Despre Biblie

S-a deviat de la subiect . Tema propusa pentru dezbatere a dost Despre Biblie si nu comportamentul pseudoivatatorilor falsi , egoisti , distantati de la cuvantul lui Dumnezeu . Se sustine , gresit , ca Iisus a fost evreu .Biblia nu confirma acest lucru .Cei care accepta , ca de partea tatalui a fost evreu , totodata nu accepta , ca a fost copilul Sfantei Fecioare si nici calitatea de Fiu de Dumnezeu nu are .

@Handsu, nu numai ca era inevitabil sa se “devieze” spre comportamentul celora care urmeaza /inteleg sa urmeze Cuvantul sau din contra sa il ignore/conteste/pervertesca, ci cred ca “recomandarile si interdictiile” la care faceati referire in postul initial si care probabil ca nu trebuie analizate decontextualizat, se transpun in atitudini, care necesita analiza de cauzalitate si efect. Menirea unei legi este sa produca efecte, nu?

romania inedit a scris:

Imi poate spune si mie cineva , ce inventie stiintifica a creat biserica ?
Einstein nu credea in Dumnezeu si cu toate astea a lasat omenirii mostenirea suprema : bomba atomica !

ªtiinţa este un instrument al cunoaşterii!
Cum ar raspunde ştiinţa la:

Cum s-au făcut şi funcţionează toate?

De ce şi pentru ce s-au făcut toate?

Cât despre ALBERT EINSTEIN, reiau si eu episodul relatat de godspeed in topicul satanism. Un dialog destul de lung; dar cred ca nu va veti plictisi… Mie mi-a placut tare mult.

