uneori urmarea e ca celalalt parinte decide, alteori ca pruncul nu va merge la scoala.
Am avut caz in care parintele la care nu locuia copilul in mod curent a inscris copilul la scoala pentru ca celalalt parinte nu voia.
Repet, nu conteaza care e rezident sau nerezident, conteaza care se zbate, informeaza, sta la cozi, merge la portile deschise, vorbeste la secretariat etc. Acela cam are, de regula, puterea deciziei sau a participarii la ea. Pentru ca amandoi au un copil, amandoi se intereseaza, stiu perioade, invatatori, acte necesare etc. si, prin urmare, amandoi iau decizia. Daca doar unul se intereseaza, se informeaza, se invoieste de la munca, de regula, acela ia decizia in practica. Indiferent ca e rezident sau nu, ca sta cu copilul sau nu.
Sa iei decizii fara sa faci efortul sa te informezi e ca un fel de manager care isi falimenteaza propria afacere ca ia decizii proaste: asa ceva nu se face.
Nu, nu exista un drept al unui parinte de a fi informat de celalalt parinte decat DACA acele informatii nu pot fi obtinute din alte surse.
Dreptul de a decide referitor la problemele medicale, educationale etc ale copilului tau insa vin la pachet, strans legat, cu obligatia ta corelativa de parinte de a sti cu ce se mananca respectivele lucruri, anume scoala aceea, boala aceea etc.

Daca avem de a face cu un parinte nerezident disparut, sunt de acord cu dvs doamna AVLIL. Insa ca parinte rezident, este normal sa il informezi pe celalalt, mai ales cand esti intrebat. Credeti ca este normal sa suni la toate bazinele de inot din Bucuresti si la toti profesorii de aikido din Bucuresti ca sa aflii unde iti este inscris copilul? Daca o intrebi pe mama o data, de doua ori, ce urmeaza sa faci, investigatii si cercetari? Credeti ca la orice sedinta cu parintii se suna ambii parinti sau doar rezidentul? Ce fac, sun la scoala din zi in zi sa nu cumva sa fie o sedinta cu parintii pe care o ratez. Normalitatea presupune colaborare fireasca, nu transformarea celulalt parinte intr-un detectiv si stalker.
Este grotesc sa spui ca tu decizi inscrierea copilului la o anumita scoala si tatal este "informat". Chiar daca in realitate, asta se intampla in n cazuri.

Mai mult decat atat, apare si problema informarii efective de catre scoala (invatator, diriginte, profesori) a parintelui nerezident. De cele mai multe ori, atat in scoli generale cat si in licee, se conditioneaza aceasta informare de acordul rezidentului, ceea ce este, evident, abuziv. Degeaba stai sa explici ca ai drepturi...daca drepturile nu se cunosc. Trebuie sa amenti si, ulterior, sa astepti ok-ul de a juridicul din inspectorat. Dupa acest ok, desigur, vei primi niste informatii superficiale si ti se va da dreptul sa te uiti in catalog la note si la absente. Daca mai vrei sa stii si de ce sunt atatea absente si in ce baza au fost motivate....devii inamicul public nr 1 si risti sa fii alunga cu matura de la femeia de servici.
Iar din partea copilului va veni imediat reprosul ca ai facut scandal la scoala....

E grotesc sa imaginezi ca rolul de parinte consta in a fi informat si a ti se cere acordul, fara sa existe, desigur nu generalizez, obligatiile corelative.
AVLIL a expus foarte clar si care e diferenta intre o scoala si alta, respectiv intre un fel sau altul al invataturii, si care sunt obligatiile care, ca sa o citez, "vin la pachet" cu drepturile.
Ca parinte nu te instalezi pe fotoliu si astepti sa-ti aduca secretara vraful de informari si de solicitari de acorduri, ci te duci, cauti, suni, gasesti, propui si nu in ultimul rand achiti. Cand faci toate aceste lucruri, pe care doresti de fapt sa le lasi in spinarea celuilalt, vei deveni mai mult decat informat, respectiv implicat.
Cata vreme te rezumi la rolul de supraveghetor al activitatilor celuilalt atunci risti sa ramai "pe dinafara"
Si precum spuneam, cu riscul de a inflama acele persoane care imagineaza ca un copil creste cu fotosinteza, decizii impreuna luam cand impreuna asumam ce decurge din ele. Cum ar fi costurile. Nu putem decide impreuna despre cursurile de aikido decat daca urmeaza sa platim impreuna lectiile, costumele, participarile la concursuri etc. Caci nimeni pe lumea asta, sub niciun pretext oricat ar fi acela de penibil, nu poate impune punctul lui de vedere cu privire la o chestiune la a carei costuri nu participa.