Bună ziua,
În procesul de modificare a programului de relaţii cu copilul, tatăl cere expertizarea psihiatrică a acestuia la Serviciul de medicină legală, fiindcă nu vrea să plece cu el în programul de relaţii, fără mine sau mătuşa.
Copilul acesta a fost evaluat şi a făcut consilieri psihologice chiar şi la experţi psihologi judiciari şi aceştia au constatat anxietatea de despărţire şi au scris că din moment ce tata lipseşte din viaţa copilului, refuzul este normal.
Acum, căutând informaţii despre expertiză, am găsit pe site-ul Tribunalului Bucureşti o decizie prin care expertiza la INML nu este probă într-un proces penal. Rămâne valabil într-un proces civil? Întreb fiindcă nu vreau să nu respect o decizie a instanţei, dar nici nu doresc să tracasez copilul suplimentar, dacă oricum, nu se ia în considerare.
Mulţumesc.
Martonze, repet: Parchetul a cerut o expertiza INML avand un obiectiv exact. Si anume daca se constata sau nu se constata ca refuzul minorului de a interactiona cu nerezidentul este influentat de comportamentul rezidentului. Alte obiective de expertiza nu au existat. Costul a fost 150lei, maxim.
Cat despre ipjistii lui ILS, miza o reprezinta cele min 25 sedinte x 15olei, ptr a se constata sau a nu se constata aceasi influentare.
Eu, unul, nu cunosc psihologi ipj-isti care sa fi dat rapoarte de "alienare parentala" indubitabile, in ciuda asazisei "porunci". Dimpotriva, contra a 300olei, se primeste un raport extrem de evaziv. Ca...deh! Nimeni nu are chef sa-si asume vreo raspundere, riscand vreo plangere penala din partea alde ps.
Probabil ca daca s-ar fi formulat si alte obiective de expertiza (fapt permis atat rezidentului suspect cat si rezidentului parat), s-ar fi realizat si obiectivele suplimentare.
Martonze
Utilizator 1din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
Eu am văzut, din grija asociaţiei. Şi abundă de "influenţarea subtilă". mascată, de comportamentul prefăcut şi ipocrit al părintelui la care locuieşte copilul. Nu-mi pot reveni din decăderea din drepturi al mamei din Prahova, pe seama rapoartelor ipj-istelor, nu o cunosc, dar empatizez cu ea, fiindcă şi eu am crescut singură copilul de la naştere şi nici tatăl copilului meu nu a contribuit material sau fizic cu ceva, dar m-am trezit acasă cu Protecţia, pentru abuz şi cu o cascadă de procese. Şi eu am fost acuzată de alienare parentală, fiecare dosar avea ataşat un manual PAS. Am avut noroc cu mailurile prin care stabileam întâlniri, altfel eram în situaţia acelei mame. Nu-mi pot imagina cum se simte acel copilaş scos brusc din casa în care a trăit 9 ani, mutat în casa tatălui unde are mamă vitregă, mutată şcoala, anturjul, prietenii...Nu vreau să fie acel băieţaş "ştirea de la ora 5", vedeţi, poate acel copil ar trebui expertizat de IML- este un cobai bun pentru a studia urmările psihologice ale schimbării bruşte a mediului copilului. Îmi asum părerea acel om este un criminal de suflete, fiindcă are pe conştiinţă viaţa a 3 suflete. Nu a trăit anterior în familie cu copilul, copilul nu avea cum să fie ataşat de el, aşa cum am citit istoricul, şi acela a urmat tot meniul cu Poliţia, executarea silită, consilieri, audieri...ce mai, reţeta asociaţiei.
Asaofi, dvs. mă înţelegeţi, alienarea există poate în situaţia dvs. sau a acelei scorpii de la asociaţie, dar nu poate exista în cazul meu sau al femeii din Prahova.
asaofi, . Sintagma "alienare parentala", nu-i o "sintagma" precum "de din vale la Rovine", ci corespunde sau nu unui diagnostic. Un raport de expertiza medico-legala psihiatrica este o constatare stiintifica si obiectiva, care se bazeaza pe parametrii standardizati ai stiintei medicale. Un cadavru carbonizat, gasit intr-o casa arsa pana in temelii, urmeaza ca prin autopsie sa se constate ca omul fusese omorat prin strangulare si apoi lasat sa arda pentru a masca strangularea,, sau otravit si lasat sa arda, sau mort prin asfixiere, in urma incendiului. Cauza decesului se stabileste obiectiv prin constatari stiintifice: fractura osului hioid (deci strangulare), prezenta unor substante otravitoare in tractul digestiv, deci otravire, aspiratie si prezenta monoxidului in plamani, deci asfixie. Ce anume ca parametrii medicali sunt indentificati sau identificabili in cazul "alienarii", sau orice alta denumire doriti sa-i dati: abuz parental, emotional etc? Ce urmeaza medicina, respectiv medicina-legala, sa identifice? Se face un examen toxilogic, ceva ADN, se preleveaza ceva tesuturi, mai pe scurt, ce demers medical obiectiv se aplica pentru identificarea "alienarii"?
In cazul psihiatriei exista o lista de diagnostice, adica de boli cunoscute si recunoscute de lumea medicala: schizofrenie, paranoia, depresie, psihoza, sindrom bipolar etc. Aceste diagnostice se regasesc in DSM. Ele sunt descrise cu un tablou clinic si au apoi un protocol de tratament. Intre diagnosticele psihiatrice, adica in cadrul patologiei psihiatrice, recunoscute, evaluate si tratate nu se numara "inima rea", "deochi", "boala copiilor", "dambla", "alienare parentala" etc. Simplu fapt ca inca nu v-ati decis cum sa denumiti incapacitatea sau esecul parintelui nerezident, respectiv ca ar fi alienare parentala, abuz parental, abuz emotional etc (ma rog, orice denumire e buna cata vreme ea degreveaza nerezidentul de intreaga raspundere a refuzului minorului, plasand-o in totalitate in spinarea rezidentului) demonstreaza ca nu vorbim de ceva obiectiv, standardizat si recunoscut. Si sa nu uitam ca in balbaiala acestor denumiri se scalda "specialistii" in alienare cam din anii 80, adica de la aparitia lui R. Gardner. Atat e de complexa "sintagma" incat peste 30 de ani nu au dus la elucidarea marelui concept pseudo-medicalo-psihologico-folcloric.
Martonze, eu am vazut rapoartele psiho de la Prahova. Fix pix! Nici pe departe, deciziile judecatoresti nu s-au dat in baza lor. Cat despre decaderea din drepturi, instanta de apel de tip bi-noame, a corectat si a respins> Happy?
avocatnet.ro explicăm legislația
Manuela Rășină, administrator
Martonze, utilizator
gi-jane2, moderator
valino