Profesorul de stiinte (naturale) isi incepe anul scolar cu acest curs adresat studentilor sai:
- Permiteti-mi sa va explic problema pe care stiinta o are cu religia!
Profesorul facu o pauza inainte de a continua; apoi, ii ceru unuia dintre studenti sa se ridice in picioare.
- Tu esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, domnule, spuse studentul.
- Asadar, crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta.
- Este Dumnezeu bun?
- Sigur ca da, Dumnezeu este bun.
- Este Dumnezeu atotputernic? Poate El face orice?
- Da.
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul ranji plin de satisfactie:
- Aha! Biblia!
Tacu un moment, ganditor.
- Hai sa ne imaginam o situatie. Sa zicem ca avem aici o persoana bolnava iar tu esti in stare sa o vindeci. Poti sa o faci. Ai ajuta-o? Ai incerca?
- Sigur ca as incerca, domnule.
- Asadar, esti bun…
- Nu as spune asta.
- Dar de ce sa nu o spui? Ai ajuta un om in suferinta, cu probleme de sanatate, daca ai putea. Majoritatea dintre noi ar face-o, daca ar putea. Dar Dumnezeu nu o face.
Studentul nu raspunse, asa ca profesorul continua:
- Nu o face, nu-i asa? Mama mea a fost crestina; si a murit de cancer, chiar daca L-a rugat pe Isus sa o vindece. Asadar, cum este Isus bun? Ei? Poti raspunde la intrebarea asta?
Studentul continua sa taca.
- Nu, nu poti, nu-i asa? spuse profesorul.
Lua o inghititura de apa din paharul aflat pe biroul sau, spre a-i da timp studentului sa isi mai revina.
- Hai sa o luam de la inceput, tinere. Este Dumnezeu bun?
- Pai… da, spuse studentul.
- Este Satana bun?
- Nu, spuse studentul, fara cea mai mica ezitare.
- Deci, de unde vine Satana?
- De la Dumnezeu, ingaima studentul.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Spune-mi, fiule, exista rau in lumea aceasta?
- Da, domnule.
- Raul este pretutindeni, nu-i asa? Iar Dumnezeu este cel care a creat totul, asa-i?
- Da.
- Atunci, cine a creat raul? continua profesorul. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul, deoarece raul exista si, conform legii care spune ca suntem definiti de faptele noastre, atunci rezulta ca Dumnezeu este rau.
Din nou, studentul nu raspunse nimic.
- Exista boala? Imoralitate? Ura si uraciuni? Toate aceste lucruri cumplite, exista in lume?
- Da, aproba studentul, foindu-se.
- Deci, pe ele cine le-a creat?
Studentul din nou nu raspunse, asa ca profesorul repeta intrebarea.
- Cine le-a creat?
In continuare, nici un raspuns.
Deodata, lectorul incepu sa se agite prin fata elevilor sai. Cu totii erau ca si hipnotizati.
- Spune-mi, isi continua el pledoaria, adresandu-se unui alt student. Crezi in Isus Cristos, nu-i asa, fiule?
Vocea il trada pe bietul student care raspunse abia auzit:
- Da, domnule profesor, cred.
Profesorul se opri din fataiala lui.
- Stiinta spune ca esti inzestrat cu cinci simturi cu ajutorul carora identifici si observi lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
- Nu, domnule, nu L-am vazut niciodata.
- Atunci, spune-ne daca L-ai auzit vreodata pe acest Isus al tau?
- Nu, domnule, nici asta.
- L-ai simtit, gustat sau mirosit pe acest Isus? Ai avut vreodata vreo singura perceptie senzoriala care sa aiba ca subiect pe Isus Cristos ori pe Dumnezeu?
- Nu, domnule, ma tem ca raspunsul e iarasi negativ.
- Cu toate acestea, inca mai crezi in El?
- Da.
- In conformitate cu principiile protocolului empiric, care poate fi testat si demonstrat, stiinta afirma ca Dumnezeu nu exista. Ce spui despre asta, fiule?
- Nimic, raspunse studentul, eu doar am credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Exact aceasta este problema pe care stiinta o are in ceea ce Il priveste pe Dumnezeu: nu exista nici o dovada, numai credinta.
Studentul ramase tacut pentru un moment, inainte sa ii adreseze el insusi o intrebare profesorului.
- Domnule profesor, exista un lucru numit caldura?
- Da, raspunse profesorul, exista caldura.
- Exista si un lucru numit frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, domnule, nu exista.
Profesorul se intoarse cu fata catre elev, evident interesat de ce spunea acesta. Deodata, orice sunet se stinse in sala de clasa. Studentul incepu sa explice:
- Pot exista diferite tipuri de caldura, chiar ceva mai mult decat caldura, o supra-caldura, o mega-caldura, caldura in cantitati nelimitate, caldura alba, putina caldura sau deloc, dar nu exista ceva numit “frig”. Putem atinge 459 grade sub zero, ceea ce inseamna ca nu mai avem caldura, dar nu putem cobora temperatura mai mult de atat. Nu exista un lucru numit frig; altminteri, am putea sa obtinem un frig si mai mare, coborand temperatura sub cele 459 de grade sub zero…
Orice om sau obiect poate fi studiat din punct de vedere al posedarii sau transmiterii de energie, iar caldura este ceea ce face posibil ca un corp viu sau un obiect sa detina ori sa transmita energie. Zero absolut ca temperatura (adica -459 grade F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, domnule, frigul este doar un cuvant pe care il utilizam pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul; dar caldura o putem masura in unitati termice deoarece caldura este energie. Frigul nu este opusul caldurii, domnule, ci doar absenta ei.
Linistea domnea asupra intregii sali. Un stilou cazu undeva in clasa, aterizand cu un zgomot asemenea unei lovituri de ciocan.
- Dar ce spuneti despre intuneric, domnule profesor? Exista ceva numit intuneric?
- Da, spuse profesorul fara ezitare, ce ar fi noaptea daca nu ar fi intunericul?
- Din nou gresiti, domnule. Intunericul nu este un lucru anume, ci este absenta unui anume alt lucru. Puteti avea o lumina scazuta, normala, stralucitoare, orbitoare, dar daca nu este lumina, atunci nu este nimic; iar acest nimic este numit intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul in care utilizam acest cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, ar fi posibil sa facem intunericul mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepu sa zambeasca unui student din fata sa. Semestrul se anunta a fi bun.
- Asadar, ce vrei sa demonstrezi cu asta, tinere?
- Domnule profesor, ceea ce vreau sa spun este ca premisele dv. filozofice sunt gresite din start, asa ca si concluziile la care va conduc acestea sunt eronate.
Profesorul nu-si putu ascunde surprinderea, care i se reflecta pe chip.
- Eronate? Cum asa?
- Rationamentul dv. are la baza dualitatea, se explica studentul. Argumentul dv. este ca, daca exista viata, exista si moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Priviti conceptul de Dumnezeu ca fiind ceva finit, ceva ce poate fi masurat. Domnule, stiinta nu poate explica nici macar ce este un gand… electricitatea si magnetismul sunt folosite, chiar daca nu au fost vazute vreodata, cu atat mai putin sa fi fost intelese. Sa privesti viata ca fiind opusul mortii inseamna sa nu cunosti faptul ca moartea nu poate exista ca un lucru concret. Moartea nu inseamna opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum, spuneti-mi, domnule profesor, dv. ii invatati pe elevii dv. ca ar fi evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutionar natural, tinere, da, sigur ca asta fac.
- Ati observat vreodata evolutia cu proprii ochi, domnule?
Profesorul incepu sa dea din cap, inca zambind, pe masura ce intelegea incotro duce acel argument. Va fi un semestru foarte bun, intr-adevar!
- Din moment ce nimeni nu a putut observa procesul evolutiei in desfasurarea lui si nu poate demonstra nici macar ca acest proces a avut loc cu un scop anume, nu cumva predati despre o opinie personala, domnule? Nu cumva, nu sunteti un om de stiinta, ci un predicator?
In clasa se dezlantui vacarmul. Studentul continua sa taca, pana ce agitatia se mai domoli.
- Ca sa continui sa vorbesc din punctul de vedere pe care il prezentati mai inainte celuilalt student, dati-mi voie sa exemplific ce vreau sa spun.
Studentul privi prin toata incaperea.
- Este cineva in clasa care sa fi vazut vreodata creierul domnului profesor?
Cursantii izbucnira cu totii in ras.
- Exista cineva care vreodata a auzit, simtit, atins ori mirosit creierul profesorului? Se pare ca nimeni nu a avut ocazia sa faca asa ceva. Asadar, in conformitate cu regulile protocolului empiric, indestructibil si demonstrabil, stiinta afirma ca dv. nu aveti creier; cu tot respectul, domnule! Deci, daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum am putea avea incredere in cursurile dv., domnule?
Din nou, tacerea domnea in intreaga sala. Profesorul se uita spre studenti cu o privire fixa, pe fata lui neputandu-se citi nimic.
Intr-un tarziu, raspunse:
- Presupun ca va trebui pur si simplu sa credeti ca acest lucru e adevarat.
- Acum, acceptati ideea ca exista credinta (incredere), si ca ea are legatura cu viata, continua studentul. Si, domnule, credeti ca exista un lucru pe care il numim “raul”?
De data aceasta nu atat de sigur, profesorul raspunse:
- Desigur, exista. Il vedem zilnic. Se regaseste in exemple cotidiene de lipsa de umanitate a omului fata de om. Intr-o multitudine de crime si violente petrecute in intreaga lume. Aceste manifestari nu sunt altceva decat dovezi ale existentei raului.
La aceasta, studentul ii replica:
- Raul nu exista, domnule, sau – cel putin – nu are o existenta de-sine-statatoare. Raul inseamna, pur si simplu, absenta lui Dumnezeu. Este, ca si in cazul intunericului si al frigului, un cuvant creat pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Dumnezeu un a creat raul. Raul este ceea ce se intampla atunci cand omul nu adaposteste in inima iubirea lui Dumnezeu. Este ca si frigul care se instaleaza atunci cand nu exista caldura sau ca si intunericul care apare acolo unde nu exista lumina.
Profesorul simti nevoia sa se aseze…

:luck:

zoritong a scris:

romania inedit a scris:

Imi poate spune si mie cineva , ce inventie stiintifica a creat biserica ?
Einstein nu credea in Dumnezeu si cu toate astea a lasat omenirii mostenirea suprema : bomba atomica !

ªtiinţa este un instrument al cunoaşterii!
Cum ar raspunde ştiinţa la:

Cum s-au făcut şi funcţionează toate?

De ce şi pentru ce s-au făcut toate?

Cât despre ALBERT EINSTEIN, reiau si eu episodul relatat de godspeed in topicul satanism. Un dialog destul de lung; dar cred ca nu va veti plictisi… Mie mi-a placut tare mult...

Aici nu este un topic despre satanism pentru ca noi vorbim despre Biblie !

Eu sunt foarte curios sa stiu daca se mai indoieste cineva ca Biblia este cartea de capatai a omenirii , alcatuita din mai multe carti , si ca Biblia a fost scrisa si modificata pentru a putea prosti masele foarte usor .

Credinta in Dumnezeu nu are legatura cu binele si raul , pentru ca expansiunea universului este continua si infinita , fiind guvernata de legea echilibrului care functioneaza asemanator cu principiul actiunii si reactiunii .

Spre exemplu Capitolul I din Biblie care se intituleaza Facerea lumii si a omului este un exemplu relevant ca Biblia a fost scrisa de un ignorant si completata ulterior .

Dumnezeu a existat dintotdeauna. La începutul timpurilor el era singur. În afară de el nu exista nimic. Nici măcar "lumina", bunăoară. ªi pe vremea aceea dumnezeu se numea "Elohim". Aşa se spune în textul ebraic vechi al cărţii "Facerea".

Textual, cuvîntul "elohim" înseamnă "zei", şi este destul de curios că Biblia îl numeşte aşa pe cineva care era cu desăvîrşire singur.

Aşadar, "Elohim", sau "Iahve", "Savaot", "Adonai", cum îi mai spune Biblia
în diverse pasaje, se plictisea (sau "se plictiseau") de moarte în mijlocul haosului înconjurător, sau "tohu vabohu", cum numea Biblia haosul, ceea ce
în traducere liberă ar însemna "talmeş-balmeş". ªi fiindcă veşnicia-i nesfîrşit
de lungă, pana la urmă dumnezeu s-a apucat să facă o treabă oarecare , si s-a apucat să creeze lumea si omul .

Chiar daca dumnezeu ar fi putut să le facă pe toate dintr-o dată , el s-a gandit ca nu este cazul sa se grabeasca si a făcut la început numai cerul şi Pămîntul , adica materia a apărut de la sine îndată ce şi-a manifestat el voia , chiar daca era o materie informă, pustie, plină de umezeală, un "talmeş-balmeş".

"ªi pămîntul era fără chip şi pustiu şi întuneric era deasupra adîncului, iar duhul lui dumnezeu se purta pe deasupra apelor", spune versetul 2 din primul capitol al cărţii "Facerea".

Care-i tîlcul acestor cuvinte, cititorul Bibliei n-are cum şi nici nu trebuie să ştie , pentru ca in Biblie este scris ca trebuie sa creada si sa nu cerceteze .

ªi dupa ce dumnezeu a facut Pamantul s-a gandit că-i trebuie lumină , dupa ce
milenii şi milenii de-a rîndul a orbecăit în întuneric , pentru ca de jur împrejurul lui
nu era nimic , :) , asa ca dumnezeu a zis : "Să fie lumină!" , si s-a făcut lumină (Facerea, I, 3).
Ce fel de lumină era aceea, Biblia nu spune , dar in Biblie scrie doar atat : "şi a văzut dumnezeu că lumina este bună" , asa ca s-a gandit" sa desparta lumina de întuneric si a numit dumnezeu lumina ziuă, şi întunericul l-a numit noapte. ªi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întîi" (Facerea, I, 5).

Dupa ce a trecut o zi de la facerea cerului si pamantului , s-a apucat să creeze iar cerul : "Si a facut dumnezeu taria cerului si a despartit apele care sunt dedesubtul tariei de apele care sunt deasupra tariei , si a numit dumnezeu taria cer; si a fost seara, si a fost dimineata:ziua a doua" (Facerea, I, 7―8).

Povestea aceasta cu apa de "deasupra" şi de "dedesubtul" tăriei demonstreaza ca atunci cand a fost scrisa biblia se credea ca cerul este tare , de unde si denumirea de "tarie".

In ziua a treia dumnezeu a despartit apa de uscat , asa ca imediat s-au format intinderile de uscat, înălţimile de pe care apele au început să curgă sub formă de pîraie şi rîuri spre mări şi lacuri : " si a numit dumnezeu uscatul pamant, iar adunarea apelor a numit-o mari. Si a vazut dumnezeu ca este bine" (Facerea, I, 10).

Pentru ca nu se terminase ziua , dumnezeu s-a gandit sa mai faca si altceva : "Si a zis dumnezeu: «sa odrasleasca pamantul pajiste verde, ierburi avand samanta in ele si pomi roditori, care sa faca, dupa soiul lor, roade cu samanta in ele pe pamant». Si s-a facut asa" (Facerea, I, 11).

Ce-ar fi fost pe pamant daca dumnezeu ar fi sadit pomi care sa rodeasca altceva decat li-i soiul ?

Povestea ciudata s-a intamplat in ziua a patra , pentru ca făcîndu-se lumină, trecuseră trei zile cu dimineţile şi serile respective. ªi această lumină, care la sfîrşitul zilei ceda locul întunericului nopţii, învăluia lumea ce se năştea fără a porni de la vreo sursă vizibilă; de Soare nu era încă nici pomeneală :
"ªi a zis dumnezeu: «Să fie luminători pe bolta cerului, ca să despartă
ziua de noapte şi să fie semne ale anotimpurilor, ale zilelor şi ale anilor.
ªi să fie luminători pe bolta cerului ca să lumineze pe pămînt». ªi s-a făcut aşa.
Deci a făcut dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare,
ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpînească noaptea, precum şi stelele.
ªi i-a pus dumnezeu pe bolta cerului ca să lumineze pe pămînt.
ªi să stăpînească peste zi şi peste noapte şi să despartă lumina de întuneric. ªi a văzut dumnezeu că este bine.
ªi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a patra" (Facerea, I, 14―19).

Potrivit Bibliei, separarea zilei de noapte şi alternarea lor existau încă înainte de ivirea Soarelui, care a fost "creat" de dumnezeu în a patra zi după apariţia luminii.
Atunci de ce i-a dictat "sfîntul duh" lui Moise acele născociri uluitoare cu privire la Soare şi lumină? Explicaţia este foarte simplă: pînă la sfîrşitul secolului al XVII-lea, chiar şi învăţaţii credeau că nu Soarele dă lumină, ci că lumina există de la sine, iar Soarele numai "o lasă să treacă". Pînă şi vestitul gînditor francez René Descartes împărtăşea această eroare.
ªtiinţa îi datorează astronomului danez Olaus Römer (1644―1710)
descoperirea unui adevăr important, complet opus celor ce se spun în Biblie,
şi anume că lumina care se revarsă asupra lumii noastre provine de la Soare,
iar propagarea ei nu este instantanee. Römer a determinat viteza luminii, stabilind ― şi pînă astăzi lucrul acesta a fost dovedit de nenumărate ori ― că lumina străbate distanţa de la Soare la Pămînt în 8 minute şi 18 secunde,
adică are o viteză de aproape 300 000 km pe secundă. El a ajuns la această descoperire observînd şi studiind eclipsele sateliţilor lui Jupiter, planetă care face parte din sistemul nostru solar. Römer locuia pe atunci în Franţa şi, la 22 noiembrie 1675, a prezentat Academiei din Paris o comunicare despre descoperirea sa.

Autorul rîndurilor respective din Biblie a fost, desigur, un ignorant în materie de astronomie. , dar dumnezeu însă ar fi trebuit să ştie totul, chiar şi pe vremea cînd a fost scrisă Biblia.
Izbitor este şi rolul extrem de neînsemnat pe care Biblia îl atribuie stelelor
în programul făuririi lumii. "Cei doi luminători mari" sînt consideraţi Soarele şi Luna. Dar Luna nu este decît un satelit neînsemnat al Pămîntului nostru!

Obscurantista carte a Facerii nici nu bănuieşte că Luna, Pămîntul şi chiar
Soarele nu înseamnă mare lucru în raport cu universul! Pînă şi Soarele orbitor, principalul astru din lumea noastră solară, nu este decît o modestă stea, una dintre zecile de miliarde de stele care alcătuiesc un uriaş sistem
stelar, galaxia noastră. Autorul "sfînt" nu vede decât Pămîntul şi reduce totul
la Pămînt. Pămîntul însă nu este decît una dintre planete. El se mişcă în jurul unei stele relativ mici. Ignorantul autor al cărţii "Facerea" consideră că
această stea ― Soarele nostru, care este totuşi de 1 300 000 de ori mai mare
ca Pămîntul ― ar fi total dependentă de satelitul ei Pămîntul.

"ªi a zis dumnezeu: «Să mişune apele de sumedenie de jivine cu viaţă în ele şi păsările să zboare pe pămînt şi pe întinsul cerului».
ªi a făcut dumnezeu chiţii cei mari şi toate vietăţile viermuitoare de care mişună apele, după soiul lor, şi toate păsările zburătoare, după soiul lor. ªi a văzut dumnezeu că este bine.
ªi le-a binecuvîntat dumnezeu zicînd: «Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pămînt».
ªi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă: ziua a cincea.
ªi a zis dumnezeu: «Să scoată pămîntul fiinţe vii după fel şi fel: dobitoace, tîrîtoare şi fiare, după soiul lor». ªi s-a făcut aşa.
ªi a făcut dumnezeu fiarele pămîntului după soiul lor şi dobitoacele după soiul lor şi toate tîrîtoarele de pe pămînt după soiul lor. ªi a văzut dumnezeu
că este bine" (Facerea, I, 20―25).

Pentru ca la un moment dat dumnezeu si-a dat seama ca nicio vietuitoare nu seamana cu el , a luat o bucată de pămînt jilav şi s-a apucat să modeleze un om.
Se mai poate oare afirma, după toate astea, că dumnezeu este numai duh
şi nu are mîini?
Biblia spune de asemenea că, după ce l-a zidit pe om, dumnezeu "a suflat
în nările lui suflare de viaţă şi s-a făcut Adam fiinţă vie" (Facerea, II, 7).
În capitolul întîi al cărţii "Facerea" (v. 27) există un pasaj confuz din care
s-ar putea conchide că omul a fost zămislit hermafrodit (de ambele sexe) şi
că abia mai tîrziu dumnezeu "şi-a corectat" creaţia. Într-adevăr, despre
crearea femeii se vorbeşte abia la sfîrşitul capitolului al II-lea, iar în versetul
27 din primul capitol al Bibliei se spune: "ªi a făcut dumnezeu pe om după chipul său, bărbat şi femeie l-a făcut, după chipul lui dumnezeu". Aşa sună
versetul cu pricina, tradus textual din ebraica veche.
.
De îndată ce l-a zămislit pe om, dumnezeu l-a proclamat rege al creaţiei şi
a organizat imediat pentru el o paradă a tuturor animalelor. "Căci domnul dumnezeu făcuse din pămînt toate vieţuitoarele cîmpului şi toate păsările cerului şi le adusese la Adam ca să vadă cum le va numi; şi pe fiecare vietate, cum era s-o numească Adam, aşa era să fie numele ei" (Facerea, II, 19).

Eu cred ca parada asta la care au fost botezate toate animalele a fost foarte interesanta , avand in vedere faptul ca au fost botezate si balenele , focile , pinguinii , pasarile colibrii , camilele , cangurii , iar Adam si-a dat seama din prima cu ce fel de animale are de-a face .

romania inedit a scris:

Autorul "sfînt" nu vede decât Pămîntul şi reduce totul
la Pămînt. Pămîntul însă nu este decît una dintre planete. El se mişcă în jurul unei stele relativ mici. Ignorantul autor al cărţii "Facerea" consideră că
această stea ― Soarele nostru, care este totuşi de 1 300 000 de ori mai mare
ca Pămîntul ― ar fi total dependentă de satelitul ei Pămîntul.

Autorul rîndurilor respective din Biblie a fost, desigur, un ignorant în materie de astronomie. , dar dumnezeu însă ar fi trebuit să ştie totul, chiar şi pe vremea cînd a fost scrisă Biblia.

@romania_inedit, ca sa nu o lungesc prea mult: definiti va rog cuvantul “zbraviton” si descrieti utilitatea obiectului intr-un limbaj accesibil.